PARASIMPATOLITICE

(colinolitice, colinoblocante,
antiacetilcolinice,
antimuscarinice, vagolitice,
anticolinergice periferice)

Conferențiar universitar, d.ș.m. Ecaterina Stratu

*Definitie
• parasimpatoliticele sunt substante
care antagonizeaza efectele
muscarinice ale Ach si
parasimpatomimeticelor prin
blocarea receptorilor muscarinici
(M-colinergici) de la nivelul
sinapselor neuroefectoare
parasimpatice
•  
 Clasificare
in functie de origine:
◦ naturale – atropina, scopolamina,
platifilina, hiosciamina (nu se
utilizeaza ca medicament)
◦ de sinteza – restul anticolinergicelor
 *M – colinoblocant cu acţiune selectivă înaltă este
atropina – alcaloid conţinut într-un şir de plante
(solanacee): mătrăgună (Atropa Belladonna) –
beladona, красавка; măselăriţă (Hyoscyamus niger) –
белена; laur (ciumăfaie) – Datura stramonium –
дурман.
Atropina este un ester compus al tropinei şi acidului d, l-tropic, a
fost obţinută şi sintetic.
Aceste plante conţin mai ales l-hiosciamină şi l-hioscină (sau
scopolamină). În procesul prelucrării (uscării plantelor şi
extragerii alcaloidului) l-hiosciamina se racemizează şi o parte se
transformă în d-hiosciamină. Acest amestec (racemat) format din
părţi egale de l- şi d-hiosciamină se numeşte atropină (d, l-
hiosciamină). Ea a fost cunoscută şi folosită din antichitate şi
izolată sub formă pură în 1831 de Mein.
În medicină se foloseşte sulfatul de atropină şi diferite
preparate obţinute din plante – Atropa Belladonna – extract,
tinctură. 5
Красавка
matraguna
Дурман обыкновенный, Laur,
masalarita
 *Clasificarea colinoblocantelor
I. M – colinoblocante
a)Alcaloizinaturali prezintă
amine terţiare (atropină,
scopolamină, homatropină)
• Atropină sulfat
• Scopolamină bromhidrat
• Platifilină hidrotartrat
• Homatropină bromhidrat
b)Sintetice
• Metocină iodid (metacină)
săruri cuaternare de
amoniu (metocină).
• Pirenzepină clorhidrat
• Ipratropiu bromid
(Atrovent)
• Tropicamidă
• Troventol
II. N – colinoblocante
A. Ganglioplegicele
• Trepiriu iodid (Higroniu)
• Trimetafan camsilat (Arfonad)
• Hexametoniu (Benzohexoniu)
• Azametoniu bromid (Pentamină)
• Pempidină tosilat (Pirilenă)
• Pahicarpină iodhidrat
B. Miorelaxantele (după mec.actiune)
1. Antidepolarizante (nedepolarizante)
• Tubocurarină clorură • Atracuriu
• Diplacină diclorid • Vecuroniu
• Pancuroniu bromură • Prestonal
(Pavulon) (necompetitiv)
• Pipecuroniu bromură
(Arduan)
2. Depolarizante
•Suxametoniu (Ditilină)
3. Cu acţiune mixtă
•Dioxoniu verte ! 8
III. M – N – colinoblocante

a) M – N – colinoblocante cu acţiune
centrală:
– Trihexifenidil clorhidrat (Ciclodol)
– Dietazin clorhidrat (Dinezină)
– Benactizin clorhidrat (Amizil)

b) M – N – colinoblocante cu acţiune
periferică:
– Adifenină clorhidrat (Spasmolitina)
– Arpenal
– Aprofen
– Fubrogoniu iodid (Fubromegan)
–
9
• in functie de actiunea terapeutica
– midriatice – atropina, homatropina, tropicamida,
ciclopentolat
– antispastice digestive – atropina, butilscopolamina,
metantelina, propantelina, oxifenoniu,
oxifenciclimina, fenpiperamida, otilonium
– antispastice urinare – emepronium, oxibutinin,
propiverin, tolterodin
– hiposecretoare gastrice – pirenzepina, telenzepina
– antiastmatice bronhodilatatoare – ipratropium,
oxitropium, tiotropium
– parasimpatolitice in preanestezie – atropina,
scopolamina
 Farmacocinetica
• Compusii cu amoniu cuaternar
– absorbtie digestiva limitata
– per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ cu cele
parenterale
– difuziunea prin bariera hematoencefalica si membranele
celulare tisulare este redusa, avand efecte centrale si oculare
slabe
– administrarea p.o. favorizeaza sinergismul de potentare intre
cele doua tipuri de efecte anticolinergice: parasimpatolitice
M3 si ganglionare M1 (la nivelul plexurilor vegetative
intramurale), cu o eficacitate crescuta asupra tubului digestiv
• Aminele tertiare
– au o absorbtie p.o. mai buna si difuziune in tesuturi si in SNC
corelata cu gradul de lipofilie al moleculei
 *Locul de actiune

