ANATOMIA SI FUNCTIILE CRISTALINULUI.

EPIDEMIOLOGIE. ETIOLOGIA ANOMALIILOR

CRISTALINIENE. METODE DE EXAMINARE.
USMF “NICOLAE TESTEMITANU”

CATEDRA DE OFTALMOLOGIE SI OPTOMETRIE

SEF SECTIE, DR. ST. MED. LUPAN VALENTINA

 ANATOMIA CRISTALINULUI

• Cristalinul este unul din mediile refringente ale ochiului. Acesta funcționează ca o lentilă,

razele de lumină captate suferind în ochi 3 refracții, dintre acestea 2 având loc în cristalin.
• Cristalinul își modifică curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină. Pentru
vederea de aproape cristalinul se bombează, iar pentru vederea la distanță se aplatizează
(alungește). La un ochi normal imaginea se formează corect pe retină între distanțe de 10–
15 cm și 6 m.
• Există un punct la care cristalinul este aplatizat la maximum pentru vederea de aproape
(10-15 cm). Pentru distante mai mari de 6 m vedem clar, fără să mai aibă loc aplatizarea
lui, iar vederea se face fără efort.
ANATOMIA CRISTALINULUI
 ANATOMIA CRISTALINULUI

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe; este o formatiune lipsita de vascularizatie,
este transparenta, fixata cu ajutorul ligamentului suspensor.
Cristalinul nu detine terminatii nervoase proprii (de aceea el nu poate reactiona specific
atunci cand este stimulat). El este inconjurat de o capsula proprie; odata cu imbatranirea
organismului uman, aceasta lentila biconvexa isi va pierde din proprietatile sale elastice,
modificare insotita de alterarea indicelui de refractie.
Daca capsula cristalinului ar fi distrusa, contactul cu elementele sistemului imunitar al
gazdei ar conduce la generarea de anticorpi indreptati impotriva elementelor lentilei si
aparitia unor manifestari patologice. 
ANATOMIA CRISTALINULUI
 ANATOMIA CRISTALINULUI

• Cristalinul este format dintr-o capsula anterioara (elastica si transparenta), un nucleu situat central si o
capsula posterioara. Astfel, cristalinul s-a diferentiat pentru realizarea functiei de acomodare.
• Pentru mentinerea vitalitatii cristalinului, glucidele sunt de o importanta vitala; diminuarea concentratiei
de oxigen de la nivel sanguin, nu influenteaza metabolismul energetic al cristalinului.
• Cristalinul desfasoara o activitate metabolica intensa, care ii asigura conservarea proprietatilor sale
definitorii. El permanent trebuie sa-si pastreze o buna stare de hidratare, deoarece mai mult de jumatate
din compozitia sa, este reprezentata de apa; pe langa apa, cristalinul mai contine proteine solubile si
insolubile. In afectiunile care se insotesc de tulburari ale transparentei cristalinului, foarte multe dintre
componentele proteice solubile, se vor tranforma in componente insolubile. 
ANATOMIA CRISTALINULUI
ANATOMIA CRISTALINULUI

• Cristalinul este un organ deosebit, acesta fiind capabil de a genera proteine

cu functii speciale, inca din faza de dezvoltare embrionara;
• Dezvoltarea cristalinului continua inclusiv in perioada postnatala. 
• Principala caracteristica a cristalinului este transparenta acestuia; odata
cu inaintarea in varsta el va capata o nuanta galbena (aceasta modificare de
culoare se datoreaza mai ales absorbtiei razelor ultraviolete) .
• Greutatea cristalinului nu este mai mare de 230 mg, la adultul tanar. 
ANATOMIA CRISTALINULUI
ANATOMIA CRISTALINULUI

• Nutritia cristalinului este asigurata de catre umoarea apoasa; de

aceea, orice tulburare aparuta in cadrul compozitiei umorii apoase se va
repercuta in mod automat asupra metabolismului crtistalinului.
• Cristalinul are in compozitia sa un procentaj de peste 60% apa; apa din
compozitia lui joaca un rol foarte important, aceasta asigurandu-i un indice
de refractie ridicat.
ANATOMIA CRISTALINULUI
FUNCTIILE CRISTALINULUI

• Refractie
• Acomodare
EPIDEMIOLOGIE

• 15 mln de persoane de pe globul pămîntesc manifestă deficienţe vizuale

cauzate de Cataracta senila şi către anul 2025 acest număr va fi de 40 mln.
• Cataracta senila este cauza principală a cecităţii şi a deficienţelor vizuale
reversibile în plan mondial.
EPIDEMIOLOGIE
EPIDEMIOLOGIE. INCIDENTA CATARACTEI.
CATARACTA

• = orice opacifiere a cristalinului, care produce deficienţe vizuale.

