Ernest Miller Hemingway (1899-1961) este unul dintre marii
prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s-au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 premiul Pulitzer, în 1954 premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. Coliba era făcută din vlăstari uscaţi de palmier regal, iar înăuntru erau un pat, o masă, un scaun şi o vatră cu mangal pentru gătit direct pe podeaua de lut. Pe pereţi se vedeau o icoană cu imaginea colorată a Sfintei Inimi a lui Iisus şi alta cu Fecioara din Cobre. Erau amintiri rămase de la soţia lui. Odinioară pe perete stătea şi o fotografie veche, în culori şterse, a nevestei sale, dar bătrânul o dăduse jos, fiindcă atunci când o vedea, se întrista. Totul la el era bătrân, cu excepţia ochilor, iar ei aveau aceeaşi culoare ca şi marea şi erau veseli şi neînfrânţi. Echipamentul bătrânului pescar: skiff-ul, cutia de lemn, cu mosoarele de sfoară cafenie strâns împletită, cangea și harponul cu tot cu țepușă,undițele, ciomagul pe care îl folosea să potolească peștii mai mari când îi trăgea în barcă. ,, Am pescuit la puţurile cele adânci o săptămână întreagă şi n-am făcut nici o treabă. Azi o să merg să pescuiesc în larg şi poate că printre peştii ăia o să dau şi de unul mare.” Santiago își scoate skiff-ul departe în apele adânci ale Golfului Gulf Stream din Atlantic. El luptă timp de 3 zile cu peștele de 1t. Admirăm puterea, demnitatea și fidelitatea față de identitatea sa. ,,E cu mai bine de juma' de metru mai lung decât barca,- spuse bătrânul”. „Mă omori, peşte!” zise în gând bătrânul. Însă ai tot dreptul. N-am văzut niciodată o creatură mai mare, mai frumoasă, mai calmă sau mai nobilă decât tine, fratele meu! Vino şi ucide-mă. Nu-mi pasă cine omoară pe cine.” Dar omul nu e făcut să fie înfrânt. Un om poate fi distrus, dar nu înfrânt. Mâncaţi de-aici, galanos! Şi visaţi voi mult şi bine că puteţi omorî un bărbat !