–sinapsele colinergice muscarinice

neuroefectoare de la nivelul
muschilor netezi, miocardului si
glandelor exocrine
*atropinoide – după reprezentantul principal - atropină)
M-colinoblocantele sunt ( antagoniste competitive ale
Ach) care blochează M-colinoreceptorii (muscarinici),
periferici de pe membrana celulelor efectoare în regiunea
terminaţiilor fibrelor colinergice postganglionare şi din SNC
(dacă penetrează bariera hematoencefalică).
Mecanismul de acţiune:
se fixează de receptorii M-colinergici (M-
colinoreactivi, muscarinici) din sinapsele
neuroefectoare parasimpatice
(postganglionare) pe care-i blochează;
preîntâmpină fixarea pe ei a mediatorului
Ach şi împiedică formarea complexului
receptor – acetilcolină.
Prin acest mecanism M-colinoblocantele:
diminuează sau înlătură efectele excitării nervilor
colinergici (parasimpatici);
împiedică apariţia efectelor parasimpatomimetice
ale Ach endo- sau exogene şi ale tuturor substanţelor M-
colinomimetice (cu acţiune de tip acetilcolinic): Ach şi
analogii ei, substanţelor anticolinesterazice şi a
substanţelor muscarinomimetice.
13
 *Efectele farmacologice ale CB (atropina)
Acţiunea asupra SNC:
a) preîntâmpină manifestarea efectelor Ach endogene şi
remediilor anticolinesterazice legate de excitarea M-
colinoreceptorilor SNC;
b) inhibând centrele sistemului extrapiramidal prin proprietăţi
colinolitice centrale atropina exercită influenţă favorabilă în
unele afecţiuni motorii (în parkinsonism) – efect
antiparkinsonian modest;
c) efect antivomitiv (antiemetic);
d) în doze relativ mari Atropina exercită acţiune excitatoare
asupra scoarţei cerebrale, provocând excitaţie motorie şi
verbală, halucinaţii;
e) are influenţă stimulatoare asupra centrului respirator
(bulbul rahidian) şi centrul nervului vag. La majorarea dozei
poate apărea inhibiţia respiraţiei, o creştere a t0 corpului
datorită dereglării mecanismelor centrale de termoreglare.
Derivaţii cuaternari traversează într-o măsură mai mică bariera
hemato-encefalică, prin ce se explică relativ absenţa efectelor lor
asupra SNC. 14
*Acţiunea asupra ochiului.
a) dilatarea pupilei – midriază – blocarea M-
colinoreceptorilor muşchiului circular al irisului
(sfincter al pupilei) şi relaxarea lui – midriază
pasivă.
Dilatarea pupilei se menţine câteva zile după
aplicarea locală.
b) paralizia acomodaţiei (ciliară) pentru aproape –
cicloplegia. Blocarea M-colinoreceptorilor din
muşchiul ciliar duce la relaxarea lui şi întinderea
ligamentului Zin (inelului ciliar) care înconjoară
cristalinul şi duce la micşorarea curbirii
cristalinului, puterea de refracţie la depărtare.
Vederea se stabileşte la infinit – aproape nu vede şi
nu poate citi, scrie.
c) Creşterea presiunii intraoculare – este consecinţă a
midriazei şi paraliziei acomodării (cicloplegiei) – se
datorează îngreunării scurgerii (drenării) umoarei
apoase, din camera anterioară a ochiului prin
reţeaua trabecular Fontana în canalul lui Schlemm
(sau sinusul venos al sclerei). Ca urmare a creşterii
presiunii intraoculare – glaucomul este agravat.
d) micşoreză secreţia glandelor lacrimale.

15
*Aparat digestiv
◦ diminuarea tonusului si peristaltismului;
◦ spazmul sfincterelor;
◦ intarzierea golirii stomacului;
◦ actiune antispastica (stomac, intestin, aparat
biliar)
◦ hiposecretia glandelor (gastrice,etc)
3)* Asuprasistemului cardio-vascular.
Asupra inimii – apare tahicardie (până la 150 bătăi/min)-rezultat al
micşorării influentelor colinergice ale nervului vag asupra inimii, deci rezultatul
acţiunii anticolinergice în urma blocării M-colinoreceptorilor direct la nivelul
inimii. Pe acest fundal predomină tonusul inervaţiei
adrenergice (simpatice);
- Măreşte conductibilitatea atrio-ventriculară - înlătură influenţa
vagală;
- Creşte consumul de O2.
Vasele sanguine – în doze terapeutice atropina practic nu
influenţează, dar preîntâmpină acţiunea hipotensivă a
colinomimeticelor care stimulează M-colinoreceptorii din
endoteliu vaselor (fără inervaţie) urmată de eliberarea
factorului endotelial relaxant – NO.
Presiunea arterială se modifică neînsemnat sau o hipertensiune
uşoară (rezultat al tahicardiei). În doze mari dilată vasele pielii.

17
 *Asupra secreţiei glandelor.

- deprimă secreţia glandelor: lacrimale, salivare,

digestive, rinofaringiene, bronhice şi sudoripare (blocul
inervaţiei colinergice).
Aceasta se manifestă prin:
a) uscăciunea mucoasei cavităţii bucale (xerostomie),
sete, greutate în deglutiţie, (secreţia salivară scade
esenţial – la om de la 10 ml la 1 ml în 10 min).
b) uscăciunea mucoaselor căilor respiratorii (nas,
faringe, bronhii), schimbarea tembrului vocii.
c) uscăciunea pielii. Micşorarea sudoraţiei şi cedării
căldurii prin evaporare poate duce la creşterea
temperaturii corpului.

18
• #Actiunea asupra secretiei gastrice:
– reduc volumul, secretia de acid clorhidric si
de pepsina,

– Reduc secretia de carbonat acid de sodiu si

de mucus (dezavantaj) – efectul este mai ales
asupra volumului

– parasimpatoliticele antagonisti selectivi ai

receptorilor muscarinici M1 din ganglionii
parasimpatici intramurali digestivi (tip
pirenzepina) au selectivitate de actiune si
eficacitate mai mare hiposecretoare gastrica
*Aparat respirator
◦ Bronhodilatatie
◦ Scaderea secretiei glandelor bronsice

Aparat excretor renal

◦ Actiune antispastica vezicala si uretrala

◦ Atropina posedă acţiune anestezică (mai

evidenţiată la aplicarea locală).
*Indicaţiile M-colinoblocantelor

Terapie:
1) în calitate de spasmolitic în:
a) spasmele organelor cu musculatură
netedă (tubul digestiv, canalele
biliare, ureterele, - colicele tubului
digestiv, (gastrice, intestinale,
biliare), colicele renale, spasmul
ureterului);
b) b) spasme bronşice în bronşită
cronică şi astm bronşic
(bronhospasm).
Verte!
 *Indicaţiile M-colinoblocantelor
1) boala ulceroasă (ulcer gstro-duodenal); pancreatita
acută;
pentru reducerea hipersalivaţiei (în parkinsonism,
intoxicaţie cu metale grele) – micşorează secreţia
glandelor respective;
2) colite, enterite, cistite;
3) profilaxia cinetozelor (răului de mişcare),
4) parkinsonism,
5) tratamentul miasteniei – a reduce efectele secundare
la administrarea anticolinesterazicelor (prin Scopo-
lamina
blocarea M-colinoreceptorilor organelor efectoare).