• Cataracta senilă apare la persoane cu vîrsta de după 50 de ani şi are
următoarele forme clinice:
FORME CLINICE ALE CATARACTEI

• Corticala
• Nucleara
• Subcapsulara posterioara
 CATARACTĂ CORTICALĂ

• opacităţile cristaliniene sunt localizate în straturile externe ale cristalinului. Ea

poate parveni după 50 de ani şi evoluează spre opacitate cristaliniană totală.
• La debut pacienţii acuză voalarea vederii, senzaţia de ebluisare, ameliorarea
acuităţii vizuale la lumină intensă prin folosirea în mioză a părţii transparente a
cristalinului.
• Treptat, acuitatea vizuală scade, dar cu menţinerea senzaţiei şi a proiecţiei
luminoase.
• Evoluţia cataractei corticale este relativ lentă (2-3 ani).
CATARACTĂ CORTICALĂ
CATARACTA NUCLEARĂ

• se înregistrează mai rar şi se manifestă la persoanele mai în vîrstă.

• Tulburările vizuale sunt progresive, acuitatea vizuală fiind mai diminuată
ziua, vederea ameliorîndu-se spre seară, deoarece midriaza eliberează
porţiunea periferică a cristalinului încă transparent.
• Cataracta nucleară mai determină şi o miopizare tranzitorie (prin creşterea
indicelui de refracţie al cristalinului) ce-i permite pacientului să renunţe la
ochelarii de citit. Nucleul se densifică şi cu timpul se caracterizează prin o
culoare brună, roşiatică, neagră.
CATARACTA NUCLEARĂ
CATARACTA SUBCAPSULARĂ POSTERIOARĂ

• afectează straturile posterioare ale cristalinului,

central, modificînd rapid acuitatea vizuală,
în special la distanţă.
CATARACTA SUBCAPSULARĂ POSTERIOARĂ
FAZE EVOLUTIVE ALE CATARACTEI

• Incipientă
• Intumescentă
• Matură
• Hipermatură
CATARACTA INCIPIENTĂ

• se caracteriza prin apariţia primelor focare de opacifiere în cristalin,

acestea determinînd tulburări vizuale neînsemnate. Pacientul acuză
prezenţa unor puncte negre fixe în cîmpul vizual, fie o miopie moderată
inexistentă anterior, poliopie (vizualizarea unui obiect în mai multe
exemplare, fenomenul fiind datorat astigmatismului cristalinian).
CATARACTA INTUMESCENTĂ

• opacifierea cristalinului progresează treptat. Se produce o hiperhidratare a

cristalinului, acesta se măreşte în volum. Camera anterioară se micşorează,
se poate instala un glaucom secundar tranzitoriu.
CATARACTA MATURĂ

• se manifestă prin faptul că, după cîteva luni sau chiar ani de la debutul
maladiei, are loc o deshidratare a cristalinului. Acesta îşi recapătă
mărimea, camera anterioară revine la dimensiunile normale. Acuitatea
vizuală diminuează pînă la percepţia luminii, iar cristalinul este totalmente
opac.
CATARACTA HIPERMATURĂ (MORGANIANĂ)

• caracterizată prin diminuarea volumului şi prin lichefierea masei

cristalinului cu nucleul flotant în sacul capsular.
FAZE EVOLUTIVE ALE CATARACTEI
ETIOLOGIA PATOLOGIEI CRISTALINIENE

• Anomalii genetice
• Dezechilibre metabolice
• Boli sistemice, endocrine, cardiovasculare
• Traumatisme
• Inaintarea in varsta
• Alte patologii oculare (ex. Uveite, miopie, tumoare, etc)
• Provocata de medicamente (ex. corticosteroizi)
CATARACTA DIABETICA

Puncte albe sau ,,fulgi de nea’’ sunt opacitățile Opacități corticale și subcorticale.
sub capsula anterioară si posterioară. Poate progresa într-un mod mai rapid decît la
Se poate maturiza în cîteva zile. pacienții non-diabetici
CATARACTA TRAUMATICA
 SIMPTOMELE CATARACTEI

Cataracta congenitală
• Leucocoria
• Strabism
• Nistagmus
• Ambliopia

Senilă
• Scăderea acuității vizuale pana la orbire
• Diplopie monoculară
• Alterarea percepției de culori
• Nu se asociază durerea sau alte semne inflamatorii
EXAMEN CLINIC

• Manifestarea clinică esenţială a cataractei senile este diminuarea progresivă a

