Tema 1.

Antreprenoriatul – o
opţiune de carieră profesională.
Opțiuni de lansare a propriei
afaceri
1. Motive importante pentru lansarea unei
afaceri.
2. Modalități de lansare a unei afaceri.
3. Formele organizatorico-juridice ale unor
activități antreprenoriale și particularitățile lor
 1. Motive importante pentru lansarea unei afaceri.

Reuşita oricărei activităţi se poate obţine în cazul

când se combină în mod armonios activităţile care
le pot face, le plac şi cele care oferă un beneficiu
(fie personal sau profesional).
 Etapele identificării opţiunilor de carieră:
1. Autocunoașterea – analizînd în mod realist şi foarte atent
propria:
a) Personalitate: - Cum sunt eu? - lent sau energic, calm sau
nervos, generos sau egoist, sociabil sau retras etc.
b) Cunoștinţe: - Ce ştiu eu? - o limbă străină, o meserie, un
domeniu
c) Competenţe: - Ce pot să fac? - să comunic foarte bine cu
oamenii, să utilizez calculatorul, să organizez oamenii, să iau
decizii, să-mi asum responsabilităţi
d) Priorităţi: - Ce este important pentru mine? - să mă simt în
siguranţă la locul de muncă, să fiu respectat în societate, să am
independenţă
financiară, să am libertate în acţiuni etc.
 Etapele identificării opţiunilor de carieră:

2. Stabilirea scopurilor - pe termen scurt

(în următoarele 12 luni), mediu (2-3 ani) şi
lung (4-5 ani).
3. Identificarea obiectivelor pentru fiecare
scop stabilit.
4. Planul de acţiuni pentru realizarea
scopurilor şi obiectivelor formulate.
Antreprenorul este o persoană independentă,
care dezvoltă din propria iniţiativă o afacere
asumându-și riscurile ce ţin de derularea
acesteia, în scopul obţinerii unui profit.

Încrederea în propriile abilităţi antreprenoriale

este o consecinţă naturală a expunerii prelungite
la modele pozitive de antreprenoriat. O persoană
cu ambiţii antreprenoriale poate cîștiga
încrederea necesară în propriile abilităţi
antreprenoriale prin contactul personal direct cu
persoane care au reușit cu succes să pună
bazele propriilor afaceri.
Una din calităţile importante ale unui
antreprenor este spiritul antreprenorial.

Spirit antreprenorial - capacitatea de a vedea

oportunităţi acolo unde alţii văd doar probleme,
dublată de acţiunea perseverentă de a utiliza la
maximum aceste oportunităţi, ori pentru
rezolvarea problemelor existente, ceea ce duce
la reuşită personală, profesională, economică
etc.
 Antreprenorul trebuie să fie o persoană:
- Independentă și cu multă iniţiativă
- Creativă, inventivă, cu capacităţi bune de planificare
- Ambiţioasă, hotarîtă în reușită
- Curajoasă, capabilă de a învăţa din eșecuri și de a-și asuma
riscuri
- Perseverentă, puternică și rapidă în luarea deciziilor
- Flexibilă, ușor adaptabilă la diverse schimbări
- Descurcăreaţă și activă în rezolvarea problemelor și găsirea
soluţiilor
- Responsabilă și optimistă
- Clară în exprimare, cu putere de convingere
- Sociabilă și bună ascultătoare
- Realistă și cu încredere în forţele proprii
- Să dispună de gîndire pozitivă
- Receptivă la noi provocări, etc.
 Respectiv un antreprenor de succes are
următoarele caracteristici:
- Este motivat de a obţine succese în viaţă;
- Are încredere în propriile forţe;
- Este o fi re independentă și cu multă iniţiativă;
- Este perseverent în acţiunile sale și nu cedează în faţa primelor
dificultăţi apărute;
- Este o persoană responsabilă de toate acţiunile sale;
- Creativ, inventiv,
- Capacităţi bune de planificare;
- Ambiţios, curajos, capabil să înveţe din propriile eșecuri;
- Capabil de a-și asuma riscuri;
- Rapid în luarea deciziilor;
- Flexibil, ușor adaptabil la diverse schimbări;
- Abil în rezolvarea problemelor și găsirea soluţiilor;
- Optimist în viziuni și realist în acţiuni;
- Clar în exprimare, cu putere de convingere;
- Sociabil, bun ascultător și cooperant.
Activitatea de antreprenoriat conform legislaţiei
naţionale se defineşte în felul următor:

