Caracterizarea personajelor

- Moromeții
(Niculae și moromete)
 Moromete
Se poate observa ca în construcția personajului, autorul nu contureaza portretul fizic, ci evidențiază moralitatea si caracterul lui Moromete,
prin intermediul deciziilor și acțiunilor sale. Încă din incipit, cititorul face cunoștință cu un caracter puternic, impunător, ce stă în varful
ierarhiei familiale, a cărui decizie este lege. Atât copiii, cât și soția în considerau autoritatea suprema, dat fiind și locul ocupat la masă:
„ Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare.”
( cuvântul parcă, marchează statutul iluzoriu deținut de tată, ironizându-i poziția inconsistentă de care nu avea sa se bucure prea mult timp,
iar privirea din ansamblu de care beneficiază este de fapt doar o piesă din întregul pazăl ( planul băieților).
Este abordat ca simbol al tradiției românești, însa în același timp, simbol cu privire la propria autonomie, toate acțiunile sale având ca
scop final debândirea liberțații personale. Încă din incipit, sunt anticipate loviturile destinului pe care le va înfrunta: „pe care mari bucurii
sau mari nenorociri îl pot schimba”.
În sat, statutul său era unul clar, definit de respect, admirație, și ascultare, fapt ce-l făcea pe Aristide de depindă de el în anumite
privințe. În acea lume limitată, cuprinsă între marginile satului, Moromete era de fapt centrul universului, personajul în jurul căruia
gravitau restul. (Secretarul primăriei era un om care avea pentru Moromete multă consideraţie. Cândva Moromete fusese consilier
comunal, o singură dată şi, nu se ştie de ce, nu-i plăcea să i se amintească de acest lucru)
Imaginea pe care o portretiza, nu doar ca le inspira celorlalși sensul idealului, ci își inspira și propriei persoane sensul de control, de
conducere.

2
 Moromete
Odată cu admirația primită, se distinge și ura Moralitatea lui Moromete, cu toate că la prima
Prietenia sa cu Cocoșilă este una destul
nefondată, a anumitor personaje, precum vedere pare impresionantă, ne putem da seama de
de complicată, lipsită de motive clare,
Țugurlan, ce ajung sa vadă doar portretul unuei rigiditatea si fixarea asupra independenței îl
dar pare unul dintre singurele personaje a
familii ideale, condusă de un barbat complex, distanțează de realitate. Adesea este surprins
carui prezență o acceptă. Cocoșilă, în
împlinit, pe latura financiară („Sigur că da, căutând soluții, analizând situații si frământându-se
comparație cu protagonistul, este la un
domnul Moromete! bolborosi apoi în gând. Tu fară sens, fapt ce duce la spiralarea într-un cerc
pol total opus. Acesta acționează ca un
n-ai nevoie să te împrumuţi! Te găseşte secerea vicios. („Avea uneori obiceiul – semn de bătrâneţe
stimulent pentru personalitatea
cu făină veche în hambar )și morală. Din sau poate nevoia de a se convinge că şi cele mai
personajului principal, dându-i imbolduri
aceleași motive, se iscă și rivalitatea dintre Ilie întortocheate gânduri pot căpăta glas - de a se
și provocându-i un raspuns cu fiecare
și Tudor Bălosu (să vină la el la poartă şi el, retrage pe undeva prin grădină sau prin spatele
ocazie posibilă, dat fiind ca Moromete
Tudor Bălosu, să-şi bată joc de el şi să-l casei şi de a vorbi singur.”)
este un ganditor nativ. (Simte oare Din
umilească), conflict ce are ca rol doar
Vasilescu că prietenul lui Moromete ar
accelerarea destramarii celor două familii.
putea fi obiect al artei sale?)
(ura împotriva lui Moromete creştea în el în aşa
fel încât îşi dădea seama că această ură nu se va
opri până ce nu-şi va împinge curtea până sub
casa acestuia)

3
✣ „Nu cumva timpul era undeva acelaşi? Nu cumva trecerea lui era egală şi dacă o dată te ocrotea fărâmiţând primejdia, când te
credeai scăpat îţi distrugea de asemenea speranţele clădite peste legea lui? Nu cumva copiii de aceea sunt copii, ca să nu-şi înţeleagă
părinţii, fără ca mai întâi să se rătăcească, şi de aceea părintele e părinte, ca să-i ierte şi să sufere pentru ei?”

În timpul meditației sale, nu doar că reflectă asupra trecerii timpului, asupra sorții, cât și asupra situației sale
familiale. Abea în acel Moment, realizează că iubirea sa de părinte, nu a a juns niciodată la copiii, ci doar i-a
îndepartat. Cu toate că realizează ca împingându-si convingerile asupra lor, tirania și impunerea temerii i-a adus în
acest stadiu , știe ca e prea târziu să schimbe ceva. De aceea este considerat inteligent, deoarece reușește sa-și
accepte greșelile, să trecă peste ele, și sa ierte.
„facă.Moromete intră în odaie, îşi desfăcu braţele şi rămase aşa, nemişcat, în formă de cruce, cu înfăţişarea celui
care n-are putere să se împotrivească sorţii. Urmă o luptă scurtă şi îndârjită, cu zvârcoliri neputincioase din partea
fetelor.”

