unoasterea și constientizarea propriilor emoții

- tipuri de emoții !

Oricine se poate supăra - asta este uşor. Dar să te

superi pe persoana potrivită, într-o măsură
corectă, la momentul potrivit, dintr-un motiv corect
şi în mod corect - asta nu e uşor.
Aristotel
 Emoția este un răspuns extern al reacției fizice sau o demonstrare
exterioară a ceea ce se petrece în interiorul omului. Acest răspuns
este o strategie de apărare sau de reacționare pe care o alege
corpul uman și care se petrece pe câteva nivele.

 Mecanismul de producere ale emoției poate fi observat prin :

Modificări la nivelul corpului, organice, fiziologice.

Comportamente specifice.

Trăiri afective din punct de vedere psihic.

Având în minte acești indicatori, putem cu ușurință să ne dăm seama ce se

întâmplă cu noi.
 Consemnăm mai jos câteva categorii sau familii de emoții
stabilite de D.Goleman:

Furia: mânia, resentimentul, exasperarea, indignarea, supărarea, ostilitatea, umilința,

răzbunarea, violența, dispararea, ultraj, vechemență, insulta.
Frica: teamă, spaimă, anxietate, îngrijorare, consternare, nevrozitate, teroare,
dezorientare, grază, panică, grijă, fobie, remușcare.
Bucuria: mulțumire, veselie, ușurare, mîndrie, plăcere, satisfacție, extaz, speranță,
bunădispoziție, fericire, relaxare, eliberare, amuzament.
Dragoste: iubire, prietenie, încredere, bunătate, afinitate, devotament, ardoare,
dăruire de sine, plăcere, bunăvoință, simpatie, încurajare, atracție, sprijinire,
amabilitate.
Tristețe: suferință, mâhnire, necaz, regret, nenorocire, melancolie, singurătate,
respingere, deprimare, deznădejde, trădare, îndurerare, compatimire, depresie.
Surpriză: uimire, uluire, șoc, mirare, lovitură, nepregătire.
Dezgust: dispreț, sfidare, ironie, aversiune, nemulțumire, silă, indiferență totală.
Rușine: vinovăție, păcat, jenă, regret, remușcare, pocăință, iertare, mîhnire,
smerenie.
 Trăsăturile care se măsoară în cazul inteligenţei emoţionale sunt: 

Înţelegerea
propriilor emoţii

Aurocontrolul

Empatia

După D. Goleman, inteligenţa emoţională se referă la capacitatea de a recunoaşte

propriile emoţii şi pe ale altora, pentru a ne motiva pe noi înşine, şi pentru a
controla emoţiile în sine în relaţiile cu ceilalţi. În accepția comună un om inteligent
este acela care reușește în viață știind să folosească cît mai multe opurtunități.
Termenul ,,inteligența emoțională,, a fost formulat pentru prima data într-o teză de
doctorat, în SUA, în 1985. Baza cercetării lor a fost faptul că oamenii consideraţi
inteligenţi, care au obţinut un IQ ridicat, nu erau neapărat şi dintre cei realizaţi în
viaţă. Inteligenţa emoţională redă nivelul la care un individ îşi gestionează trăirile
afective şi creează un echilibru ântre exteriorizarea iraţională a acestora şi
manifestarea lor controlată.
 Mayer și Salovey consideră că inteligența emoțională
implică:

a) Abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima,

b) Abilitatea de a accede sau genera sentimentele atunci când ele facilitează
gândirea,
c) Abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariza pentru a
promova dezvoltarea emoțională și intelectuală

Tratarea inteligenței emoționale ca abilitate mentală necesită respectarea

următoarelor patru criterii:
a) posibilitatea spargerii ei într-un set de abilități mentale;
b) aceste posibilități să formeze un set relațional în care componentele să fie
interrelaționate și să varieze împreuna;
c) abilitățile să fie semnificative corelate cu inteligența tradițională, fără a fi un
indicator al acesteia;
d) abilitățile să se dezvolte odată cu vîrsta și experiența persoanei.
 Reuven Bar- On, pe baza studiilor efectuate timp de 25 de
ani, a evidențiat cinci categorii de comportamente ale
inteligenței emoționale, fiecare din ele cu numeroase
subcomponente:
a) Aspectul intrapersonal b) Aspectul interpersonal
 constientizarea propriilor emotii- abilitatea de
a recunoaste propriile sentimente;
 optimism (asertivitate) – abilitatea de a apăra  empatie - abilitatea de a fi
ceea ce este bine și disponibilitatea de conștienți, de a înțelege și a
aprecia sentimentele celorlalți ;
exprimare a gîndurilor, credinților, a
 relatii interpersonale -
sentimentelor, dar nu intr-o măsura abilitatea de a stabili și menține
distructivă; relații interpersonale reciproc
 respect- consideratie pentru propria pozitive;
persoana – abilitatea de a respecta și accepta  responsabilitate socială -
ce este bun; abilitatea de a-ți demonstra
 autorealizare- abilitatea de a realiza propriile propria cooperativitate ca
capatități potențiale, capacitatea de a începe membru contribuabil și
constructiv în grupul social al
să te implici în căutarea unor scopuri, țeluri
căruia îi aparții sau pe care l-ai
care au o anumitp semnificație și un anumit format.
înțeles pentru tine;
 independentă- abilitatea de a te direcționa și
controla singur în propriile gînduri și acțiuni.
c) Adaptabilitate d) Controlul stresului

