SALIVA:

1. implicarea salivei in
mecanismele de
cariogeneza;
2. evaluarea functiilor
salivare.
 Saliva ca şi cofactor joacă un rol decisiv
în prevenirea şi apariţia cariei.
Saliva reprezintă un sistem de portecţie natural. Saliva totală este
un amestec complex de secreţii din cele trei glande salivare majore
(parotidă, submandibulară şi sublinguală) precum şi din multe glande
salivare minore. În plus, conţine fluid crevicular gingival, sânge,
leucocite, celule epiteliale descuamate, placă bacteriană, viruşi şi
resturi alimentare. Componentele din saliva totală nu sunt amestecate
bine în gură, iar saliva este prezentă ca un film de numai 0,1 mm
grosime. Când se face referinţă la fluidul prezent normal în cavitatea
orală, termenul de „salivă totală” este folosit în mod obişnuit, spre
deosebire de „saliva canaliculară” care rezultă din glande.
 .Implicarea lichidului bucal în etiologia
cariei dentare

Saliva joacă un rol important în menţinerea homeostaziei

orale.(I.D.Mandel)
Funcţiile salivare normale sunt necesare pentru:
• a întreţine în stare bună ţesuturile orale moi şi dure;
• a modula bacteriile; a susţine alte funcţii orale.
• În plus, saliva ajută şi în digestie (atât în cavitatea orală cât şi în
tractul gastrointestinal), gust, deglutiţie.
• De asemenea joacă un rol important în lubrefierea ţesuturilor
orale şi în reglarea pH-ului oral.

Efectele pierderii sau diminuării funcţiilor salivare pot fi

severe, având un impact major asupra calităţii vieţii şi
activităţilor normale individuale.( I.D.Mandel).
 Saliva este un lichid incolor, opalescent, cu o
vâscozitate ce depinde de provenienţa ei şi de
condiţiile de excreţie.
La om, cantitatea de salivă secretată în 24 ore
variază de la 100 la 1500 ml.
În perioadele interdigestive secreţia salivară este
mai scăzută, de 0,5-1 ml/min; în prezenţa unor
excitanţi puternici se poate ajunge la 30ml/min., dar în
somn debitul scade foarte mult, ajungând la 0,05ml/
min.
Din totalul secreţiei bazale, submaxilarele
contribuie cu 70%,parotidele cu 25%, sublingualele cu
4%, iar glandele mici, diseminate în mucoasa bucală
cu 1%.
 PH-ul normal salivar este apropiat de
neutru, cu variaţii ce pot apare în raport cu
momentul secreţiei, cu glanda luată în discuţie,
vârsta, debitul secretor.
Saliva mixtă are un pH egal cu 6-7(5,8-7 la
adult,şi 6,4-8 la copii ).
Saliva parotidiană are un pH egal cu 5,45-
6,06; saliva submaxilară 6,39.
În saliva stimulată, prin creşterea
concentraţiei de bicarbonat în salivă, pH-ul
ajunge la 7,8-8.
 Saliva dispune de două sisteme de tampon –
sistem fosfat şi sistem bicarbonat. Sistemul
bicarbonat joacă un rol important în timpul unui
atac cariogen. Creşterea secreţiei salivare creşte
cantitatea de bicarbonat şi conduce la creşterea
PH-ului. Bicarbonatul pătrunde în placă şi
neutralizează acizii organici, mărind perioada în
care au loc procesele de remineralizare.

Notă: Saliva poate fi considerată o soluţie calciu-

fosfat. Prin aceasta, saliva este o soluţie
remineralizatoare, putând fi considerată un mijloc
al terapiei noninvazive în caria dentară.
 COMPOZIŢIA SALIVEI
Constituenţii chimici ai salivei variază cu
natura stimulilor secretori, originea, fluxul de
secreţie.
Saliva mixtă conţine aproximativ:
99,5%H2O şi 0,5-0,2% substanţă uscată din
care 1/3 este reprezentată de compuşi
anorganici şi 2/3 din compuşi organici.
 1.Compuşii anorganici pot influenţa flora microbiană
orală prin presiunea osmotică, valoarea potenţialului redox, pH
sau prin rolul de activator sau de inhibitor al unor enzime.

