Hidroxidul de

calciu în
endodonție

Tatiana Dima
Medic Rezident Endodonție
Anul II
 Hidroxidul de calciu este utilizat in stomatologie de cateva decenii si este agentul
terapeutic principal datorita numeroaselor sale avantaje. Hidroxidul de calciu a
fost introdus in endodontie in anul 1920 de catre Hermann sub forma de
Calxyl. Fata de celelalte medicamente de la vremea respectiva hidroxidul de calciu
are un coeficient minim de iritabilitate pentru tesutul parodontal si pulpar, deoarece
are un pH puternic alcalin ce poate avea efect citotoxic. Hidroxidul de calciu este o
pudra alba inodora, care din punct de vedere chimic este o baza puternica, cu un Ph
de 12.5–12.8, iar in contact cu fluidele apoase se disociaza in calciu si ionul
hidroxil [1]. Multi dintre patogenii endodontici nu pot supravietui ph-ului puternic
alcalin pe care il are hidroxidul de calciu. Efectele letale pe care le are hidroxidul
de calciu asupra celulelor bacteriene se produc prin urmatoarele mecanisme:
-distrugerea membranei citoplasmatice a bacteriei;
-denaturarea proteinelor ;
-distrugerea ADN-ului.[2]
Hidroxidul de calciu actioneaza ca o bariera fizica prin umplerea spatiilor dintre
canale si astfel impiedica patrunderea bacteriilor in sistemul canalicular. Acesta
omoara microorganismele ramase prin oprirea nutrientilor pentru crestere si
limitarea spatiului pentru multiplicare.
Proprietatile biologice ale hidroxidului de calciu:
-biocompatibilitate
-favorizeaza formarea barierei de osteodentina
-inhiba resorbtia radiculara
-stimuleaza vindecarea periapicala dupa trauma[3].
Sjogren et al.(1991) a demonstrat ca hidroxidul de calciu aplicat timp de 7 zile
asigura completa sterilizare a canalelor radiculare. Han et al. (2001) a descoperit ca
pastele apoase pe baza de hidroxid de calciu si pastele de hidroxid de calciu pe
baza de ulei de silicon au fost eficiente in eliminarea E. faecalis din tubulii
dentinari [1].
Hidroxidul de calciu inactiveaza endotoxina, atat in vivo cat si in vitro, iar in
prezent este singurul medicament eficient pentru inactivarea acesteia. De asemenea
hidrolizeaza fractiunea lipidica a lipopolizaharidelor bacteriene. Acesta are o
eficienta crescuta si in neutralizarea Actinomyces israelii. Candida albicans este
una din cele mai frecvente specii fungice izolate din infectiile canalelor radiculare
si se pare ca Ca(OH)2 in combinatie cu paramonoclorfenol sau CHX sunt cele mai
eficiente medicamente folosite in astfel de situatii. Insa Ca(OH)2 nu are actiune
microbiana eficienta impotriva tuturor germenilor din canalele infectate, dar se
reduce eficient numarul bacteriilor si prin utilizarea tehnicilor moderne de
debridare, instrumentare si dezinfectie. S-a dovedit ca are o anumita eficacitate in
dizolvarea tesutului pulpar, in vitro, dar si ca poate creste capacitatea de dizolvare
a detritusului dentinar remanent de catre hipocloritul de sodiu [4]. Hidroxidul de
calciu are actiune citotoxica si caustica atat asupra microorganismelor din canalele
radiculare cat si asupra tesuturilor periapicale vii, insa efectul este superficial,
datorita solubilitati sale.
Aplicatii clinice ale hidroxidului de calciu:
-in gangrena simpla: aplicatie unica pentru 1-2 saptamani, datorita slabei sale
solubilitati care ii permite eliberarea lenta si continua a ionilor OH cu activitate
antiseptica mai slaba dar de mai lunga durata.
-in pulpotomie, datorita alcalinitatii, biocompatibilitatii si actiunii antimicrobiene,
dar necesita o buna obturatie coronara datorita solubilitatii.
-in parodontitele apicale cronice: cu obligatia unor aplicatii repetate pentru
reimpropatarea materialului, la intervale de 3 luni, pana la confirmarea radiologica
a vindecarii osoase periapicale.
-apexificarea in gangrena simpla si parodontitele apicale cronice: necesitand
reimprospatarea periodica a hidroxidului de calciu timp de 3-18 luni , uneori chiar
si mai mult pana la inchiderea totala sau partiala a unui apex imatur, larg deschis.
-in canalele cu exudat
-in fracturile radiculare orizontale inchise la dinti vitali
-in perforatii
-in resorbtii radiculare interne sau externe [5]
Hidroxidul de calciu exista sub forma de preparate magistrale, dar si sub forma
de produse tipizate ce se livreaza ca si paste, carpule sau seringi. Se introduc pe
canale cu ajutorul instrumentarului rotativ (ac Lentullo) sau manual (ac Kerr), prin
propulsarea pastei, prin condensarea cu fuloare de canal care sa patrunda pe toata
lungimea acestora, se pot injecta cu seringa in care se livreaza, cu seringa de
presiune sau cu pile activate ultrasonic. Inainte de introducerea pastei, canalul
trebuie sa fie uscat si curatat, iar pasta trebuie sa ajunga pana la apex si sa aiba o
radioopacitate omogena. Obturatia coronara provizorie trebuie realizata dintr-un
ciment care sa asigure o inchidere etansa. Se va evita utilizarea eugenatului de zinc
ca material de obturatie provizorie sau de canal, deoarece hidroxidul de calciu la
contactul cu acesta se intareste brusc si va fi foarte greu de indepartat.
Dezavantajele hidroxidului de calciu:
-rezultate impredictibile ale formarii barierei apicale
-probleme estetice
-variabilitatea duratei tratamentului
-dificultati in monitorizarea pacientului
-nereusita tratamentului
-influenta negativa asupra proprietatilor fizie ale dentinei.[6]
Hidroxidul de calciu din canal se va indeparta cu acul master apical in
combinatie cu irigatii abundente cu hipoclorit de sodium si EDTA. EDTA-ul
neutralizeaza hidroxidul de calciu rezidual si previne reactia chimica a acestuia cu
sealer-ul. Hidroxidul de calciu din canalele laterale sau neregulate poate fi
indepartat prin irigari ultrasonice pasive. Irigatiile ultrasonice cu NaOCl 2% sunt
mult mai eficiente in indepartarea Ca(OH)2 decat irigarile cu seringa cu NaOCl
sau apa.[7]
Intr-un studiu clinic prospectiv, s-a evaluat efectul hidroxidului de calciu ca
pansament medicamentos intre sedinte, asupra vindecarii periapicale a leziunilor
osoase asociate cu gangrene pulpara, la 73 de pacienti. 36 de dinti au fost tratati
intr-o singura vizita, fara aplicarea hidroxidului de calciu, iar 31au fost tratati in
doua vizite cu aplicarea hidroxidului de calciu ca medicament intracanalar.
Periapical vindecarea a crescut odata cu durata perioadei de observare. In ambele
grupuri, rata de succes a depasit 90% si statistic nu a existat nicio diferenta
semnificatica intre cele 2 grupuri [8].
Studiile controlate de laborator sustin utilizarea hidroxidului de calciu ca agent
antimicrobian inainte de obturarea definitiva a dintilor cu necroza pulpara. Doua
studii au evaluat vindecarea periapicala la dintii cu gangrena pulpara la caini. Dupa
inducerea patologiei periapicale dintii au fost tratati prin obturare imediata intr-o
singura sedinta sau prin aplicarea hidroxidului de calciu timp de 1 saptamana.
Examenul radiologic la 6 luni a indicat o vindecare completa similara atat pentru
dintii tratati intr-o singura sedinta (35,3%), cat si pentru cei care au primit
medicatia intracanalara cu hidroxid de calciu (36,8%). Cu toate acestea, grupul cu
hidroxid de calciu a avut mai putine cazuri esuate (15,8% fata de 41,2%) si mai
multe cazuri cu succes (47,4% fata de 23,5%) in comparatie cu grupul cu obturare
imediata. Histologic grupul cu hidroxid de calciu a prezentat o inflamatie
semnificativ mai mica decat grupul cu o singura vizita [9,10].
In concluzie, hidroxidul de calciu este principalul agent terapeutic si este utilizat
pentru tratamentul conservativ al leziunilor periapicale mari, al resorbtiilor intra si
extra radiculare, al perforatiilor si al fracturilor radiculare.
1. Hidroxidul de calciu este un material cu largă utilizare în stomatologie, atât în
stare pură cât și ca un constituent al diferitor paste și cimenturi dentare.
2. Posibilităţile de utilizare ale hidroxidului de calciu în odontologie sunt multiple,
astfel el poate fi folosit: - ca material de obturaţie de bază în coafajul pulpar (direct
și indirect). - în pulpotomie. - în tratamentul endodontic, ca pansament al canalelor
radiculare.
3. Hidroxidul de calciu constituie în prezent antisepticul de elecţie folosit în
tratamentul endodontic al parodontitei apicale cronice deoarece: are acţiune
antimicrobiană bună, este ieftin, necesită doar o ședinţă de tratament, evitându-se
astfel ședinţele repetate de tratament (schimbări ale pansamentelor), după 2-3
săptămîni de la aplicarea pansamentului se poate face obturaţia radiculară, dacă
sunt îndeplinite două condiţii:
- pacient asimptomatic.
- absenţa secreţiei pe canal (canal uscat, care rămâne așa câteva minute).
1. Z. Mohammadi, P. M. H. Dummer, Properties and applications of calcium
hydroxide in endodontics and dental traumatology, International Endodontic
Journal, 44, 697–730, 2011