22
2. *În oftalmologie:
a) În necesitatea efectelor midriatice de lungă durată
în tratamentul inflamaţiei irisului şi corneei - irite,
iridociclite, prolaps irian etc;
b) În scopuri diagnostice cu durată scurtă (tulburări
de vedere)
 cercetarea (examinarea) fundului de ochi (retinei)
 determinarea ochelarilor. Homatropina

23
3. *În anesteziologie – premedicaţie – înainte de
intervenţia chirurgicală
a) Diminuarea secreţiei salivare şi bronşice, rinofaringiană –
produse de eter şi ketamină.
b) Reducerea reflexelor viscerale şi în scop antiemetic.
c) Reducerea efectelor secundare ale morfinei asupra
centrului vomei şi tubului digestiv;
d) Prin blocarea M-colinoreceptorilor inimii (aţa-numită
acţiune vagolitică a atropinei) pentru prevenirea şi
implicarea reflexelor negative asupra inimii-aritmiilor,
bradicardiei, hipotensiunii, printre care şi posibilitatea
opririi ei (stopului) reflectorii (în folosirea remediilor
pentru anestezia inhalatorie ce irită căile respiratorii
superioare-stimularea vagală excesivă;
e) Pentru a preveni efectele colinergice ale
anticolinesterazicelor folosite în scopul restabilirii
activităţii muşchilor scheletici (la decurarizare).
24
4. În stomatologie – intervenţiile chirurgicale buco-
faringiene pentru restrîngerea salivaţiei în
inflamaţia cronică a glandei salivare,
premedicaţie.
5. În cardiologie – pentru suprimarea efectelor
vagale asupra cordului-bradiaritmie, blocul
atrioventricular (sindr. Adams-Stockes),
bradicardia sinuzală; - unele cazuri de angină
pectorală
6. În toxicologie – intoxicaţia cronică cu plumb, cu
bureţi pestriţi, muscarină, remedii M-
colinomimetice (pilocarpină) şi
anticolinesterazice, compuşi organofosforici
(insecticide, pesticide). Verte!
25
7. ca bronhodilatatoare – in astmul
bronsic (ipratropium, oxitropium,
tiotropium)
8. ca hiposecretoare gastrice –
pirenzepina, telenzepina
9. enurezis – propantelina,
◦ in incontinenta urinara (emepronium,
oxibutinin, propiverin, tolterodin)
Farmacoepidemiologie – *contraindicatii

• glaucom
• retentie urinara
• adenom de prostata
• constipatie atona
• la soferi si in asociere cu alcool – sarurile
bromuri: scopolamina, butilscopolamoniu,
metanelina, propantelina, oxifenoniu,
otilonium, emepronium, ipratropium,
oxitropium, tiotropium.
 *Farmacotoxicologie

RA de tip efecte secundare

aparat digestiv
◦ hiposalivatie cu uscaciunea gurii si tulburari de
deglutitie
◦ scaderea tonusului si peristaltismului, cu
constipatie verte !
*aparat excretor
◦ scaderea tonusului vezicii urinare, cu rarirea
mictiunilor si disurie
ochi
◦ midriaza cu cresterea presiunii intraoculare
◦ dureri ale globilor oculari fi fotofobie
◦ cicloplegie accentuata cu tulburari ale vederii
pentru aproape verte !
 # Intoxicaţia cu M-colinoblocante
Cauzele :
1) supradozarea preparatelor
2) accidental prin consumarea fructelor de mătrăgună (de copii, care le confundă cu cireşele).
Tablou clinic: Simptome, legate de deprimarea influenţelor
colinergice şi acţiunei asupra SNC:

 midriază-pupilele mărite (dilatate);  hidrofobia;

 sclerele uscate, strălucitoare;
 fotofobie (teamă de lumină-dureri);
 privirea îndreptată în infinit;
 pielea uscată, fierbinte, hiperemiată;
 hipertermia-reducerea sudoraţiei;
 uscăciunea mucoasei cavităţii
bucale(xerostome),rinofaringelui;
 dereglarea deglutiţiei, vorbirii
(disfagia, dizartria);
 modificarea tembrului vocii ;
 excitaţia motorie şi verbală;
 dereglarea memoriei şi orientării;
 halucinaţii, nelinişte, agitaţie, delir,
psihoze, pierderea cunoştinţei;
 respiraţie amfoteră;
 tahicardie, palpitaţii;
 puls mărit, aritmic, deficit de puls;
 atonie intestinală;
 constipaţie;
 oligurie sau anurie;
 convulsii, comă;

Moartea - prin paralizia respiratoare de tip central.

Doza letală pentru adult 80-100 mg, pentru copil 10-20 mg
30
 Intoxicaţia cu M-colinoblocante
Cauzele :
1) supradozarea preparatelor
2) accidental prin consumarea fructelor de mătrăgună (de copii, care le confundă cu cireşele).
Tablou clinic: Simptoame, legate de deprimarea influenţelor
colinergice şi acţiunei asupra SNC:

 midriază-pupilele mărite (dilatate);  hidrofobia;

 sclerele uscate, strălucitoare;
 fotofobie (teamă de lumină-dureri);
 privirea îndreptată în infinit;
 pielea uscată, fierbinte, hiperemiată;
 hipertermia-reducerea sudoraţiei;
 uscăciunea mucoasei cavităţii
bucale(xerostome),rinofaringelui;
 dereglarea deglutiţiei, vorbirii
(disfagia, dizartria);
 modificarea tembrului vocii ;
 excitaţia motorie şi verbală;
 dereglarea memoriei şi orientării;
 halucinaţii, nelinişte, agitaţie, delir,
psihoze, pierderea cunoştinţei;
 respiraţie amfoteră;
 tahicardie, palpitaţii;
 puls mărit, aritmic, deficit de puls;
 atonie intestinală;
 constipaţie;
 oligurie sau anurie;
 convulsii, comă;

Moartea - prin paralizia respiratoare de tip central.