Constituient Limite mg% Constituient Limite mg %

K 31-131 Cl 37-94

Na 30-115 P total 12-26

Ca 4,5-11 SCN 12-23

NH3 2-10 CO 2 20-45

Compuşi anorganici majoritari ai salivei

Ionii de calciu şi fosfat din salivă sunt cei mai importanţi datorită relaţiei
lor particulare cu dinţii şi tartrul dentar. Fosfatul organic este reprezentat de
hexozfosfaţi, fosfolipide, nucleoproteine. Fosfatul salivar este în concentraţie
dublă faţă de fosfatul din placa dentară.
2. Compuşii organici.
Sunt reprezentaţi de substanţe azotate proteice
şi neproteice şi substanţe neazotate-glucide, lipide,
vitamine. Dintre acestea, mai bine reprezentate
cantitativ sunt proteinele salivare, iar din punct de
vedere funcţional mai importante sunt enzimele
salivare.
Proteinele salivare reprezintă principalul
constituent salivar, în concentraţie medie de
300mg/100ml. Unele din proteinele salivare sunt de
origine glandulară, iar altele de origine serică
(,,-globulinele). Ele sunt formate din albumine,
haptoglobine, transferine, protein-enzime,
glicoproteine.
 Mucina este una din principalele
glicoproteine ce conferă un anumit grad de
vâscozitate salivei şi reprezintă 60-70% din
substanţele organice ale salivei (200mg% ).
Mucusul are rol în formarea bolului alimentar,
face parte din sistemele tampon ale salivei,
având rol de protecţie chimică, neutralizând
substanţele acide produse în gură . Mucina
cuprinde până la 50% zaharuri. Vâscozitatea
salivei depinde de cantitatea de acid sialic din
mucină.
 Imunoglobulinele, proteinele serice, sunt
reprezentate în salivă de IgA, IgG, IgM. IgA
secretorie are o greutate moleculară superioară IgA
serice. IgA-S (serică) există în mare măsură în
concentraţii ce variază în saliva totală (aproximativ
100-300 µg / ml la adulţi , tabel 3)
Secreţie IgA IgG IgM
Saliva
parotidiană 39,5 ±13,7 0,36±0,30 0,43±0,36
(stimulată)
Saliva
parotidiană 119,6±48,3 ND ND
(restantă)
Saliva totală
(restantă) (adulţi 194,0±53,7 14,4±9,0 2,1±1,9
normali)
Saliva totală
(restantă)
371,4±224,7 69,6±33,6 7,6±5,4
(pacienţi cu
parodontite)
Dintre aminoacizii salivari ce pot proveni din
degradarea proteinelor salivare şi din bacterii,au fost
identificaţi:

Acid glutamic 4-8mg%

Glicina 1,9-10mg%
Triptofan 0,2-0,6mg%
Treonina 0,6-5,6mg%
Arginina 3,3-8,6mg%
Fenilalanina 0,6-1,75mg%
Serina 1,5-1,8mg%
Lizina 0,25-1,5mg%
 Enzimele salivare:
Amilaza salivară (ptialina) reprezintă 30% din proteinele
salivare, este mai concentrată în saliva parotidiană. Este activată
la pH=6,8 şi temperatura de 37-39 C fiind activată de clor şi
calciu şi inactivată de metale grele Hg,Pb,Bi .
Lizozimul este o enzima bactericidă cu structura polipeptidică
şi constituie 10% din proteinele salivare (150-200 mg/l).
Activitatea lizozimică e mai mare în saliva submaxilară faţă de
cea parotidiană. El distruge structurile polizaharidice din
capsulele şi membranele unor microbi-Streptococ, Stafilococ,
Proteus având efect bacteriostatic.
Bactericidina –substanţa bactericidă ce atacă Lactobacilul, cu
rol în protecţia împotriva cariei dentare. Se află în saliva
parotidiană şi submaxilară.
Alte enzime cu rol important în salivă sunt:
-enzimele proteolitice produse de flora microbiană ;
-fosfataze: alcalină şi acidă ;
-enzime oxido-reducătoare.
 Glucidele din salivă sunt reprezentate de
glucoză (0,5/100ml), galactoză, manoză, în
cantităţi reduse.
Lipidele din salivă sunt reprezentate de
colesterol, mono-, di- şi trigliceride şi de acizi
graşi în concentraţii reduse.
Alţi compuşi organici din salivă sunt: acid
lactic, acid citric, colesterol (8mg/100ml),
fosfolipide, unele vitamine (C – 2,4mg%, B6,
B2, acid nicotinic, acid pantotenic, K), hormoni –
estrogeni, adenohipofizari.
 