Antreprenoriatul – o activitate de fabricare a

producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor,
desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod
independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe
riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială, cu
scopul de a asigura o sursă permanentă de venit (Legea
RM „Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi ”Nr.
845 din 03.01.1992).
Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată
sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f ) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
 Activitatea de antreprenor este orice
activitate ce se desfăşoară în conformitate
cu legislaţia în vigoare, cu excepţia muncii
efectuate în baza contractului (acordului)
de muncă, prestate de către o persoană,
avînd drept scop obţinerea profitului,
sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent
de scopul activităţii, se obţine profit.
Componentele imaginii de succes în antreprenoriat sau ca angajat:

- Comunicarea verbală;
- Comunicarea non-verbală;
- Aspectul exterior;
- Prezentare personală.
Comunicarea verbală. Pentru a avea o comunicare verbală eficientă
şi convingătoare antreprenorul urmează să ţină cont de următoarele
aspecte:
- Să formuleze propoziţii scurte, directe şi simple;
- Să vorbească rar şi calm, deoarece denotă siguranţă de sine;
- Să utilizeze pronumele voi și eu;
- Să întrebuinţeze verbe active (a desfășura, a iniţia, a efectua, a
implementa, a aplica, a folosi etc.);
- Să introducă adjective în discursul său;
- Să ofere exemple;
- Să folosească un arsenal de cuvinte simple dar care sunt eficiente
într-o prezentare, într-un discurs
De exemplu: Eu presupun…, Eu cred…, Dacă..., Aș sugera..., Este un fel de...,
Posibil că..., Sper că..., Aţi putea să..., Eu voi încerca, Eu știu că…, Eu sunt sigur…,
Atunci cînd..., Recomand, Este un..., Cu siguranţă..., Știu..., Puteţi, Eu voi face…).
De asemenea sunt şi o serie de momente care ar
fi bine să le evităm:
❑Argouri profesionale şi cuvinte parazitare (deci,
şi, îîî, ăă, apoi, desigur, evident etc.);
❑Abateri de la temă;
❑Citirea discursului într-o prezentare;
❑Prea multe detalii, care obosesc etc.
Comunicare non-verbală: Se referă la mimică, gesturi şi distanţa
dintre partenerii ce comunică. În acest context, de asemenea,
sunt aspecte de care urmează să se ţină cont:
▪ Strîngerea sigură de mână arată respect şi flexibilitate, una prea
puternică – dominanţă, una slabă – pasivitate;
▪ Au dreptul sub aspectul etichetei să întindă mâna persoanele mai în
vârstă, cu statut mai mare şi femeile;
▪ Nu se recomandă zîmbetul continuu, chiar şi cînd nu e cazul,
deoarece apare riscul de a deveni ridicol;
▪ Interlocutorii trebuie priviţi în faţă, însă fără a-i fixa cu insistenţă;
▪ E preferabil să utilizaţi gesturi deschise: orientarea palmelor şi
braţelor deschise către partenerul de comunicare, orientarea
corpului şi a feţei către interlocutor;
▪ Păstrarea unei distanţe de la 0,45 metri pînă la 1,22 metri între
persoanele care comunică, pentru ca interlocutorul să nu se simtă
stingherit.
Aspectul exterior: Primele impresii se formează în cele 15-30 de
secunde din momentul în care am intrat pe uşă. De aceea, este
important cum apărem.
Iată cîteva reguli simple prind înfăţişarea antreprenorului şi angajatului:
 Îmbrăcămintea trebuie aleasă în funcţie de împrejurare, vîrstă şi
personalitate;
 Să adaptăm îmbrăcămintea la aspectul fizic;
 Haina trebuie să fie impecabil de curată şi călcată;
 Parfumul nu ţine loc de deodorant!