Doza letală pentru adult 80-100 mg, pentru copil 10-20 mg
31
 Tratamentul
◦ * pacientul în încăpere rece şi întunecoasă – scăderea
t° corpului prin răcirea externă şi ferit de lumină ;
◦ * la necesitate – respiraţie artificială (asistată);
◦ * spălături gastrice, tanină, cărbune activ, purgative
saline – pentru eliminarea atropinei neabsorbite din
TGI;
◦ * accelerarea eliminării din organism – diureză
forţată, hemosorbţie;
◦ * catetirizarea vezicii urinare; verte!

32
◦ * antagonişti fiziologici – remedii
anticolinesterazice – (fizostigmină) – ezerina,
mai slab neostigmina (proserina), şi
galantamina – ce pătrunde uşor în SNC;
◦ * la excitaţia SNC – tranchilizante
(diazepam, droperidol), barbiturice de scurtă
durată – i/venos;
◦ * la tahicardia pronunţată ß-adrenoblocante;
◦ * pilocarpina 10 mg s/cut. – repetat până la
apariţia secreţiei salivare.
** Homatropina – atropinoid sintetic, ester compus a tropinei şi
acidului mandelic. Provoacă dilatarea pupilei şi paralizia
acomodaţiei. Acţionează timp mai scurt decât atropina (15 – 20 ore).
În practica oftalmologică.
Tropicamida – efect midriatic de scurtă durată (2 – 6 ore).
Platifilina – alcaloid din Senecio platyphyllus (крестовник
широколистный).
După acţiune M-colinoblocantă cedează atropinei .
Mai posedă acţiune ganglioblocantă moderată şi spasmolitică
musculotropă directă (analogică papaverinei).
Inhibă centrul vasomotor.
Se foloseşte:
a) ca spasmolitic în spasmele gastrice, intestinale, căilor
şi vizicei biliare, ureterelor.
b) pentru reducerea tonusului patologic crescut al
vaselor cerebrale şi coronariene;
c) în oftalmologie – efect midriatic de scurtă durată.
Acomodaţia nu este influenţată sau puţin.
34
 Efectele midriatic şi cicloplegic ale M-colinoblocantelor
Substanţa Sol.% Midriază Paralizia acomodării
concentraţia Maximă Durata Maximă Durata
o picătură (minute) zile (minute) zile

Atropina 1,0 30 – 40 7 – 10 zile 1–3 7 – 12

Scopolamina 0,5 20 – 30 3 – 7 zile ½-1 5–7
Homatropina 1,0 40 – 60 10 – 20 ore ½-1 1–3
Platifilina 7-8 ore 1
Tropicamida 2 – 6 ore 2–6

Aşa dar, după durata acţiunii asupra ochiului preparatele pot fi aranjate în
ordinea:
atropină > scopolamină > homatropină > platifilină > tropicamid.

35
Metocină (metacină) – preparat sintetic, compus azotat de amoniu
monocuaternar.
Rău penetrează bariera hematoencefalică.
Toate efectele preparatului se datorează acţiunii M-colinoblocante
periferice.
Asupra SNC nu influenţează.
Spre deosebire de atropină posedă acţiune bronholitică mai
pronunţată şi acţiune mai moderată asupra ochiului.
Se utilizează cu acţiune rezorbtivă:
a) Ca spasmolitic în astm bronşic (bronhospazm)
b) Boala ulceroasă
c) Colica hepatică sau biliară
d) În premedicaţia preoperatorie în anestezie (reduce
secreţia glandelor bronhice, inhibă transmiterea excitaţiei
de la n. Vag asupra cordului, bronhiilor.
Ipratropiu bromid (atrovent) şi troventol – tot compuşi de amoniu
cuaternari-– utilizate ca bronhodilatatoare
(bronholitice).
Toate preparatele de mai sus sunt - M-colinoblocante
neselective. 36
* M1 – colinoblocante selective, sintetice – pirenzepina.
Pirenzepina (gastrozepină, gastrocepină) – este un compus cu
structură triciclică, are proprietăţi anticolinergice întrucâtva
deosebite de cele ale Atropinei şi parasimpatoliticelor clasice.
Este antagonist al receptorilor M1, M3 şi M4. Nu blochează
receptorii M2. Nu penetrează bariera hematoencefalică. Are
acţiune periferică.
La doze terapeutice inhibă marcat şi prelungit secreţia
gastrică, fără a avea practic alte efecte anticoilnesterazice.
Această particularitate este atribuită blocării elective a
receptorilor muscarinici M1, M3 şi M4, de la nivelul plexului
nervos din peretele stomacului şi excluderea influienţei vagale
asupra secreţiei gastrice. Pirenzepina este indicată în boala
ulceroasă şi tahicardii asociate (nu provoacă creşterea
frecvenţei cardiace). Dozele mari blochează şi receptorii
muscarinici M2, ceea ce poate fi cauza de reacţii adverse de tip
atropinic.
Comprimate de 25 mg.

37
 *Ganglioblocantele
(ganglioplegicele, ganglioliticele,
blocante ganglionare, deconectante
ganglionare) – remediile, ce blochează
(inhibă) transmiterea excitaţiei
(impulsurilor) în ganglionii vegetativi,
datorită blocării N-colinoreceptorilor
membranei postsinaptice;
Verte!

38
 blochează acţiunea Ach şi a
agoniştilor similari la nivelul
receptorilor nicotinici ai
ganglionilor vegetativi
parasimpatici şi simpatici; şi
deasemenea
medulosuprarenalelor şi a
glomerulilor carotidieni

- împiedică transmisia
influxului nervos de la fibrele
preganglionare la fibrele
postganglionare.
39
40
 *Clasificarea
A. După structura chimică ( In manual)
1. Compuşii bis-cuaternari de aminiu
◦ Hexametoniu (benzohexoniu, hexoniu)
◦ Azametoniu bromid (pentamina)
◦ Trepiriu iodid (higroniu)
2. Amine terţiare
◦ Pempidină tosilat (pirilena)
◦ Pahicarpină iodhidrat (Alcaloid din ”Sophora pachycarpa” ––poseda
activitate ganglionară joasă şi durată mica de acţiune. Exercită acţiune
stimulatoare asupra miometrului. Se absoarbe bine din intestin. Micşorează TA.)