Funţiile salivei în raport cu componentele salivare
1. Clătirea cavităţii orale  Flux salivar
2. Tamponarea acizilor  Bicarbonat
Fosfat
Proteine
3. Remineralizare  Fluoruri
Fosfat
Calciu
Staterină
4. Protecţia mucoaselor  Glicoproteine
Mucină
5. Activitate antibacteriană  Anticorpi
Lizozim
Lactoferină
Lactoperoxidoze
6. Metabolizarea componentelor  Amislaze
Alimentare Proteaze
 
(După Nikiforuk, G. – Understanding Dental Caries, Karger, Basel
1985)
 ROLURILE SALIVEI
Saliva îndeplineşte multiple roluri, cele mai importante
fiind legate de funcţionarea complexă a cavităţii orale şi de
condiţiile particulare create în cavitatea orală, ca primă
porţiune în care se face importul materiei din mediul extern.
Rolul digestiv al salivei este foarte important. Acesta determina
îmbibarea progresivă a alimentelor cu salivă pe masură ce acestea
sunt pregătite mecanic şi formarea bolului alimentar.
Mucina joacă un rol important în această fază, având o acţiune
lubrefiantă la nivelul mucoasei ce favorizează masticaţia, fonaţia şi
alunecarea bolului alimentar în timpul deglutiţiei.
Digestia chimică a amidonului din alimente se declanşează
odată cu pătrunderea alimentelor în gură şi se continuă pe măsură ce
saliva penetrează particolele alimentare. Amilaza salivară intervine
în această etapă, scindând amidonul până la dextrine şi maltoză.
 Rolul protector al salivei constă în
menţinerea troficităţii şi integrităţii ţesuturilor din
cavitatea orală. Acest rol se exercită în mai multe
feluri:
prin efectul de spălare a rezidurilor alimentare ;
prin capacitatea tampon asupra acizilor
rezultaţi din descompunerea alimentelor, sub placa
bacteriană, ce pot iniţia procesele de
demineralizare la nivelul smalţului;
umectează continuu mucoasa şi acoperă cu un
strat fin de mucina ce o protejează, îi menţine
troficitatea şi are acţiune lubrefiantă;
 este posibil ca între salivă şi plasmă să existe un
gradient de presiune osmotică în direcţia saliva
hipotonă-plasmă, ce determină deplasarea apei din
salivă spre plasmă prin substanţa interprismatică a
smalţului, menţinându-se astfel starea de hidratare
normală a tramei proteice interprismatice şi
integritatea structurală a smalţului şi a dentinei;
solubilizează unele substanţe conţinute în alimente
ce stimulează mugurii gustativi, declansând senzaţia
gustativă şi respectiv salivaţia;
este o cale de eliminare a rezidurilor toxice
provenite din metabolism-uree, sulfocianat, acid uric,
creatinină, sau a unor substanţe pătrunse accidental în
organism. Prin salivă se mai pot elimina şi unele
medicamente (morfina, antibioticile), alcool etilic,
precum şi unii viruşi (turbării, poliomelitic,
parotiditei epidemice).
 Saliva joacă un rol important şi în procesul de
cariogeneză. Ea poate asigura integritatea dinţilor prin
conţinutul în minerale (Ca, PO 4, F ) reducând solubilitatea
smalţului şi promovând remineralizarea leziunilor carioase
iniţiale.
Fluxul salivar poate reduce acumularea plăcii bacteriene pe
suprafaţa dintelui şi de asemenea măreşte rata clearenceului
carbohidraţilor din cavitatea orală.
Sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat precum şi
constituenţii de amoniac şi uree pot tampona şi neutraliza
scăderea pH-ului ce are loc atunci când bacteriile metabolizează
zahărul.
Mai multe componente neimunologice ale salivei, ca
lizozimul, lactoperoxidaza şi lactoferina au o activitate
antibacteriană directă asupra microflorei sau pot afecta
metabolismul lor astfel încât să devină mai puţin acidogene.
Conţinutul de Ig G din salivă este invers proporţional cu
activitatea carioasă.
Proteinele salivare pot mări grosimea peliculei dobândite
ajutând astfel la întârzierea deplasării ionilor de Ca şi P în afara
smalţului.
 Determinarea ratei fluxului
salivar de repaus
Metoda:
 pacientul se aşează în poziţie verticală,cu
capul uşor în faţă,
 este rugat să înghită saliva pe care o
are, apoi se începe cronometrarea;
 este rugat să elimine saliva acumulată
din 2 în 2 minute sau mai des într-un vas
gradat (sialometru);
 după 5 minute se măsoară volumul.