Se vor evita următoarele:

❖Machiajul strident;
❖Pantalonii scurţi;
❖Bluzele şi rochiile transparente, mulate pe corp, adânc decoltate, în
culori ţipătoare şi din stofe lucioase;
❖Bijuteriile numeroase, voluminoase sau incomode;
❖Unghiile prea lungi şi murdare etc.
 Portofoliul de prezentare personală:

A. Curriculum Vitae, sau, pe scurt C.V. (se citeşte „sivi”), este un

document personal scris în scopul de a convinge angajatorul să ia în
considerare o cerere de angajare sau de a convinge partenerul de
afaceri cu privire la experienţa profesională.

C.V.-ul include toate informaţiile relevante despre studiile şi locurile

de muncă anterioare ale solicitantului, dar trebuie să conţină şi
informaţii care să arate că solicitantul are calităţile funcţionale pentru
postul pe care îl solicită sau afacerea care intenţionează să o
demareze.

Detaliile se vor restrînge la minimum, dar fără a scăpa lucruri

relevante, experienţa profesională sau califi cări relevante. Se poate
începe cu studiile liceale, şi se vor nota în mod cronologic pînă la
ultimul loc de muncă sau să se vor prezenta informaţiile în ordine
inversă, începînd cu postul actual şi mergând înapoi pînă la studii.
B. Scrisoarea de motivaţie (sau intenţie) este parte integrantă
din orice anunţ a unui post, însă nu întotdeauna este solicitată de
către angajator. Acest
document trebuie să rezume compatibilitatea candidatului cu
postul oferit sau cu afacerea ce urmează a fi deschisă, și va avea
formatul unei scrisori de afaceri. Candidatul va indica scopul său,
se va prezenta şi apoi va aduce argumente în favoarea
compatibilităţii sale pentru postul respectiv în cîteva fragmente
scurte.

C. Scrisoarea de recomandare este un document sub semnătură

privată prin care se oferă informaţii personalizate despre o
persoană afl ată în căutarea
unui loc de muncă, a contractării unui credit, a obţinerii unei
burse etc.
 Rolul antreprenoriatului și al antreprenorilor în societate

Antreprenoriatul are o contribuţie semnifi cativă în cadrul societăţii şi

în procesul de dezvoltare. Câteva dintre beneficiile acestuia sunt:
⮚ crearea de noi produse – datorită creativităţii şi resurselor de
care dispun antreprenorii se pot satisface noile nevoi ale
consumatorilor, venind cu diferite produse/servicii inovatoare;
⮚ descoperirea de noi resurse – antreprenorii adesea sunt
nemulţumiţi de materialele şi resursele tradiţionale, căutînd
mereu alternative pentru a-şi uşura activitatea şi îmbunătăţi
performanţele (produsul, procesul tehnologic etc.);
⮚ crearea locurilor de muncă - extrem de multe funcţii noi sunt
create de sectorul antreprenorial.
Antreprenoriatul este forţa motrică a economiei, care de regulă cel
mai des ajunge să asigure progresul economic, prin inovare,
investire de resurse şi dorinţa de dezvoltare prin utilizarea noilor
oportunităţi.
 ETICA PROFESIONALĂ

Etică – ceea ce reprezintă norme de comportament acceptate de

societate ca juste, corecte, morale, precizînd ce este bun şi ce este
rău în datoriile şi obligaţiunile morale corespunzătoare unei anumite
societăţi.