4
“Parcă era o promisiune în glasul tatălui! în orice caz, îl făcuse să înţeleagă că în familie nu există
numai Paraschiv, Nilă şi Achim şi banca şi fonciirea, la care el, tatăl, să se gândească. Trebuie să se
gândească de aici înainte şi la Niculae.”
Odată cu progresia acțiunii, relația cu Niculae se dezvoltă, ca urmare a recunoașterii
unui potențial ân fiul său. Nu doar că urmează sa fie luat în considerare, ci va deveni
baza tatălui, o curiozitate si un interes personal în inteligența băiatului. Este pentru
prima dată cand recunoaștem în Moromete o urma de vulnerabilitate, umanitate, temere
si vinovăție, sentimente care il vor schimba radical în ultimele capitole.
 Niculae
Niculae Moromete, introdus ca mezinul familiei, este portretizat în diverse ipostaze, iar timpul reprezinta pentru acesta un
prilez de evoluție și maturizare. În incipit, facem cunoștință cu băiatul simplu și sensibil al familiei, chinuit de oaia Bisisica,
a carui singur interes era mersul la scoala.
În scena cinei, locul său inexistent la masă (Niculae, care nu avea scaun, se așeză turcește pe pământ. )ne evidențiaza nula
sa relevanța de atunci în familie, fapt ce-i alimentează dorința de a scăpa din acel sat, prea îngust pentru capacitățile sale.
Singura care îl susține este Catrina, care îlpercepe ca un copil mic încă, ce nu este pregătit sa-și ia zborul.
Trăind într-o familie mare, masa se transforma într-o „luptă de supraviețuire”, unde privilegiile sau scuzele nu-și aveau
locul (Niculae abia izbutea sa apuce ceva si sa duca la gura“). Această mentalitate, împreună cu batjocura fraților, aveau sa-l
a transforme pe Niculae, din ființa fragilă, într-un bărbat ambițios, inteligent, capabil sa-și atinga țelurile.
Băiatul, o reflexie a tatălui (Niculae dormea cu tatăl său, spate în spate. El se culcă puţin neliniştit de tăcerea tatălui şi ascultă
multă vreme ), iese din tiparele literaturii clasice, dobândind trăsături de adult, înca de la o vârstă fragedă. Atât interesele, căt
si modul de abordare, gândire, tind către latura intelectuală.
În acest context, putem înțelege conexiunea brusca ce se leagă intre el și tatăl său, în urma serbării școlare, deoarece în
analiză, el reprezenta o curiozitate pentru Moromete, o speranță că rolul său de părinte nu a eșuat complet.

6
 ”Niculae se uita la tatăl său cu un zâmbet uitat, cu o anumită superioritate înţepenită, vrând să
spună că el ştie despre ce e vorba, dar că plăcerea de a aştepta să se confirme că el ştie e mai mare
decât aceea de a anticipa pentru ceilalţi. Să vedeţi voi cum vinde ea mama două pogoane ale mele
şi mă dă!„

Gândirea abordată de tânar, nu doar că este leită tatălui, însă, ne demonstrează abilitătile sale de
manipulare, de a-și juca toate cărțile in favoare personală. Stima sa, și rolul în familie cresc exponențial,
odată cu avansarea acțiunii, deoarece dorința acestuia punea în pericol planul băieților.
 Catrina Moromete
✣ Personaj secundar, feminin,
✣ Întruchipează rolul unei soții devotate, casnică, al unei femei religioasă, al mamei
vitrege ( pentru băieții cei mari).
✣ Reprezinta tipul unei femei tipice perioadei și zonei, ce se distinge prin caracterul
puternic, răzbunător, făcând față dificultăților vieții.
✣ „Părea de la sine înțeles că singură mama rămânea să aiba grijă ca ziua să se sfârșească
bine.”
✣ Adesea deține o putere limitată în familie, autoritatea fiindu-i contestată de cei trei fii
vitregi și de soț.
✣ Locul desemnat la masă- ii confirma rolul de suport emoțional pentru copii și soț,
personajul care ține familia unită, ca singura figură „parentală prezentă”.
✣
- de partea opusă a copiilor vitregi ( conturează conflictul încă din incipit)
De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, jumătate întoarsă spre străchinile și oalele cu mâncare
de pe foc, stătea întotdeauna Catrina Moromete, mama vitregă a celor trei frați, iar
lângă ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca și pe Tita
8
✣ Dorința de a ține familia unită, și totodată de a-și
înțelege soțul o turmentează pe femeie; ( cărând
căldările cu apă, uita de sine și de toți)
✣ Cunoaștem adesea firea ei complexă, bogată, ce
oscilează intre lumea spirituală, și cea reală
„Mama avea două vieţi şi, adesea, cea din timpul nopţii era
neliniştitoare. Adânc şi luminos era cerul, dar aici jos
era o casă împrejmuită cu gard şi sufletul omului se
chinuia aci, întunecat şi orb.”
✣ În timp ce situația familiei se agrava, planul lui
Paraschiv și Nilă debuta, Niculae își exprima dorința
de a merge la școala, iar încercările de a-i pătrunde
în conștiința soțului eșuau, singurul său sprijin
rămâne refugiul în credință.
✣ Când omul uită de Dumnezeu, uită şi Dumnezeu de
el şi îl lasă singur în faţa păcatelor.
9