Valori normale: 0,4-0,6 ml/min.

saliva
 TESTE DE RISCUL
EVALUARE A CARIOGEN

SALIVEI
Determinarea ratei fluxului salivar stimulat:

Metoda :
 pacientul aşezat ca la testul anterior anterior este rugat să
mestece o bucată de parafină timp de 30-60 s. şi apoi să
înghită saliva acumulată .
 Din acest moment începe cronometrarea,lăsând pacientul
să mestece timp de 5 min. şi să evacueze saliva în tub. Dacă
secreţia este mare va fi necesar să ne oprim mai devreme,
după 3-4 min. Ne vom opri întotdeauna la finalul minutului
pentru a ne uşura calculele.
 Cantitatea de salivă este împărţită la timp, iar rezultatul
este exprimat în ml/min. Exemplu: dacă s-au obţinut 8ml de
salivă în 6 min, rata secreţiei este de 8/6=1,33ml/min.
Valori:
-1-2ml/min.=normal;
- sub 0,7ml/min.=hiposialie;
- sub 0,1ml/min.=xerostomie.
 Capacitatea tampon salivară
 Capacitatea tampon salivară se poate măsura prin metoda
Dentobuff. Este nevoie de un strips Dentobuff, o pipetă mică,
parafină, eprubetă şi un cronometru.
 se colectează saliva ca la testul anterior;
 cu o pipetă mică se ia o picătură din saliva stimulată şi se
plasează pe stripsul test. Stripsul conţine un acid şi un indicator
de pH. Saliva dizolvă acidul, iar pH-ul iniţial va avea o valoare
mică.
 Dacă saliva poate neutraliza acidul, pH-ul va creşte.
Indicatorul de culoare reflectă pH-ul de pe strips.
 după 5 min. se compară culoarea stripsului test cu scala dată
de fabricant.
VALORI:
Culoarea galbenă indică un pH de 4 sau mai mic,
 culoarea verde este de graniţă, iar
 albastru indică o capacitate tampon favorabilă.
 Dacă nu avem la dispoziţie stripsurile Dentobuff, putem
determina capacitatea tampon prin testul colorimetric
Snyder.
Indicatorul utilizat este brom crezol-verde: culoarea bleu la
pH de 5,4; verde pur la pH 4,6; galben la pH de 4,2-3,8.
Saliva recoltată după metoda mai sus prezentată, se
introduce într-un vas colector cu mediul acid şi cu acest indicator
de culoare. Examinarea vasului se face pe un fond alb, cu lumină
reflectată.
Aprecierea se face în felul următor:
0=fără schimbarea culorii;
(+)=uşoară schimbare în culoare verde pH=5,44;
(++)=culoarea verde începe să dispară;
(+++)=culoarea verde se schimbă aproape complet;
(++++)=culoare galbenă pH=3,8.
Culoarea galbenă indică un pH final mai mic de 4, ceea
ce arată că saliva nu a fost capabilă să ridice pH-ul mediului;
această valoare indică un risc cariogen mare.
Culoarea verde este o valoare de graniţă, iar albastrul
indică o capacitate tampon favorabilă.
 Determinarea factorilor bacterieni se
realizează prin calcularea indicilor de placă
bacteriană cât şi prin numărarea
Streptoccocilor mutans şi Lactobacililor din
salivă.

Aceste teste pot fi indicate în:

identificarea factorilor etiologici responsabili de evoluţia bolii
carioase în desfăşurare. Astfel se va putea face un tratament etiologic cât
mai ţintit asupra agenţilor cariogeni implicaţi şi se vor stabili nişte
măsuri profilactice şi indicaţii privind mateialul de obturare şi perioadele
dintre şedinţele de reevaluare.
În etapele următoare, prin aceste teste se vor evalua efectele
tratamentului etiologic şi eventual, dacă este necesar, se vor putea face
modificări.
La şedinţele de reevaluare, testele vor da informaţii care să ajute în
prevederea apariţiei unui alt puseu de boală carioasă.
 Pentru a determina SM şi LB în cabinetul stomatologic
există kituri speciale, Dentocult SM şi Dentocult LB, ce
măsoară cantitatea lor în salivă bazându-se pe două
proprietăţi:
1. SM poate, spre deosebire de alte bacterii să se dezvolte într-
un mediu selectiv (bulion) ce conţine mari concentraţii de
sucroză şi bacitracină;
2. SM poate adera la suprafeţe dure(strips).
Metoda:
Înainte de recoltare vom avea la îndemână o tabletă de parafină, un
tub de test cu bulion, discul cu bacitracină şi un strips de plastic. Pentru al
activa, discul cu bacitracină se introduce în bulion cu ajutorul unei pense,
cu cel puţin 15 min. înainte de a începe lucrul. Bacitracina face bulionul
selectiv pentru SM. Pacientul mestecă timp de 1 min. parafina pentru a
stimula secreţia salivară. Se poate colecta saliva într-un vas şi se
determină în acelaşi timp şi rata fluxului salivar stimulat. Stripsul se
introduce cu partea rotujită în gură şi se lasă pe limbă în dreptul primului
molar, pentru a fi umezit cu salivă. Se retrage stripsul printre buzele
închise pentru a îndepărta excesul de salivă. Se pune apoi stripsul în tubul
cu bulion şi se lasă la incubator pentru 24-48 ore. Se scot stripsurile din
tub şi se lasă să se usuce pe un stativ sau sugativă.
 Se compară rezultatele cu o scală dată
de fabricant şi se încadrează stripsul în una
din clasele (0,1,2,3);