Domeniile la care se referă aspectele etice pot fi următoarele:

❑Clienţii (calitatea produselor şi serviciilor; informaţii asupra conţinutului
produselor; preţul; responsabilităţi şi servicii post vânzare; rezolvarea
reclamaţiilor);
❑Salariaţii (tratarea echitabilă şi nediscriminatorie în probleme de angajare,
promovare, concediere, salarii, premii, sancţiuni);
❑Furnizori (condiţiile de achitare, schimb de informaţii, calitatea produselor);
❑Concurenţi (metode de competiţie, stima reciprocă);
❑Comunitate (protejarea mediului, sprijin bănesc şi material pentru servicii
de sănătate, educaţie, învăţămînt, cultură).
Există un şir de factori care infl uenţează comportamentul etic
al antreprenorului:
a) Managerul imoral („rechin”) – este un tip vechi de
comerciant şi cel mai răspîndit în sfera actuală a afacerilor; el
considerînd oamenii ca fiind, în general, răi, slabi, leneşi şi
înţelegând doar limbajul forţei; „rechinul” porneşte de la
principiul „învingătorul ia totul” fiind conştient că dacă nu-şi
elimină concurenţii aceştia îl vor elimina pe el; scopul lui este
acela de a obţine cât mai mulţi bani şi putere indiferent de
mijloace; nu ezită să speculeze situaţiile conjuncturale în
defavoarea partenerilor comerciali; antreprenorul imoral
consideră că legile sunt făcute pentru a fi ocolite, mai ales
atunci cînd riscul este minim, iar morala, etica nu au nimic
comun cu afacerile; lumea este considerată periculoasă, iar
natura – un depozit din care trebuie să se ia cât mai mult
înaintea altora. Antreprenorul imoral consideră că nu are nici
o obligaţie faţă de comunitate, doar cîştigurile imediate şi
evidente justifi că eventualele cheltuieli pentru aceasta.
b) Managerul moral („delfin”) – aparţine unei categorii relativ
recent apărute, dar care se afirmă tot mai mult în mediul
afacerilor. În concepţia „delfinilor”, majoritatea oamenilor sunt
demni de respect şi încredere; antreprenorul moral consideră că
cea mai bună bază a colaborării sunt sinceritatea şi încrederea;
profitul trebuie obţinut în condiţiile respectării legislaţiei şi
moralităţii; lumea este minunată şi oferă omului posibilităţi pentru
descoperirea propriilor aptitudini; „delfinii” consideră că
datorează viaţa lor naturii, pe care trebuie s-o conserve şi s-o
facă mai frumoasă; antreprenorul moral se consideră responsabil
faţă de comunitate şi se implică prin cheltuieli în beneficiul
acesteia. Antreprenorul poate fi, la rîndul său, „delfin” dintr-un
anumit punct de vedere (de ex.: al relaţiilor cu oamenii) şi
„rechin” din alt punct de vedere (de ex.: în relaţiile cu
concurenţii). Profilul moral al antreprenorilor îşi pune amprenta
puternic asupra mediului din întreprindere. Curios este faptul că
angajaţii ar putea adopta aceleaşi comportamente etice ca şi
antreprenorul („delfin” sau „rechin”) în relaţie cu clienţii, cu colegii
 2. Opţiuni de lansare a unei afaceri

prin lansare
de la „zero”