AV, cauzată de opacifierea cristalinului.
• Este necesar de precizat:
1. maladiile asociate şi concomitente;
2. gradul de opacifiere a cristalinului;
3. în baza examenului clinic se elaborează conduita terapeutică şi se stabileşte
prognosticul funcţiilor vizuale şi termenele de evidenţă a pacientului.
 METODE DE EXAMINARE A PACIENTULUI CU
CATARACTA
• Vizometria, cu şi fără corecţie bilaterală cu aplicarea testului stenopeic - diminuarea
funcţiilor vizuale
• Aprecierea fotosensibiltăţii - în lipsă de AV, proiecţia certă a luminii
• Biomicroscopia – iluminatul direct şi cel lateral: apreciază localizarea, suprafaţa şi
densitatea opacifierilor cristaliniene
• Oftalmoscopia în midriaza medicamentoasă - lipsa de patologie a retinei şi nervului optic
• Tonometria oculară OU - PIO în limitele normei
• Refracţia după posibilităţi, la ochiul congener
VIZOMETRIA
 APRECIEREA FOTOSENSIBILTĂŢII

1. Loc – in camera obscura

2. Lumina – sursa punctiforma
3. Cercetam perceperea luminii in diferite directii
(sus, jos, dreapta, stanga)

Daca pacientul numeste corect toate directiile –

AV = proiectia luminii certa
Daca cel putin o directive este numita gresit – AV
= proiectia luminii incerta
Daca nu percepe lumina – AV = zero
 BIOMICROSCOPIA

• Examinarea la biomicroscop (lampa cu fanta)

• In camera obscura
• Pacientul si examinatorul trebuie sa fie
pozitionati corect
• Tehnici de iluminare folosite la pacientii cu
cataracta:
a. Iluminare directa focala
b. Retro-iluminare
 ILUMINARE DIRECTA FOCALA

• Illumination and observation are focused

in the same plane
• slit width narrow to broad
• Illumination angle 45° to 60°
• Magnification 10x-40x
Application :
• Cornea in detail
• Anterior chamber
• Crystalline lens
• Anterior part of vitreous
• Grading cell and flare in anterior chamber
 RETRO - ILUMINARE
(DE LA FUNDUL OCHIULUI)
• This technique is used to observe media
clarities and opacities.
• The pupil is dilated
• the slit beam and microscope are made
co-axial and light strikes the fundus and
creates a glow behind the opacity in the
media
• The media opacity creates a
shadow in the glow
Applications
• abnormities in the anterior
vitreous, lens, anterior
chamber, cornea
 OFTALMOSCOPIA DIRECTA

Examinarea pacientului cu ajutorul unui

oftalmoscop, intr-o camera obscura, cu pupilele
dilatate.
Vizualizarea fundului de ochi are loc direct,
partea de sus vazuta corespunde cu partea de sus a
retinei, la fel se intampla pentru toate zonele;
Examinatorul tine oftalmoscopul in mana dreapta,
priveste cu ochiul drept si examineaza ochiul drept
al pacientului.
Pentru a examina ochiul stang, examinatorul tine
oftalmoscopul cu mana stanga si priveste cu ochiul
stang.
OFTALMOSCOPIA INDIRECTA

Necesita dispozitive speciale.

1. Biomicroscop
2. Lentila Volk 90D

Imaginea obtinuta este inversata, partea

dreapta vazuta de examinator reprezinta
partea stanga a retinei, iar cea de sus =
jos si invers.
OFTALMOSCOPIA INDIRECTA

a b

a. Oftalmoscopia indirecta efectuata cu ajutorul unei lentile si a unui Smartphone

b. Cu ajutorul unei surse de lumina dotate cu sistem optic si a unei lentil speciale
TONOMETRIA

= Masurarea presiunii intraoculare

Metode de examinare:
• Tonometru transpalpebral Diaton
• Tono-Pen
• Tonometru non-contact, air-puf
• Tonometrie Maklakov
• Tonometru Goldmann
TONOMETRU TRANSPALPEBRAL DIATON
TONOMETRIE TONO-PEN
TONOMETRU NON-CONTACT, AIR-PUF
TONOMETRIE MAKLAKOV
TONOMETRU GOLDMANN
INVESTIGAŢIILE PARACLINICE
(PREGĂTIRE PREOPERATORIE)
• Scopul investigaţiilor paraclinice este:
1. depistarea focarelor de infecţie şi sanaţia lor;
2. jugularea şi tratamentul maladiilor asociate.
INVESTIGAŢII PARACLINICE OBLIGATORII:

• Hemoleucograma • Microradiofotografia cutiei toracice

• Glicemia • Electrocardiograma
• Sumarul urinei • Consultaţia stomatologului
• Indicii coagulogramei: timpul de • Consultaţia otorinolaringologului
sîngerare timpul de coagulare • Consultaţia internistului
• Reacţia Wasermann • Frotiu din cavitatea conjunctivală la
• AgHBs pacienţii cu un singur ochi potenţial
vizibil, examen bacteriologic.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
RECOMANDABILE
• Indicii coagulogramei: numărul de trombocite, testul protrombinic, timpul
de recalcificare parţial activat
• Indicii biochimici: creatinina şi ureea serică, bilirubina şi fracţiile ei,
enzimele hepatice
• Ionograma: Na, K, Cl.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL
CATARACTEI