clasa 1-aprox.100.000 UFC/ml salivă =

risc cariogen mic,

clasa 2 - peste 100.000UFC/ml salivă

=risc cariogen mare,

clasa 3- 1.000.000UFC/ml salivă= carii

explozive.
 Lactobacilii(LB) se pot măsura prin metoda
Dentocult LB, materialul de care avem nevoie fiind
un dispozitiv de înmuiere, un dispozitiv din plastic
cu agar selectiv şi un incubator. Împreună cu
recipientul de plastic saliva este incubată la 37°C.
După 4 zile numărul de LB de pe suprafaţa de agar
este estimat prin comparaţie cu o scala dată de
fabricant:
până la 1000UFC/ml salivă=fără risc cariogen;
peste 10.000 UFC/ml salivă = risc cariogen
mare;
peste 100.000UFC/ml salivă = carii explozive.
TEST DE RISC
CARIOGEN
CRT BACTERII- CITIREA EXACTA A CRT-BACTERII- USOR DE MANUIT
DIAGNOSTICULUI

- DOUA IN UNUL: INREGISTREAZA - RAPID SI USOR DE UTILIZAT;

CANTITATEA DE SM SI LB - REZULTATELE SE OBTIN DUPA 2
- SELECTIVITATE MARE, ZILE.
- PLACUTA CU AGAR INCHISA,
IGIENICA;
-BAZA STIINTIFICA
CRT – CAPACITATE TAMPON
 Alte tipuri de teste utilizate pentru evaluarea salivei:

Testul Dewar sau Fosdick, în care se măsoară

capacitatea unui eşantion de salivă de a dizolva smalţul sub formă
de pulbere.

Testul reductazei ce măsoară activitatea reductazei

salivare.

Testul Rickless şi Schneider, în care se măsoară

rapiditatea formării de acid dintr-o probă de salivă pe un mediu
de cultură cu un indicator de pH. Acesta îşi schimbă culoarea
astfel:
 bleu: pH 5,4
 verde: pH 4,6
 galben: pH 4,2-3,8.
Pentru ca să se producă o virare a culorii este necesar să
existe cel puţin 1000 UFC LB /ml salivă.
 EVALUAREA PH-ULUI SALIVAR
Din saliva stimulata se masoara pH cu un pH-metru electronic dependent de
temperatura.Pierron pH meter, ref: MTO4975-208, France).
PH-ul normal salivar este apropiat de neutru, cu variaţii ce pot apare în
raport cu momentul secreţiei, cu glanda luată în discuţie, vârsta, debitul secretor.
Saliva mixtă are un pH egal cu 6-7(5,8-7 la adult,şi 6,4-8 la copii ). Saliva
parotidiană are un pH egal cu 5,45-6,06; saliva submaxilară 6,39. În saliva
stimulată, prin creşterea concentraţiei de bicarbonat în salivă, pH-ul ajunge la
7,8-8.
Scăderea pH-ului sub punctul critic (punctul la care începe disoluţia
sărurilor minerale din smalţ:5,1-5,3) se realizează numai în condiţii de existenţă
a unei surse de acid pe o durată mai lungă de timp. Principala sursă o constituie
acizii proveniţi din procesele de fermentaţie la nivelul plăcii bacteriene.
 pH-metru de mână (B-212, Horiba Ltd. Japonia).