3. Derivaţi sulfonici
◦ Trimetafan sulfonat (arfonad)

** Ganglioplegice cu structura de amoniu cuaternat sunt rău absorbite după

administrarea pe cale orală.
Derivaţii sulfonici, de tipul Trimetafanului, sunt ganglioplegice cu acţiune de scurtă
durată. Trimetafanul este inactivat rapid după administrarea pe cale orală, şi deaceea,
se administrează pe cale i/v., în perfuzie lentă.
41
 Clasificarea

După durata de acţiune

a)De scurtă durată (10-20 min) –
trepiriu iodid (higroniu), trimetafan
sulfonat (arfonad)
b)De durată medie (2-4 ore) –
hexametoniu, azametoniu
(pentamina)
c)De durată lungă (4-6-12 ore) –
pempidina tosilat (pirilena)
42
 Ganglioblocantele, după acţiune fac
parte din substanţele antidepolarizante
(nedepolarizante), blochează N-
colinoreceptorii, preîntâmpinând acţiunea
depolarizantă a Ach.

!! Date recente sugerează

ipoteza că Hexametoniul,
Pempidina produc mai mult
blocarea gaglionară prin
ocuparea situsurilor canalului
ionic deschis controlat de
receptorul acetilcolinic şi nu prin
ocuparea colinoreceptorului
însuşi.
Din contra Trimetafanul se
pare că blochează receptorul
nicotinic şi nu situsurile
canalului ionic.
 *Efectele farmacologice.
Mărirea (intensificarea) efectului ganglioblocant este în dependenţă de
tonusul iniţial al centrelor corespunzătoare.

Vase – inhibiţia ganglionilor simpatici – duce la arterio- şi venodilataţie cu

micşorarea rezistenţei periferice, presiunii arteriale şi venoase, pre- şi
postsarcinii, ameliorarea microcirculaţiei, îmbunătăţeşte circulaţia
sanguină în regiunile respective (periferice).

Cord – tahicardie moderată (nodul sino-atrial este dominat de sistemul

parasimpatic) şi o scădere a forţei contractile.

TA – acţiunea asupra inimii şi vaselor are drept consecinţă o hipotensiune de

durată variabilă. TA scade brusc. Efectul este mai pronunţat în
ortostatism. Scăderea TA este rezultatul paraliziei ganglionilor simpatici,
respectiv suprimării controlului vasomotor simpatic, tonic şi reflex.

Mărimea hipotensiunii depinde de tonusul iniţial al inervaţiei adrenergice.

Debitul coronarian – puţin scăzut.
Fluxul cerebral poate creşte brusc.
Circulaţia renală – iniţial scăzută, revenind peste ½-1 oră la normă.
44
*Tubul digestiv – produc scăderea tonusului şi peristaltismului gastro-intestinal şi
a secreţiei gastrice şi intestinale, (inhibă transmiterea impulsurilor în
ganglionii parasimpatici), inhibă profund motilitatea gastro-intestinală şi
produc constipaţie pronunţată.

Vezica urinară – este relaxată. Blocada ganglionară poate uneori determina

tenesme vezicale şi retenţia urinară.

Rinichii – scade filtraţia glomerulară şi excreţia electroliţilor, ureei şi apei, oligurie

sau anurie.

Ochiul – produc midriază (dilatarea moderată a pupilei – inervaţia dublă SNC cu

predominantă a tonusului parasimpatic), cicloplegie şi paralizia
acomodării vizuale, muşchiul ciliar este inervat de parasimpatic,
tensiunea intraoculară scade, vasele retiniene – dilatate.

Funcţia sexuală este afectată (atât erecţia cât şi ejacularea).

Glandele salivare, gastrice, sudoripare – inhibiţia sau micşorarea secreţiei –

dereglarea transmiterii impulsurilor în ganglionii parasimpatici.

Blocarea transpiraţiei, dar hipertermia nu constituie o problemă, deoarece este

vasodilataţie cutanată şi menţine t˚ corpului normală.
45
* SNC – agenţii cuaternari de amoniu şi derivaţii sulfonici
sunt lipsiţi de efecte centrale, pentru că nu
traversează bariera hematoencefalică. Cele care
pătrund uşor în SNC produc – sedare, tremor,
mişcări coreiforme, tulburări mentale.

◦ ** Ganglioplegicele determină o scădere importantă a tonusului

arteriolar şi venomotor. TA poate să scadă brusc, deoarece atât
rezistenţa vasculară periferică, cât şi întoarcerea (returul) venos sunt
scăzute. Ganglioplegicele pot determina hipotensiune arterială
ortostatică, deoarece sunt blocate reflexele posturale, care în mod
normal previn staza venoasă.
◦ Acumularea sângelui în vasele dilatate micşorează returul venos şi
scade debitul cardiac, ceea ce contribuie la hipotensiune.
◦ Caracterul ortostatic al acestuia se explică prin abolirea reflexelor
simpatice, care nu mai permite redistribuirea sângelui în ortostatism.
◦ Hipotensiunea ortostatică excesivă poate duce la colaps sau lipotemie
(prin insuficienţa de irigare a creierului).
46
 Hexametoniu – sare bi-cuaternară de amoniu:
◦ manifestă activitate destul de înaltă
◦ acţiune selectivă pronunţată
◦ durata mică de acţiune 3-4 ore
◦ din tubul digestiv se absoarbe rău
◦ se administrează parenteral (dezavantaj considerabil);
Azametoniu bromid (Pentamina) – cedează puţin benzohexoniului după activitate
şi durată de acţiune.

* Ganglioplegicele sunt utilizate în:

◦ boala ulceroasă,
◦ edem pulmonar,
◦ embolie arterială,
◦ endarterită obliterantă,
◦ boala hipertensivă (forme grave maligne şi crize de
hipertensiune, în terapia sistematică, condiţii
spitaliceşti).

47
 * Preparate de durată scurtă de acţiune (de durată scurtă - 10-20 min şi
medie) – Trepiriu (Higroniu) şi trimetafan (arfonad).