Modalităţi
de iniţiere a
unei afaceri:
prin
prin contractul
cumpărarea
de franchising
unei afaceri
(franciză)
existente,
 • Lansare de la „zero”a unei afaceri. Astfel, opţiunea pentru deschiderea
unei întreprinderi trebuie să se bazeze pe o evaluare minuţioasă a
avantajelor şi dezavantajelor ce le oferă modalitatea dată.
Avantajele lansării de la „zero” a Dezavantajele lansării de la „zero” a
unei afaceri unei afaceri
Implementarea nelimitată a propriilor Costul ridicat pentru lansarea în afaceri,
idei. procurarea utilajului, echipamentului etc.
Satisfacţia de a crea o întreprindere Timp mult pentru lansarea afacerii.
de la zero
Posibilitatea de a selecta, motiva şi Alegerea celei mai nepotrivite afaceri.
dezvolta independent personalul. Evaluarea poate indica faptul că ideea
de afacere are perspectivă, însă
realitatea poate demonstra că nu-i aşa,
că acest produs sau serviciu nu are
cererea estimată
Posibilitatea de a crea afacerea Riscul legat de realizarea unei idei noi.
reieşind din viziunea proprie.
Alegerea amplasamentului afacerii. Eforturi personale mari pentru a lansa
afacerea
Cumpărarea unei afaceri existente - o altă
posibilitate de lansare a afacerii, care necesită o
abordare metodică.
Trebuie de aflat motivul vinderii acesteia.
Cunoaşterea motivului real al vînzării va ajuta
antreprenorului să facă o alegere corectă şi să nu
investeasca banii şi timpul într-o afacere
nerentabilă.
Pentru a adopta o decizie finală viitorii antreprenori
trebuie să se determine cât mai
exact posibil câţi bani va mai trebui să investească
şi în cît timp se vor recupera investiţiile.
La cumpărarea unei afaceri existente, e bine ca
viitorii antreprenori să solicite de-a le fi prezentate
datele economice şi fi nanciare din ultimii 2-3 ani
sau să apeleze la o persoană de încredere pentru
a-i consulta în adoptarea acestei decizii analizând:
 Rapoartele financiare
 Datoriile faţă de creditori, inclusiv faţă de buget
 Existenţa conturilor bancare şi starea acestora
 Existenţa litigiilor
 Managementul afacerii şi persoanele-cheie
 Investiţiile recente
 Producerea, dezvoltarea de produse noi
 Tehnologiile utilizate
 Contractele comerciale şi actele de constituire.
 Avantajele cumpărării unei
afaceri existente
Afacerea este deja creată şi
activează
Posibilitate de a activa şi a plăti
salarii chiar din prima lună
Reputaţia bună a întreprinderii
şi moştenirea situaţiei anterioare
favorabile
Echipamente şi utilaje deja
existente şi angajaţi instruiţi
Posibilitatea planifi cării în baza
unor date reale
Oportunitate semnifi cativă de
cercetare, pentru a identifi ca şi
evalua viabilitatea afacerii
Dezavantaje cumpărării unei
afaceri existente
Sentiment redus al satisfacţiei
personale de la crearea şi
consolidarea afacerii proprii
Activele pot fi supra-evaluate
Afacerea poate avea o imagine sau
situaţie anterioară nefavorabilă
Valoarea afacerii poate fi dificil de
determinat
Probabilitatea moştenirii angajaţilor
care nu împărtăşesc altă viziune şi pot
opune rezistenţă la orice schimbare
Modifi carea sau schimbarea
practicilor anterioare de afaceri poate
duce la anumite pierderi ai clienţilor
firmei
Contractul de franchising (franciză) (în engleză
franchising, în română franciză) prevede
cumpărarea dreptului spre utilizare a unei anumite
mărci comerciale cunoscută sau un concept de
afacere care a fost deja testat în practică.
Francizor (engl. franchiser) este persoana care
acordă o franciză.
Francizat (engl. frachisee) este persoana care
cumpără o franciză.
De regulă, se plăteşte o anumită sumă la început
pentru a deschide afacerea, pentru a instrui
personalul, pentru echipamente şi utilaje care au
un anumit design standard,etc.
• Francizorul posedă:
 Marca şi numele comercial;
 Oferă ca suport: finanţare (uneori) şi
publicitate şi marketing;
 Primeşte taxe.