Fig. 1. a: pH-metru de mână (B-212, Horiba Ltd. Japonia). b: Un senzor cu

suprafaţa plată (electrozi plaţi din sticlă) este alcătuit câteva straturi de plastic
lipite unul altul. c: Senzorul plat pH este protejat de un capac culisant. d:
capacul senzorului poate culisa înapoi. e: este ușor pentru a evalua
modificarile pH-ului în timpul titrării cu acid în mostrele de salivă să culisăm
capacul spre înapoi. f: acest pH-metru de mână este similar în design cu
electrozii din sticlă normală.
 Metoda de eșantionare a salivei
Au fost colectate mostre de salivă de la pacienţi între 9 a.m. și 11 a.m. sau între
2p.m. și 4p.m. Colectările de salivă au avut loc cel puţin la două ore după mese și la
cel puţin o oră după spălarea dinţilor pentru a minimaliza efectele variaţiei diurne în
compoziţia salivară. După colectarea salivei de repaus prin expectoriaţie directă,
fiecărui pacient i-a fost înmânat pentru mestecare o bucată de ceară de parafină de un
gram, timp de 5 minte pentru a obţine salivă stimulată.
pH-metru
pH-ul salivar a fost măsurat direct folosind un pH-metru mic de mână (B-212,
Horiba Ltd., Tokyo, Japonia)(Fig 1a).
Acest pH-metru compact (dimensiuni 165x29x12mm; greutate 53g) poate
determina valuarea pH-ului unei singure picături de salivă (0,1mL) folosind un senzor
cu suprafaţa plată (electrozi plaţi din sticlă).
Acești electrozi plaţi din sticlă sunt construiţi din câteva straturi de plastic lipite
unul de altul și sunt foarte asemanatoare ca structură cu electrozii din sticlă obișnuită
(Fig 1b și f).
Electrozii nu sunt imersaţi în mostra ci mostra este aplicată direct pe suprafaţa.
Senzorul plat de pH este protejat printr-un capac culisant care în același timp formeaza
o inchintă inchisă (Fig 1b, c și d). Este ușor sa evaluezi modificarea pH-ului cu titrarea
de acid în mostrele de salivă prin culisarea înapoi a capacului. (Fig 1e). Pentru
calibrare, tampoane standard de pH 4 și pH 7 sunt folosite acolo unde pH-metrul face
automat calibrarea prin împingerea butonului CAL. Acurateţea pH-metrului a fost
verificată la intervale regulate pentru a se asigura că datele erau relevante.
 Deoarece saliva stimulată este mai
rezistentă la modificările de pH cu titrare
de HCl, decât saliva de repaus, saliva
stimulata poate fi folosita în testele pentru
determinarea capacităţii de tampon a
salivei pentru a descoperi mai multe despre
igiena orală a pacientilor.
 IMK-indicele de microcristalizare
salivara
Cercetările profesorului Leus (1977) au arătat că există o
corelaţie între capacităţile remineralizatoare ale salivei şi tipul de
formaţiune ce rezultă în urma cristalizării unei picături din saliva
nestimulată aplicate pe o plăcuţă de sticlă şi studiate la
microscop .
La pacienţii cu o carioactivitate redusă, în 93,5% din cazuri
tipul de microcristalizare ce rezulta avea un aspect „arborescent”
sau în „ferigă” cu tendinţă de distribuire dinspre centrul spre
exteriorul picăturii de salivă.

IMK = 1,0 capacitate de

remineralizare a salivei
crescută (aspect
arborescent sau de ferigă).
 La pacienţii cu o carioactivitate crescută, în 87% din
cazuri această structură era absentă sau foarte slab
reprezentată, difuză, iar saliva prezenta fie un conglomerat
de cristale sau câteva cristale repartizate singular în tot
câmpul vizual, ori se caracteriza prin prezenţa unor cristale
aciforme, care pot fi repartizate uniform pe tot câmpul
vizual sau cu tendinţă de grupare spre periferia picăturii de
salivă.
IMK=0,28 capacitate de
remineralizare a salivei
scăzută (combinaţie de
puncte multiple şi cristale
aciforme).
 
Cercetările ulterioare au demonstrat că picatura de salivă,
aplicată pe sticlă, ia forma unei anumite structuri de
microcristalizare, ce poate avea un aspect caracteristic şi poate
fi interpretată din punctul de vedere al dimensiunii ca un
indice de evaluare a gradului de mineralizare al salivei. IMK
sau indicele de microcristalizare se poate calcula cu ajutorul
formulei următoare:

numărul de puncte ale grilei de numărare, proiectate pe

cristale
IMK =
numărul total de puncte ale grilei de numărare proiectate
pe toată picătura de salivă

 
Rezultatele acestui test pot reprezenta un criteriu pe baza
căruia putem evalua capacitatea remineralizatoare a salivei
 Indicele IMK s-a calculat astfel: pentru fiecare
pacient s-a colectat saliva nestimulată într-o eprubetă gradată.
Recoltarea salivară s-a efectuat la ora 12 a.m.
(considerându-se că la această oră compoziţia minerală a
salivei este cea mai stabilă).
Saliva a fost recoltată cu o pipetă gradată în aceeaşi
cantitate pentru toate probele (0,5ml) şi s-a aplicat pe o
plăcuţă de sticlă. Preparatul astfel obţinut fiind uscat timp de
30 de minute la termostat la o temperatură de +37oC.
Analizând rezultatele modificărilor de microcristalizare ale
salivei la pacienţii examinaţi, am concluzionat că în toate
cazurile, tipurile de microcristalizare se încadrau în una din
următoarele forme:
ramificată;
fulg sau floare de muşeţel;
puncte multiple;
microreţea;
formaţiuni ovalare sau cubice;
conglomerat de lamele cu forme şi contraste diferite;
combinaţii din cele enumerate mai sus.
Criteriul de bază ce caracterizează capacitatea de
mineralizare şi cristaloformatoare a fluidului oral este
dimensiunea structurii cristaloformate ce se măsoară prin
IMK (indicele de microcristalizare).
Astfel:
IMK = 0,6÷1 indică un nivel de microscristalizare crescută;
IMK = 0,4÷0,6 indică un nivel de microcristalizare medie;
IMK = 0÷0,4 indică o microcristalizare scăzută.
 