Trepiriu posedă o acţiune ganglioblocantă mai selectivă şi e de 5-6 ori mai

puţin toxic decât trimetafanul (artonadul).

Se folosesc pentru:
1) hipotensiune dirijată (controlată) (se administrează i/v –
prin perfuzie sau fracţionat) sol. 1% cu glucoză de 5%.
Hipotensiunea arterială dirijată facilitează la efectuarea
operaţiilor asupra inimii şi vaselor, chirurgia oftalmologică
şi neurochirurgie – pentru micşorarea sângerării;

2) ameliorarea circulaţiei în ţesuturile periferice;

3) scăderea PA şi micşorarea hemoragiilor din vasele

câmpului operatoriu ce uşurează tiroidectomia, mastectomia;
Verte!

48
4) micşorarea posibilităţii de evaluare a
edemului cerebral în neurochirurgie
(efectul hipotensiv), edemului pulmonar,
în embolie pulmonară;

5) prevenirea reflexelor negative spre

inimă, vase şi alte organe interne ce pot
avea loc în intervenţiile chirurgicale;

6) În terapia complexă a şocului septic,

hemoragic, traumatic;

7) În crize de hipertensiune cu sau fără

complicaţii (insuficienţa cardiacă acută,
edem pulmonar numai în spital, cu
supraveghere medicală strictă).
 *Contraindicaţii
1) hipotensiune,
2) ateroscleroză pronunţată,
3) insuficienţa articulaţiei coronariene,
4) glaucom,
5) hipofuncţie renală,
6) afecţiuni organice ale miocardului,
7) anemie,
8) şoc hemoragic,
9) infarct miocardic,
10) asfixie.

50
 * Reacţii adverse – rezultatul blocării ganglionilor vegetativi.

Colaps ortostatic la schimbarea bruscă a poziţiei

corpului din orizontal în vertical (2-3 ore după
administrare), 30-35% - hipotensiune arterială intensă
cu insuficienţa circulatorie cerebrală acută, fenomene de
cardiopatie ischemică, palpitaţii, tahicardie, ameţeli,
astenie, manifestări sincopale. Se recomandă adrenalină,
noradrenalină, efedrină, etilefrină;
Micşorarea motilităţii tubului digestiv (constipaţie,
ocluzie intestinală);
Congestia mucoasei nazale;
Midriază, paralizia acomodării cristalinului;
Dizurie, retenţie urinară (se combină cu neostigmina),
dereglarea vorbirii articulare – dizartrie, dereglarea
deglutiţiei – disfagie; Verte!

51
Simpatoplegie (hipotensiune arterială
ortostatică marcată şi disfuncţie sexuală;
Parasimpatoplegie (constipaţie, retenţie
urinară, precipitarea glaucomului, vedere
„voalată”, uscăciunea gurii);
Uneori reacţii alergice (sunt eliberatori de
histamină) – trimetafan (arfonad);
Cazuri letale la supradozare de obicei rar –
inhibiţia respiraţiei, convulsii.

La copii pînă la 3 ani

- ganglioplegicele practic nu provoacă
hipotensiune, fiindcă în vîrsta mică celulele
ganglionilor sunt mai autonome şi în mai
mică măsură se supun (acţiunii) influenţei
centrale.
 Asistenţa la supradozarea
ganglioplegicelor:

Aportul oxigenului;
Respiraţie artificială (asistată);
Folosirea analepticelor;
Administrarea neostigminei (antagonist al
ganglioplegicelor);
Ridicarea TA – α-adrenomimetice, izoturon, difetur
(raviten);
M-colonomimetice (carbacolina, aceclidina) – în
dereglările acomodaţiei, midriază, inhibiţia
motilităţii tubului digestiv, atonia vezicii urinare.

53
 *Preparatele, ce blochează N-
colinoreceptorii muşchilor scheletali
(remediile curarizante sau
miorelaxante cu acţiune periferică,
blocante neuromusculare, blocante
mioneurale).

54
 Miorelaxant - care relaxează muşchii,
de la grec. mys - muşchi şi lat. relaxatio-
relaxaţie.

Efectul principal al acestor preparate

– relaxarea muşchilor scheletici ca
rezultat al influenţei blocante a lor asupra
transmisiei neuromusculare (blocarea
transmiterii excitaţiei de la nerv la
muşchi, cu păstrarea excitabilităţii directe
a muşchilor).
 # Pentru prima dată această proprietate a fost depistată la curare, de aceea substanţele se
numesc remedii curarizante.
Curare – un extract din speciile de plante Strychnos şi Chondodendron, care cresc în
America de Sud.
Timp de multe decenii curare se folosea în calitate de otravă pentru săgeţi.
Anii 40 ai secolului XX – în medicină – în experienţele celebre ale Magendie şi apoi de
Claude Bernard, apoi în practica chirurgicală (anesteziologie).
Curare – un număr mare de alcaloizi, principalul, fiind tubocurarina (preparat
natural vegetal).
Sunt cunoscute şi alte preparate curarizante: sintetice, semisintetice, vegetale. Ele 56
 *CLASIFICAREA
(după structura chimică)

1). Compuşi cuaternari de amoniu (au

două centre cationice-atomi de azot
cu sarcină pozitivă):
◦ Tubocurarină clorură (tubarină, – vegetal
tubocuran)
◦ Pancuroniu bromură (pavulon)
◦ Pipecuroniu bromură (arduan)
◦ Vercuroniu bromură (norcuron) sintetice
◦ Suxametoniu (ditilină, listenon,
miorelaxin)
◦ Dioxoniu.
2). Amine terţiare:
◦ Melictină.

Un atom de N+ al tubocurarinei este cuaternar, al doilea – terţiar.