 rezolvarea problemelor - toleranta la stres - abilitatea de a te împotrivi

abilitatea de a fi conștient de probleme și de a
defini problemele pentru a genera li evenimentelor și situațiilor stresante fără a te
implimenta potențialele soluții afective; poticni și, de asemenea, abilitatea de a face
 testarea realitatii - abilitatea de a stabili, a
evalua corespondențele între ceea ce față acestora în mod activ și pozitiv;controlul
înseamna o experiență și care sunt impulsurilor - abilitatea de a rezista sau a
obiectivele existente;
 flexibilitate - abilitatea de a-ți ajusta amîna impulsivitatea și de a goni tentația care
gîndurile, emoțiilr și comportamentul pentru
a schimba situația și condițiile.
te determină să acționezi în grabă.

Aceşti cinci factori,

componente ale
inteligenţei
emoţionale (I.E.) se
e) Dispoziție generală evaluează prin teste
specifice. Suma
punctelor obţinute la
 Fericire- abilitatea de a a te simți satisfăcut de propria aceste teste
reprezintă
viață, de a te simți bine; coeficientul de
 Optimism - abilitatea de a a vedea partea strălucitoare a emoţionalitate, Q.E.

vieții, de a menține atitudine pozitivă chiar în pofida

adversităților.
 3. A treia directie în abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D.
Goleman (1995). A fost preocupat de studiul creierului, creativitatii si
comportamentului. În viziunea acestuia, constructele ce compun aceasta forma a
inteligentei sunt :
Prima categorie o reprezintă Competențele personale,aceste abilități se referă la
maniera în care ne ocupăm de noi înșine.
Autocunoașterea Autocunoașterea emoțională: înțelegerea propriilor
emoții și recunoașterea impactului acestora, dar și a
propriilor valori și motivații; folosirea intuiției pentru
luarea deciziilor. Autoevaluarea corectă: cunoașterea
propriilor laturi și limite. Încredere în sine:
aprecierea judicioasă a valorilor și capacităților
proprii

Stăpânirea de sine Autocontrolul emoțional: ținerea sub control a

emoțiilor și impulsurilor rebele. Transparența:
adoptarea unui comportament onest și integru; a te
arăta demn de încredere. Adaptabilitatea:
flexibilitatea de adaptare la situațiile în schimbare sau
posibilitatea de a depăși obstacolele. Ambiția: dorința
de îmbunătățire a performanțelor pentru a satisface
standartele proprii de excelență. Inițiativa:
disponibilitatea de a acționa și de a profita de
oportunități. Optimismul:faptul de a vedea partea
bună a lucrurilor.
Cea de-a doua categorie o constituie competențele sociale: aceste abilități se referă
la maniera în care ne gestionăm relațiile.

Conștiința socială Empatia: perceperea emoțiilor

Gestionarea relațiilor
celorlalți, înțelegerea perspectivei
acestora și preocuparea activa
manifestată față de interesele lor.
Conștiința organizațională:
interpretarea tendințelor, a
decizilor executative și a
politicilor de la nivel
organizațional. Solicitudinea:
observarea și întâmpinarea
dorințelor celor din jur,
subalternelor, clienților,
cumpărătorilor.
Conducerea inspirată: îndrumarea și motivarea
prin intermediul unei viziuni convingătoare.
Influența: folosirea unor tactici de persuasiune.
Formarea altora: stimularea abilităților celorlalți
prin feedback și îndrumare. Catalizarea
schimbărilor: inițierea managemenului relațional și
mobilizarea celorlalți într-o direcție nouă.
Gestionarea conflictelor:soluționarea
dezacordurilor. Spiritul de echipă și colaborarea:
 J.Segal propune patru componente ale inteligenței emoționale la fiecare din ele
recomandînd o serie de metode de perfecționare sau dezvoltare. Cele patru componente
sunt:

1. conștientizarea emoțiilor: trăirea autentică a tot ceea ce

înseamnă emoție, renunțînd la obiceiul de a trece emoțiile
mai întîi prin filtrul gîndirii.
2. acceptarea simțămintelor sau formarea muschiului
emoțional: asumarea propriilor emoții și sentimente, ținînd
la distanță intelectul atunci când acesta distorsioneză
mesajul emoțional.
3. conștientizarea activă a stărilor afective: exteriorizarea și
trăirea din plin a emoțiilor de zi cu zi, îmbinarea optimă a
acestora cu abilitățile cognitive.
4. empatia: abilitatea de a ne raporta sentimentele și nevoile
celorlalți, fără a te implica în rezolvarea acestora.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cerchin V. Inteligența emoțională. În :Revista „Univers Pedagogic

Pro”, Nr 5, 2014.
2. Goleman D. Inteligența emoțională. București: Ed. Curtea Veche,
2001.
3. Vîrlan M. Autocontrolul, stabilitatea emoțională și comportamentul
la preadolescenți. În : Revista „Psihologie. Pedagogie specială.
Asistența socială”, Nr 1, 2014.
4. Chaplin, J.P,. Dictionary of Psychology. New York : Ed. A Laurel
Original, Evised Edition, 1998.
5. Mayer, J.D., Salovey P., Emotional Intelligence and the Construction
and Regulation of Feelingss, Applied and Preventive Psychology. New
York : Ed. Basic Books, 1995.