Pacient indice de microcristalizare crescut,
Imk = 1
Pacienţi cu IMK mediu
 
Pacienţi cu IMK scăzut
 Posibilitatea testării capacităţii de remineralizare a salivei,
pentru fiecare pacient în parte, reprezintă un real ajutor în
predicţia tipului de carioactivitate individuală a pacientului.

Cercetările efectuate au evidenţiat faptul că acest indice

poate constitui un instrument util în evaluarea
cariosusceptibilităţii pacienţilor, contribuind la stabilirea
riscului cariogen şi, consecutiv, la alegerea protocolului
profilactic şi terapeutic personalizat al pacientului.

Indicele IMK, indicator al capacităţii de remineralizare al

salivei, poate fi evaluat printr-o metodologie relativ simplă,
accesibilă şi necostisitoare.
 
IMK-indicele de microcristalizare
salivara
 Dispozitive intra-orale
electrice in vederea tratarii
xerostomiei
Termenul medical pentru “gura uscata” este xerostomie.
Fiecare poate avea uneori aceasta senzatie – cand sunt stresati,
nervosi sau suparati. Insa atunci cand aceasta senzatie persista o
vreme indelungata, poate deveni foarte suparatoare si pot aparea
probleme serioase la nivel bucal.
Zeci de milioane de oameni din intreaga lume sufera de
xerostomie. In cadrul populaţiei generale a fost estimata la 10%
-29%, femeile fiind mai frecvent afectate decât barbatii. Deşi
exista mai multe şanse de a aparea la persoanele de varsta medie
(ceea ce reflectă, probabil, acţiunea unor medicamente),
xerostomia poate afecta adulţii tineri, dar rareori copii.
 Gura uscata
Etiologie:
Gura uscata este o cauza in primul rand a
disfunctiei glandelor salivare, determinata de:
- Medicamente
- Radioterapie la nivelul capului si gatului
- Boli autoimmune (sindromul Sjogren)
- Stare de anxietate
- Diabet
- Infectii cu HIV
- Alte cause
Xerostomia:
Creste posibilitatea degradarii danturii, poate afecta
dezvoltarea dentitiei si chiar ajuta la aparitia de alte
infectii la nivel bucal
Poate fi semn pentru existenta altor boli
Semne si simptome la nivelul cavitatii orale
Pacienţii care suferă de gură uscată se pot plânge de
oricare dintre următoarele simptome:
Gura uscata, lipicioasa
Rani la nivelul gurii, Infectii in cavitatea bucala
Reducerea cantitatii de saliva
Schimbarea consistentei salivei (vascoasa)
Buze uscate si/sau crapate
Senzatie de arsura la nivelul gurii
Edeme şi / sau dureri ale glandei salivare
Necesitatea frecventa de aport de lichide, in timpul
meselor si in timpul somnului
Dificultati in consumul de alimente uscate, utilizare
de proteze, deglutie, vorbire, degustarea alimentelor
Respiratie sau gust neplacut
Dereglari de somn datorita necesitatii umezirii gurii
pe durata noptii
Primul dispozitiv cu electro-stimulare

Cu toate acestea, utilizarea sa a fost incomoda datorita

dimensiunilor mari, pret ridicat, şi lipsa de atitudine a
utilizatorilor.
Sistemul Saliwell GenNarino
Functionarea dispozitivului Saliwell GenNarino se bazeaza pe
transmiterea de semnale stimulante la nivelul nervilor ce enerveaza
glandele salivare pentru a spori secretia naturala de saliva. Aceasta este
cea mai eficientă metodă pentru combatere a xerostomiei. Saliwell
GenNarino este o soluţie noninvasiva, unde electrozii de stimulare sunt
incorporati in interiorul unui dispozitiv fixat in cavitatea bucala, ce
poate fi amovibil, in functie de necesitati, fiind executat la comanda.
Electrozii stimulanti provin din dispozitiv.
Saliwell GenNarino este un dispozitiv executat la
comanda, mobil, ce este purtat de pacientii
suferinzi de xerostomie, la nevoie. Medicul
stomatolog ia amprenta arcadei inferioare a
pacientului, urmand a fi trimisa la firma
producatoare a dispozitivului Saliwell GenNarino,
ulterior fiindu-i returnat dispozitivul adaptat
pacientului respectiv. Medicul urmeaza sa-i
monteze si sa-i prezinte pacietului dispozitivul si
instructiunile de folosire.
 