• Francizatul după achitarea taxei:

 Foloseşte mărcile şi numele comercial al
firmei;
 Dezvoltă afacerea cu suportul francizorului.
Formele organizatorico-juridice a unor activităţi
antreprenoriale. Particularităţile acestora.
Una din primele decizii care va trebui să fie luată la
etapa lansării unei afaceri este determinarea statutului
juridic sub care va fi desfăşurată activitatea de
antreprenoriat. Deoarece nu există o
formă juridică bună şi alta rea, este necesar, pentru a lua
o decizie corectă, să se ţină cont de domeniul de
activitate ales, de resursele disponibile, precum şi de
aşteptările proprii de la afacere.
În Republica Moldova înregistrarea oficială a unei
activităţi antreprenoriale se efectuează conform Legii
privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali Nr. 220-XVI din 19.10.2007.
Înregistrarea unei afaceri se poate realiza sub una
din următoarele forme juridice de organizare:
 • Întreprinzător individual (Î.I.) - persoană fizică cu capacitate
de exerciţiu deplină, care practică activitate de
întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o
persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit de
lege. N.B. Legea 220/2007 - specifică pentru următoarele
domenii: afaceri de familie, artizanat, agricultură, educaţie.

Avantaje Î.I Dezavantaje Î.I.

cost redus de iniţiere şi puţine
formalităţi de înregistrare
independenţă în luarea
deciziilor
capital minim de lucru
toate profiturile revin
proprietarului
răspundere nelimitată faţă de
datorii (obligaţiuni)
lipsa de continuitate a afacerii
în absenţa proprietarului
dificultate în ceea ce priveşte
mobilizarea de capital
• Gospodăria ţărănească (G.Ţ.) este o
întreprindere individuală, bazată pe proprietate
privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor
bunuri, pe munca personală a membrilor unei
familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), având
ca scop obţinerea de produse agricole,
prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderenţă a propriei
producţii agricole.
Legea privind gospodăriile ţărănești (de fermier)
Nr.1353-XIV din 03.11.2000.
Are aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul Î.I.
 • Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) este societatea
comercială cu statut de persoană juridică al cărei capital social este
divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei
obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.
Legea privind societăţile cu răspundere limitată
Nr. 135 din 14.06.2007 și Codul Civil (art. 145-155).
Domenii de aplicare: prestări servicii, turism etc.
Avantaje S.R.L. Dezavantaje S.R.L.
formalităţile pentru întemeiere posibilitatea apariţiei unor conflicte
sunt puţine între asociaţi, ce pot duce la
lichidarea societăţii
cheltuielile pentru înregistrare sunt alegerea statutului juridic
relativ reduse
statutul legal este bine definit
riscuri fi nanciare mai mici
conducere relativ simplă
răspunderea asociaţilor este
limitată
• Societate pe acţiuni (S.A.) este societatea comercială al cărei capital
social este în întregime divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt
garantate cu patrimoniul societăţii.
Legea privind societăţile pe acţiuni Nr. 1134 din 02.04.1997 și Codul Civil
(art. 156-170). Domenii de aplicare: bancare, telecomunicaţii, comerţ,
asigurări, ș.a.
Avantaje S.A. Dezavantaje S.A.
transmiterea liberă a proprietăţii prin obligativitatea existenţei capitalului social
tranzacţia de vînzare-cumpărare a minim de 600 000 lei
acţiunilor
posibilitatea de atragere a resurselor formalităţile multiple pentru
financiare suplimentare înfiinţare
prin emitere de obligaţiuni alegerea statutului juridic
răspunderea proprietarului în limita forma cea mai costisitore de
valorii acţiunilor ce-i aparţin organizare
obligativitatea de a dezvălui public
informaţia, prin publicarea în mijloacele de
informare în masă a rapoartelor financiare
posibilitatea dezvoltării unor conflicte dintre
acţionari și directori
• Societate în nume colectiv (S.N.C.) este
societatea comercială ai cărei membri practică,
în conformitate cu actul de constituire, activitate
de întreprinzător în numele societăţii şi răspund
solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia.
• Societate în comandită (S.C.) este societatea comercială
în care, membrii care practică în numele societăţii
activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară
nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi), există
unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care
nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi
suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce
rezultă din activitatea societăţii.
Are aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul S.N.C.

• Cooperativă este asociaţia benevolă de persoane fi zice şi

juridice, organizată pe principii corporative în scopul
favorizării şi garantării, prin acţiunile comune
ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor
interese legale.
Are aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul S.N.C.