Rabia

Familia Rhabdoviridae
Genul Lyssavirus
Specia Rabies lyssavirus
Rabia
Boală virală care provoacă inflamația encefalului la om și alte mamifere.
Se transmite atunci când un animal infectat mușcă sau zgârâie un alt animal sau un om.
De asemenea se poate transmite atunci când saliva intră în contact cu ochii, gura sau nasul.
 Particularități
- Există 2 tipuri de virus:
- de stradă – e cel care produce boala, tulpinile sunt foarte virulente
- fix – evoluție relativ stabilă, perioadă de incubare scurtă, produce turbare
paralitică fără manifestări prodromale și agresivitate, și-a pierdut neuroprobazia
- Se găsește în SNC și SNP, în salivă apare înaintea manifestărilor clinice, nu e prezent în sânge
- Accidental apare la cei care fac necropsii sau transează animale
- Boală infecțioasă, nu contagioasă
- Virus neurotrop, se replică exclusiv în SN
- Există tulpini atipice – Flury – izolată în America de Sud, folosită pentru vaccinuri
- Cel mai bine se conservă în glicerină ( pentru examenul biologic se transportă fragmente de creier în
glicerină 50% )
- Rezistența
- liofilizat – 4 ani
- la -40 °C – 34 luni
- lumina solară îl distruge în 2 săptămâni ( când e eliminat prin salivă )
 Structura
ARN-polymerază
Virusul rabic are virioni în formă de glonț,
ARN-dependentă (180-200nm), cuprinși într-o anvelopă
lipoproteică pe suprafața căreia proemină
spiculi. Nucleocapsida cu simetrie helicală
Antigen glicoproteic conține genomul ARNm linear - și o
de suprafață ARN-polimerază. Genomul virusului codifică
5 proteine.

Proteină de legare
a ARN

Fosfoproteină

Proteină membranară
 Multiplicarea

- atașarea virusului la receptorul celulei gazdă, pătrunderea în celulă prin endosom

- coleziunea membranelor virionului și endosomului
Procese catalizate de glicoproteina G

- transcrierea primară a 5 ARN-uri monocistronice complementare ( polimeraza L )

- fiecare ARN este tradus într-o proteină virală individuală
- reglarea transcripției ( proteina M )

- obținerea lanțului complet pozitiv de ARN ( polimeraza de comutare a replicării )

- formarea ribonucleoproteidelor pe baza secvențelor adăugătoare de ARN și proteinei N

! Polimeraza L poate recunoaște doar ribonucleoproteinele și nu poate folosi

drept matrice pentru transcripție ARN-ul
! Procesele de transcripție și replicarea au loc în corpii Babes-Negri
Corpii Babeș - Negri

formațiuni oxifiline în citoplasma celulelor nervoase a animalelor bolnave de rabie

 Patogeneza 5) Creierul este infectat

6) De la encefal virusul
prin nervi ajunge la alte 4) Se mișcă retrograd către
țesuturi și organe: glande măduva spinării. Se multiplică
salivare, rinichi, ochi, etc. la nivelul rădăcinii dorsale
a ganglionilor și prin
măduva spinării ajunge
la encefal
3) Virusul afectează nervii
din sistemul nervos
periferic
Sursa animale care elimină virusul
1) Virusul pătrunde
prin salivă ( liliecii hematofagi )
în organismal omului printr-o
Transmiterea mușcătură și zgârietură mușcătură de animal
infectat
2) Se multiplică la
poarta de intrare
 Perioadele bolii
Incubare
- De obicei de la 30 la 90 de zile
poate varia între 5 zile și 2 ani
maxim de la expunerea la virus
- Cu cât mușcătura e mai aproape de
cap sau zona este mai inervată,
cu atât perioada este mai scurtă
Coma
Prodromică Perioada de stare
1-3 zile 1-4 zile
- Febră 37,2 – 37,3 °C - Hipersensibilitate la excitanții externi
- Dereglarea somnului ( lumină puternică, zgomot )
- Stare de oboseală - Sunetele puternice provoacă crampe musculare
- Insomnii ale extremităților
- Stare de neliniște - Hidrofobie
- Agresivitate
- Halucinații
- Anxietate
- Paralizia mușchilor oculari, membrelor inferioare
Moartea
survine în urma paraliziei severe a
mușchilor respiratori. Durata totală a bolii
este estimată la 5-8 zile,
în cazuri rare 8-12 zile.
 Diagnostic
Antemortem
Unul din cel mai important simptom este hidrofobia cu spasm al mușchilor faringieni numai la vederea apei
și a alimentelor, ceea ce face imposibil să bea chiar și un pahar de apă

Imunofluorescența directă
- pe o biopsie a pielii de la nivelul gâtului pentru evidențierea antigenului rabic.
În stadiile incipiente ale bolii rezultatul poate fi fals negativ.

PCR pe probă de salivă sau LCR

Postmortem
Imunofluorescența directă
- amprente pe lama de pe suprafața de secțiune a cornului Ammon, frotiul se citește la microscopul cu ultraviolete

Proba histologică
- se pun în evidență corpusculii Babeș - Negri
Imunofluorescenţa directă
pe amprente de hipocampus,
colorate cu conjugat fluorescent specific
Test pozitiv
Tratament
- spălarea imediată a rănii cu apă și săpun și prelucrarea cu alcool etilic de 40-70 °
- imunoglubolina antirabie este injectată adând în rană și în țesuturile moi din jurul ranei
- tratament specific, tratarea și imunizarea profilactică cu vaccin antirabic, 1ml în ziua 1, 7, 21, 28

Tratamentul este ineficient după apariția primelor simptome

Profilaxie
Nespecifică

- Interzicerea vânătorii cu câini în regiunile unde sunt înregistrate focare de rabie

- Izolarea animalelor fără stăpân
- carantina

Specifica
- Imunizarea animalelor domestice cu vaccinuri inactivate la vârsta de 2-3 luni, a doua vaccinare după o lună
apoi vaccinare de întreținere anuală
 Epidemiologia
Rabia este recunoscută de peste 4.000 de ani. Astăzi se găsește în majoritatea țărilor, cu
excepția acelor regiuni din care nu a fost raportată în mod natural, inclusiv în multe insule
australiene, Regatul Unit.
Cele mai numeroase cazuri de rabie au fost înregistrate în Asia, Africa și America Latină.

Republica Moldova ocupă locul doi în Europa după numărul cazurilor de rabie.
Ultimul caz a fost înregistrat în septembrie 2019, în raionul Căușeni la o bovină.
Cazuri mortale s-au înregistrat în 2002 – Drochia; 2016 - Căușeni; 2019 – Chișinău