MOTIVAŢIA

Motivaţia – delimitări
conceptuale

Motivatia exprima faptul ca la baza conduitei

omului se afla intotdeauna un ansamblu de
mobiluri: trebuinte, atractii, emotii, actiuni,
fapte, atitudini.
DEFINITIE

Un proces care susţine şi reglează

activitatea.
Totalitatea proceselor raspunzătoare de
iniţierea, direcţionarea, intensitatea şi
persistenţa comportamentului.
Dimensiunile motivatiei
1. Direcţia motivaţiei vizează atingerea obiectivului de către
individ.

2. Intensitatea motivaţiei se referă la efortul pe care îl

depune individul pentru atingerea obiectivului.

3. Persistenţa se referă la durata motivaţiei. Sunt oameni

care se pot motiva foarte bine doar pentru o activitate de
scurtă durată în timp ce alţii se pot mobiliza pentru timp
foarte îndelungat.
Rolul motivatiei
este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei interna;

semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza

scaderea procentului de zahar din sanga sub o anumita limita);

selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le

sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitati de
invatare, participare la concursuri);

contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si

consolidarea unor insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza
capacitatea de executie a unei lucrairi muzicale).
FACTORI MOTIVAŢIONALI
1. FACTORI BIOLOGICI
(nevoia de hrană, apă, somn, aer, etc)

2. FACTORI COGNITIVI
(interpretările realităţii în funcţie de experienţa fiecăruia)

3. FACTORI EMOŢIONALI (teama, mania, iubirea, etc)

4. FACTORI SOCIALI (familia, profesorii, vecinii, mass-

media, etc)
Componentele motivatiei 
Trebuinta
Impulsul
Dorinta
Intentia
Valenta
Tendinta
Aspiratia
Interesul
TREBUINTELE

Reprezinta forţa motrice cea mai puternică a

activităţii şi comportamentului.

Nesatisfacerea lor timp îndelungat periclitează

însăşi existenţa individului.
Clasificarea trebuintelor
Trebuinţe primare
- biologice
- fiziologice

Trebuinţe secundare
- materiale – locuinţă, confort, instrumente

- spirituale – de cunoaştere, estetice, etice

- sociale – de comunicare, anturaj, integrare
socială
Sistemul lui Maslow
Piramida trebuintelor

Trebuinte de autorealizare

Trebuinte de stima si statut

Trebuinte de afiliere

Trebuinte de securitate

Trebuinte primare

Care dintre aceste trebuinţe sunt satisfăcute în actul de învăţare?

Impulsul constã în aparitia unei excitabilitãti accentuate a centrilor
nervosi corespunzãtori, proces care este provocat de deficitul de
substante din organism.

Dorinta este expresia psihologicã a trebuintei constientizate. În

general, orienteazã individul spre scop, dar între dorintã si scop se
interpune un interval de timp, un ansamblu de mijloace. Oamenii
pot controla voluntar selectia, împlinirea sau reprimarea dorintelor.
Intentia - marcheazã orientarea motivului spre scopuri sau
proiecte. Se referã la ceea ce subiectul doreste sã facã.
Existã intentii imediate si intentii pe termen lung.

Valenta o reprezintã calitatea care o dobândeste obiectul

în relatiile dinamice dintre organism si obiectele care intrã
în sfera satisfacerii trebuintelor.
 Clasificarea motivelor învăţării
şcolare

• Motive exterioare - motive interioare

• Motive sociale largi – motive elementare cu
caracter utilitar
• Motive îndepartate – motive apropiate
• Motive principale – motive secundare
Factori care pot intra în motivaţia
conduitei de învăţare a elevului
Aspiraţia spre un nivel de perfecţionare ridicat;

Dorinţa de a obţine note note mari;

Sentimentul datoriei;

Ambiţia de a-i depăşi pe alţii şi de a ocupa un loc fruntaş în

ierarhia valorică a grupului şcolar;

Plăcerea de a primi laude din partea dascalilor sau părinţilor;

Factori care pot intra în motivaţia
conduitei de învăţare a elevului
Respectul faţă de părinţi;
Ataşamentul faţă de un anumit profesor;
Trebuinţe de autoafirmare şi autodepăşire;
Aspiraţia spre un anumit status profesional;
Năzuinţa spre obţinerea unor recompense
materiale;
Factori care pot intra în motivaţia
conduitei de învăţare a elevului

Dorinţa de a primi un premiu;

Teama de eşec şi anticiparea neplăcerii de a fi
dojenit, mustrat, pedepsit;
Interesul pentru ceea ce învaţă, trebuinţa de
cunoaştere;
Plăcerea însăşi de a învăţa.
DINAMICA MOTIVAŢIEI ŞCOLARE

Uneori, elevul învaţă pentru că îl intereseă.

Alteori, el învaţă pentru că aşa trebuie.

Întotdeauna motivele se organizează în

jurul unui motiv dominant, căruia toate celelalte
i se subordonează!!!
RECOMPENSE ŞI PEDEPSE

Aplicate din afară, acestea nu îndeplinesc decât

rolul de motivaţie externă, iar folosite în abuz pot
conduce la efecte educative negative: şcolarul începe să
înveţe pentru că se teme de pedeapsă sau de situaţii
penibile, sau pentru că aşteaptă o răsplată – laude, note,
recompense materiale.
Recompensele şi pedepsele generează stări
emoţionale contrarii: satisfacţie sau plăcere,
frustrare, anxietate sau neplăcere.
Toate aceste stări influenţează motivaţia elevului
faţă de activitatea de învăţare.
Recompensa trebuie să predomine pedeapsa.
Vă mulțumesc pentru
participare!