57
 *Activitatea curarizantă depinde de:
◦ concentraţia sarcinii în centrii cationici
◦ natura radicalilor lor ecranizaţi
◦ distanţa dintre atomii de azot
◦ structura părţii centrale a moleculei.
Datorită centrilor cationici se efectuează interacţiunea
polară a substanţelor cu structurile anionice ale N-
colinoreceptorilor. Pentru majoritatea remediilor curaruzante
distanţa optimă dintre atomii de azot este de 1,4-1,5 nm (14-15
Aº), ce corespunde aproximativ lungimii catenei de 10 atomi de
carbon.
Remediile curarizante inhibă
transmisia neuromusculară la nivelul
membranei postsinaptice,
interacţionînd cu colinoreceptorii
plăcii terminale.
Blocul neuromuscular, provocat la
diferite remedii curarizante, poate
avea diversă geneză: 59
 *Preparatele antidepolarizante –
blochează
N-colinoreceptorii şi împedică
acţiunea
depolarizantă a Ach.

Remediile antidepolarizante pot fi:

a) competitive (concurente)
b) necompetitive (neconcurente).
Antagonism competitiv
(concurent) cu Ach pentru N-colinoreceptorii
membranei postsinaptice a plăcilor terminale a
muşchilor striaţi, împedicând interacţiunea
mediatorului cu receptorii.
60
 Blocul depinde de concentraţia acestor substanţe
în regiunea N-colinoreceptorilor membranei
terminale. Mărirea concentraţiei de Ach duce la
restabilirea transmisiei neuromusculare prin
înlăturarea tubocurarinei din legătura cu
colinoreceptorii. Mărirea din nou a tubocurarinei
duce la reinstalarea efectului blocant.
Preparatele cu efect competitiv:
•Pancuroniu (pavulon) Melectina
•Pipecuroniu (arduan) Diplacina
•Tubocurarina clorură

Necompetitive: prestonal – preparatul

curarizant şi Ach acţionează cu diferite substraturi
receptive ale plăcii terminale, dar legate reciproc.
*Blocul neuro-muscular cu antidepolarizante se manifestă:
a) paralizie lentă fără faza de fibrilaţie şi amplificare a
contracţiilor înainte de bloc;
b) lipsa durerilor musculare postanestezice;
c) nemodificarea permeabilităţii membranei
postsinaptice pentru ioni şi fără pierderea
potasiului din celulă;
d) lipsa micşorării secundare a
contractilităţii.
** Activitatea şi durata acţiunii remediilor curarizante
antidepolarizante se schimbă sub influenţa:
 anestezicelor generale:
◦ eter, halotan (ftorotan) – intensifică şi prelungesc efectul
mioparalitic;
◦ oxid de azot, ciclopropan – nu influenţează activitatea lor;
◦ hexenal, tiopental-sodiu – intensifică neînsemnat acţiunea
blocantă a preparatelor antidepolarizante.

62
 * Remediile depolarizante –
suxametoniu (ditilina).
Datorită structurii asemănătoare
cu Ach. Ditilina (Diacetilcolina - două
molecule de Ach ) – interacţionează cu N-
colinoreceptorii membranei
postsinaptice, manifestând „activitate
intrinsecă”, majorează
permeabilitatea membranei pentru
ioni, provocând o depolarizare stabilă
a ei.
Membrana depolarizată pierde
capacitatea de a efectua procesele de
depolarizare-repolarizare. În rezultat
impulsurile nu se transmit – se
instalează efectul mioparalitic.
63
 *Blocul neuro-muscular cu
depolarizante se manifestă:
1)iniţial – fază scurtă de contracţii sau
fibrilaţii de obicei în anumită ordine
(cutia toracică, gîtul, abdomenul,
extremităţile); (fasciculaţii
musculare)
2)în perioada postanestezică sunt
frecvente durerile musculare (mai
ales la copii).
3)creşte permeabilitatea membranei
postsinaptice pentru ioni cu
pierderea de potasiu şi slăbiciune
musculară.
 *Remediile curarizante cu acţiune de tip mixt –
dioxoniu (preparat cu proprietăţi depolarizante şi
antidepolarizante; preparat antidepolarizant
necompetitiv). La început de acţiune –provoacă
depolarizare de scurtă durată, urmată apoi de
bloc nedepolarizant.

65
 După acţiunea mioparalitică (în
funcţie de doze) preparatele curarizante
pot fi aranjate în următoarea ordine:
pipecuroniu > pancuroniu >
tubocurarină > suxametoniu (ditilină) >
melictină.

66
 Paralizia produsă de curarizante cuprinde
treptat diverse grupe musculare, care au
sensibilitate diferenţiată la acţiunea acestor
substanţe: globii oculari, ridicătorul pleoapelor,
urechile, faţa, limba, faringele, laringele,
muşchii masticatori şi cefei, falangelor,
membrelor superioare şi inferioare,
abdomenului, toracelui, diafragma.

Corespunzător paraliziei treptate a

muşchilor menţionaţi curarizantele produc
succesiv: diplopie, ptoză palpebrală, dizartrie,
greutate în deglutiţie, căderea mandibulei,
paralizia membrelor, paralizia muşchilor
respiratori. Revenirea se face în ordine inversă.
 ** Pentru preparatele curarizante este caracteristică:
◦ limita de acţiune mioparalitică – diapazonul dintre dozele, în care substanţa
paralizează cei mai sensibili la ele muşchi şi dozele necesare pentru oprirea
(sistarea) completă a respiraţiei.
Preparatele cu limită mică a acţiunii mioparalitice: tubocurarina,
pancuroniu, pipecuroniu.
Preparatele cu limită relativ mare: ciclobutoniu.