Realizarea amprentei.
Aparatul pentru controlul la distanta.
Compartimentul pentru baterie.

Dupa un an bateria trebuie schimbata, urmand a fi trimis

dispozitivul firmei producatoare fie pentru a o inlocui, fie
pentru a produce al dispozitiv.
 Introducerea si activarea dispozitivului Saliwell GenNarino
Doctorul trebuie sa se spele foarte bine pe maini inainte de utilizarea
aparatului.
Se scoate dispozitivul din cutie si se manevreaza cu grija.
Se ia dispozitul telecomanda si se indreapta spre aparatul Saliwell
GenNarino la o distanta de 2-10 cm, intr-un mediu intunecat
Se apasa butonul verde. Semnalul luminos al aparatului Saliwell
GenNarino se aprinde, semn ca a fost activat – aparatul. Daca lumina nu se
aprinde, se apasa iar butonul verde din nou, fiind asigurat mediul intunecat.
Se introduce dispozitivul Saliwell GenNarino in gura, apasand usor cu
degetele. In cazul purtatorilor de proteze mobile (complete sau partiale) la
nivelul mandibulei, se recomanda utilizarea acestui dipozitiv dupa
indepartarea acestora. Se introduce initial partea cu electrozii iar ulterior
restul.
 Se apasa cu o presiune egala pe ambele parti ale dispozitivului
pana cand acesta este asezat la locul corespunzator.
Pentru pozitionarea finala a dispozitivului, pacientul este pus
sa muste usor
Ar trebui sa se simta usor impactul electrozilor asupra
tesuturilor. In caz contrar, se impinge usor cu limba dispozitivul
spre tesut.

Figura 6: Inserarea si activarea dispozitivului Saliwell

GenNarino
Figura 7: Scoatearea si dezactivarea dispozitivului
Saliwell GenNarino
Indicatiile tratamentului
Senzatia de gura uscata (xerostomie)
Hipofunctia glandelor salivare
Aspecte secundare ce apar datorita hipofunctiei
glandelor salivare, fara instalarea xerostomiei:
Carii profunde
Gust neplacut( halitoza)
Infectii fungice
Sindromul gurii arse
 Precautii medicale
Urmatoare afectiuni trebuie luate in considerare
ca o precautie speciala inaintea inceperii
tratamentului cu Saliwell GenNarino:
Utilizarea unui stimulator
Sarcina
Tulburari psihice sau psihologice
Tulburari epileptice
Tulburari musculare cu miscari involuntare (boala
Parkinson, boala Huntington)
Se recomanda sa se consulte un specialist din
domeniile amintite, cu privire la utilizarea
concomitenta a dispozitivului Saliwell GenNarino.
Efecte adverse
Utilizarea prelungita a dispozitivului Saliwell GenNarino
poate determina o presiune mecanica a electrozilor pe
mucoasa. Nu exista reactii adverse la energia electrica şi în
care sunt acum dublu-orb, care desfăşoară studii clinice
controlate cu placebo.

După aproximativ 200 de experimente s-a constatat o

creştere semnificativă în secreţia de salivă şi un real ajutor
pentru pacienţi.
Ca un bonus, utilizatorii sustin ca acesta a usurat
problema “ochilor uscati”, de asemenea, indispozitie asociata
frecvent cu “gura uscata”.
Figura 8: Dispozitivul Saliwell GenNarino si
carcasa de protectie
 Sistemul Saliwell Crown
O alta solutie este sistemul Saliwell Crown, care este atasat la
un implant dentar normal permanent, situat in locul molarului 3.
Saliwell Crown poate si pur si simplu inserata intr-un implant de
catre orice medic dentist, familiarizat cu implanturile, fiind
introdus definitiv in gura pacientului.
Având în vedere că este atasat de un implant, Crown atunci
când ramane fără baterie, aceasta poate fi uşor scoasa şi
înlocuita. Acest lucru se întâmplă aproximativ o dată pe an.
Este un dispozitiv ce contine un neuro-electrostimulator, ce
este aplicat fix, evitandu-se astfel aplicarea repetata. Contine un
senzor de umiditate pentru a detecta schimbarile de
umiditate/uscaciune. Implantarea si procedura de aplicare
Aspectul dispozitivul Saliweel Crown in cavitatea orala
Dispozitivul Saliwell Crown situat in apropierea
nervilor, simbolizati de linia albastra
VA MULTUMESC