2. Siqueira Jr JF, Lopes HP., Mechanisms of antimicrobial activity of calcium

hydroxide: a critical review (Review)., International Endodontic Journal, 32,
361±369, 1999

3. B. Athanassiadis, PV. Abbott, LJ Walsh, The use of calcium hydroxide,

antibiotics and biocides as antimicrobial medicaments in endodontics, Australian
Dental Journal Supplement 2007, 52, 64-82

4. JOHN I. INGLE, DDS, MSD, 2002, Endodontics

5. M. Gafar, A.Iliescu, Endodontie clinica si practica, Ed. Medicala, Bucuresti,

2007, pag. 198-202

6. N, Revathi., and Sharath Chandra S.M. "Merits and Demerits of Calcium

Hydroxide as a Therapeutic Agent: A Review." International Journal of Dental
Sciences and Research 2.6B (2014): 1-4.

7. Lambrianidis T, Kosti E, Boutsioukis C, Mazinis M , (2006), Removal efficacy

of various calcium hydroxide/chlorhexidine medicaments from the root canal.,
International Endodontic Journal, 39, 55–61

8. Weiger R, Rosendahl R, Lost C: Influence of calcium hydroxide intracanal

dressings on the prognosis of teeth with endodontically induced periapical lesions.
Int Endod J 33:219, 2000.

9. Katebzadeh N, Hupp J, Trope M: Histological periapical repair after obturation

of infected root canals in dogs. J Endod 25:364, 1999.

10. Katebzadeh N, Sigurdsson A, Trope M: Radiographic evaluation of periapical

healing after obturation of infected root canals: an in vivo study. Int Endod J 33:60,
2000.