După durata acţiunii mioparalitice remediile curarizante pot fi

subdivizate în 3 grupe:
a) de scurtă durată – 10-15 min-
 Suxametoniu (ditilina)-hidrolizată de colinesteraza plasmei
sîngelui.
b) cu durata medie – 20-30 min:
 Atracuriu (tracuriu)
 Vecuroniu (norcuron)
c) de lungă durată – 45-60 min şi mai mult:
 Tubocurarină clorură
 Pancuroniu (pavulon)
 Pipecuroniu (arduan) toate în doze mari.
68
 *Decurarizarea
Antagoniştii remediilor curarizante: (se bazează pe mecanismul
de acţiune )
1. pentru remediile antidepolarizante (competitive) sunt
remediile anticolinesterazice – neostigmină, galantamina,
piridostigmina,
care blocând acetilcolinesteraza, măresc considerabil
concentraţia de Ach liberă în fanta sinaptică şi la
antagonismul concurent între mediator şi miorelaxant.
Ach duce la eliminarea compuşilor curarizanţi de pe N-
colinoreceptori şi la restabilirea transmisiei
neuromusculare.
Concomitent se utilizează atropina, care înlătură efectele
M-colinomimetice ale remediilor anticolinesterazice.
2. pentru remediile depolarizante – antagonişti
acceptabili în terapeutică nu există.
Remediile anticolinesterazice în acest scop nu pot fi
folosite – ele nu înlătură efectul blocant al remediilor
curarizante depolarizante ci îl intensifică.
69
Acţiunea Suxametoniului (ditilinei),
remediu depolarizant – poate fi
întreruptă prin introducerea sângelui
citrat (conservat) proaspăt, ce conţine
colinesterază plasmatică, care
hidrolizează ditilina sau se menţine
respiraţia artificială – până se
hidrolizează suxametoniu
 * Alte efecte farmacologice :
(Pot avea şi acţiuni asupra altor segmente ale arcului reflex
(sinapselor colinergice):
1. Activitate ganglioplegică moderată posedă
substanşele antidepolarizante, mai ales
tubocurarina. Manifestarea acestei acţiuni –
scăderea TA. Remediile depolarizante nu
posedă această acţiune (ganglioplegică).
2. Influenţă inhibitoare asupra N-
colinoreceptorilor sinocarotidieni şi
medulosuprarenalelor.
3. Remediile depolarizante în doze mari
stimulează N-colinoreceptorii ganglionari şi
medulosuprarenali, mărind TA.
4. Acţiune M-colinolitică (vagolitică)
pronunţată asupra inimii- pancuroniu etc –
exprimată prin tahicardie. Verte!
5. Eliberarea histaminei (tubocurarina şi altele)-se
manifestă prin scăderea TA, majorarea tonusului
muşchilor bronhici.

6. Influenţă asupra echilibrului electrolitic – remediile

curarizante depolarizante - depolarizarea membranei
postsinaptice – ionii de Potasiu părăsesc muşchii striaţi,
concentraţia lor în lichidul extracelular şi plasmă creşte.
Aceasta poate fi cauza aritmiilor cardiace.

7. Apariţia durerii musculare în perioada postoperatorie

– remediile depolarizante – ca rezultat al
microtraumatizării muşchilor în timpul fasciculaţiilor,
caracteristică acestor remedii.

8. Asupra SNC exercită influenţă puţin pronunţată –

compuşii cuaternari de amoniu penetrează cu greu
bariera hematoencefalică.
73
 Preparatele curarizante din grupa compuşilor
cuaternari de amoniu se absorb slab din tractul gastro-
intestinal – se administrează parenteral, de obicei
intravenos.
Aminele terţiare se absorb bine din intestin.
Unele substanţe se supun în organism scindării
enzimatice. De exemplu: ditilina se hidrolizează de
colinesteraza plasmatică sanguină – durata de acţiune
mică – 5-10 min.
Remediile curarizante şi metaboliţii lor se elimină
exclusiv prin rinichi.

74
 *Utilizarea curarizantelor:
Anesteziologie:
a) efectuarea intervenţiilor chirurgicale - relaxarea muşchilor
scheletici, uşurează efectuarea operaţiilor asupra organelor
toracale, cavităţii abdominale, membrelor superioare şi
inferioare.
b) la intubarea traheii –relaxarea coardelor vocale, muşchilor
laringelui şi gâtului – suxametoniu (ditilina).
c) bronhoscopie
d) repoziţia luxaţiilor şi fracturilor
e) rar în tratamentul simptomatic al convulsiilor tetanosului, în
terapia electroconvulsivantă.
f) în bolile şi stările patologice însoţite de hipertonusul
muşchilor scheletici – rareori aminele terţiare, efective în
administrarea enterală (melictina şi al.), deoarece prioritatea
o au miorelaxantele centrale.
g) transferarea bolnavilor la respiraţia artificială în intoxicaţii
cu hipnotice, tranchilizante, anticolinesterazice, intervenţii
chirurgicale toracice.
75
 În dependenţă de durata presupusă a
intervenţiilor chirurgicale se folosesc preparate cu
durata necesară de acţiune.
De exemplu:
a) operaţii ce necesită abolirea respiraţiei (asupra
organelor toracale) – preparate curarizante cu
diapazon mioparalitic mic, care provoacă apnee
imediată – tubocurarina.
b) Abolirea respiraţiei nu e nevoie - operaţii asupra
organelor abdominale, bazinului mic, extremităţilor
– substanţe cu acţiune mioparalitică mare, care
inhibă respiraţia mai puţin – anatruxoniu,
ciclobutoniu.

76
 * Reacţiile adverse:
scăderea TA – tubocurarina, anatruxoniu.
mărirea TA – suxametoniu (ditilină)
tahicardie – pancuroniu
aritmii – suxametoniu (ditilină)
bronhospasm – tubocurarină
creşterea tensiunii intraoculare – suxametoniu
(ditilină)
mialgii – remediile depolarizante
apnee de lungă durată (până la 6-8 ore şi mai mult
în loc de 5-10 min – suxametoniu (ditilină) – la
persoane cu insuficienţă ereditară de colinesterază
plasmatică (sanguină).

77
 Remediile curarizante trebuie folosite cu precauţie:
1. În bolile ficatului
2. În bolile rinichilor
3. În vârsta senilă.
De ţinut minte: remediile curarizante inhibă sau
opresc complet respiraţia. Pot fi folosite numai la
prezenţa antagoniştilor şi tuturor condiţiilor necesare
pentru respiraţia artificială (asistată).
Colinoblocantele centrale – substanţe , care
blochează în deosebi colinoreceptorii sistemului nervos
central. Ele se referă – unele la tranchilizante -
benactizin (amizil), altele sunt folosite în tratamentul
parkinsonismului – trihexifenidil (ciclodol) ş.a.

78
 Moldova e frumoasă !!!
 Vizitați cetatea Sorocii, află cine ti-au fost străbunii !!