Hidroxidul de calciu

in endodontie
TABARCEA DORIN, AN VI, GR. 23
Hidroxidul de calciu
 Material care a fost utilizat pentru o varietate de scopuri de la introducerea sa în stomatologie în prima
parte a secolului XX.
 Substanța are un pH ridicat, iar utilizarea sa în stomatologie se bazează în principal pe capacitatea sa de
a stimula mineralizarea, precum și pe proprietățile sale antibacteriene.
 În endodonție, hidroxidul de calciu a fost utilizat pe scară largă atât pentru diferite afecțiuni pulpare, cât
și pentru afecțiuni periapicale, acesta reprezentând antisepticul de elecție folosit în tratamentul
endodontic al gangrenei pulpare simple și complicate.
 Tratamentul chemomecanic poate fi considerat un pas esențial în dezinfecția
canalelor radiculare. Cu toate acestea, eliminarea completă a bacteriilor este dificil
de realizat. Din această perspectivă, pansamentul medicamentos de canal cu hidroxid
de calciu între ședințe de tratament este menit sa contribuie la distrugerea florei
patogene endodontice și la neutralizarea produșilor de descompunere a acestor
resturi organice care servesc drept mediu de cultură pentru microorganisme.

 Eficiența hidroxidului de calciu are la bază acțiunea sa antiseptică, care se bazeaza

pe două elemente: pH-ul alcalin, cuprins între 11 și 12 de care este raspunzător ionul
OH și solubilitatea foarte redusă în apă, calitate esențială, care determină eliberarea
treptată a ionului OH pe măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din
umorile tisulare.
Efectele și funcțiile hidroxidului de calciu
 Acțiunea bactericidă (nu se exercită asupra întregului spectru bacterian din biofilmul endodontic)
 Acțiune antitoxică (denatureaza enzimele și toxinele microbiene și tisulare din canale)
 Dizolvant al detritusurilor organice necrozate și infectate din canale
 Elimină exudatul persistent din canale, astfel pentru a obține un canal uscat, pansamentele
endodontice cu hidroxid de calciu trebuie sa se mențina minimum o săptămână
 Stimulează procesul de vindecare al leziunilor osteitice periapicale prin conversia pH-ului local către
alcalinitate
 Se resoarbe ușor
 Efect hemostatic.
Hidroxidul de calciu se prezintă sub forma de
produse tipizate sau preparate magistrale:
 Preparatele magistrale se obțin prin spatularea extemporanee a pulberii de hidroxid de calciu cu apa
distilată, stocându-se în flacoane închise ermetic. Se recomandă adăugarea unei substanțe
radioopace, precum suflatul de bariu pentru a crește radioopacitatea produsului care este similară cu
cea a dentinei.
 Produsele comerciale se livreaza sub formă de pastă, carpule sau seringi. Acestea conțin atât o
cantitate mai mică de hidroxid de calciu (32-52%), cât și aditivi responsabili pentru efectul
terapeutic redus al preparatului. De asemenea, consistența mai moale a preparatelor fac dificilă
condensarea acestora pe canale.
Modalitati de introducere a
hidroxidului de calciu pe canal:
 cu ajutorul instrumentarului de mână (ace Kerr tip burhgiu)prin rotirea acului în
sens invers acelor de ceasornic, asociată cu mișcări verticale de introducere și
extragere
 cu ajutorul intrumentarului rotativ(ac Lentullo) la turație redusă
 cu ajutorul pluggerelor prin condesarea pastei
 prin injectare cu seringa în care se livrează sau cu ajutorul seringii de presiune
care limitează pericolul depășirii, asigurând plasarea pastei de consistență fermă
pană la apex
Hidroxidul de calciu are ca și indicații de utilizare:
 Protecția pulpodentinară prin intermediul linerilor si cimenturilor pe bază de hidroxid de
calciu. Acesta stimulează fosfataza alcalină, prin ionii hidroxil si ionii de calciu asigurând
mineralizarea structurilor dure dentare.
 Resorbția radiculară apicală externă. Prin alcalinitatea sa, care neutralizează acidul lactic
elaborat de osteoclaste, hidroxidul de calciu oprește procesul resorbtiv al cementului și dentinei,
stimulând simultan procesele de mineralizare locală prin activarea fosfatazei alcaline. Se aplică
pansamentul cu hidroxidul de calciu timp de 7-10 zile sau până la remiterea fenomenelor acute,
urmat de obturație finală de canal.
 Pansament medicamentos în tratamenul gangrenei simple și complicate. Hidroxidul de calciu se
folosește pentru a pentru a distruge flora patogenă endodontică, reduce inflamația (și astfel, reduce
durerea), ajută la eliminarea exudatului apical, controlează resorbției rădăcinii și previne contaminarea
între programări. Clasic, în gangrena simplă, se folosea aplicație unică pentru 1-2 săptămâni cu
preparate comerciale sau magistrale. În PAC se aplica repetat,de preferat preparate magistrale, la
intervale de 3 luni, până la confirmarea radiologică a vindecării osoase periapicale. În prezent, numai
tratamentul mecanic de canal determină reducerea numărului de bacterii în doar 20-43% din cazuri.
Adăugarea lavajului cu 0,5-5% NaOCl asigură dezinfecție în aproximativ 40-60% din cazuri.
Aplicarea ulterioară a unui hidroxid de calciu aduce procentul la 90-100% din cazuri. Astfel,
procedura standard pentru cele mai bune rezultate se bazează pe debridare completă și irigarea
canalului radicular în timpul primei sedinte, urmat de aplicarea unui pansament cu hidroxid de calciu
pentru 7-10 zile sau pînă la remiterea fenomenelor acute. Obturatia de canal este apoi efectuată la a
doua sau la o programare ulterioară.
 Apexificarea - conform Kleier & Barr (1991), timpul necesar pentru a atinge apexificare este de 6-
24 luni (in medie 1 an ± 7 luni). Există un dezacord în literatura de specialitate cu privire la cât de
des trebuie reaplicat hidroxidul de calciu pentru realizarea apexificării, iar decizia, potrivit Tronstad
et al. (1981)este reaplicarea la fiecare 3-6 luni ca fiind favorabilă. În prezent, materialul de elecție
folosit pentru apexificare este MTA, tratamentele moderne folosind MTA într-o singură ședință,
acesta devenind materialul de obturație final pentru treimea apicală a canalului.
 Căile false radiculare. Succesul sau eșecul terapeutic depinde de calibrul perforației, lipsa
comunicării cu mediu septic și de instituirea imediată a măsurilor terapeutice care previn formarea
țesutului de granulație. Pentru tratamentul perforațiilor radiculare, se foloseste un ac precurbat pentru
a restabili traiectul canalului radicular, iar pansamentul cu hidroxid de calciu se va aplica cu presiune
pentru a închide calea falsă radiculară, timp de 7-10 zile sau până la remiterea fenomenelor acute.
Soluția preferată însă pentru rezolvarea perforațiilor este MTA datorită calităților biostimulatoare și
biocompatibilității excelente.
 Fracturile radiculare orizontale închise la dinții vitali. Tratament endodontic de 3-6 luni cu
hidroxid de calciu al fragmenului coronar, urmărind realizarea barierei cicatriceale mineralizate la
suprafața fracturii.
 În concluzie, putem afirma ca hidroxidul de calciu are o mare valoare în
endodonție, fiind indicat pentru numeroase situații clinice, principalele sale
proprietăți fiind atât capacitatea de a stimula mineralizarea țesuturilor dure
dentare, cât și acțiunea sa antibacteriană.