Expresionismul muzical și

serialism

Edvard Munch, Strigătul

Dima Teodora & Horvath

Ana-Maria Antonia
Clasa A XI-A D
 Expresionismul
Curent artistic și literar modern, apărut în
Germania la începutul sec. 20, caracterizat
printr-o puternică tendință de exprimare
spontană a trăirilor interioare (stări de
spaimă, durere, uimire, exacerbare a
sentimentelor), prin tensiune extatică,
punând accent pe subiectivitate, pe irațional.

Expresionismul devine, începând

din 1933, ținta atacurilor naziste. În
anul 1937 se organizează expoziția "Arta
degenerată": expresioniștii sunt
prezentați aici ca dușmani ai regimului și
rasei germane. Operele lor sunt
confiscate și excluse din muzee. Din Ernst Ludwig Kirchner
fericire, în ciuda distrugerilor și a Street, Dresden
războiului, s-a reușit recuperarea multor
tablouri, chiar dacă unele au fost
deteriorate. Ele au fost redate
patrimoniului universal și iubitorilor de
artă, ca o dovadă că violența nu poate
 Expresionismul muzical
Expresionismul muzical se manifestă în două mari
direcții: una, cunoscută drept Școala dodecafonică
(sau Noua Școală Vieneză), reprezentată de Arnold
Schonberg, Alban Berg, Anton Webern, cealaltă
reprezentată de Igor Stravinski în perioada rusă.
Muzica expresionistă exacerbează tensiunile
emoționale și prezintă, cu extraordinară forță, de
foarte multe ori, latura agresivă, violență a naturii
umane. Toate acestea se regăsesc într-un limbaj
muzical în care melodia este fragmentată, intensitățile
sunetelor trec prin contraste, violențe, disonanțele
sunt prezente și puternice. Absența ordinii impuse de
sistemul tonal și atractiile tonale, a dat nastere
atonalismului. Compozitorii se orienteaza către
instrumentele de percutie, pe care le folosește de așa Arnold Schönberg
manieră încât să se obțină o tentă grosieră a sunetului,
ce vizează zgomotul. Melodia își află acum disocierea
și dispare în masa sonoră, amorfă.
Exemple de lucrări expresioniste:
Spre deosebire de impresionism, care pune accent pe senzație,
expresionismul urmărește evidențierea așa-ziselor "trăiri
necondiționate absolute", aducând cu sine un climat încarcat de
tensiuni, conctradicții, neliniști, anxietate, accente de revoltă și foarte
mult dramatism. Exacerbând subiectivismul, expresionismul
denaturează reprezentarea, manifestă preferința pentru tensiuni
psihologice, pentru eroi zbuciumați, monstruos și caricatural,
stridente, antiteze brutale și abstract, mergându-se până la
denaturarea figurii și a limbajului, accentuând în mod exagerat
expresia.

• Erwartung (Așteptare)
• Verklärte Nacht
• Sechs Kleine Klavierstucke
• Die Glückliche Hand (Mâna norocoasă)
de Schönberg;
• Lulu
• Wozzeck de Alban Berg, operă inspirată
de piesa lui Georg Büchner.
 Audiție
Alban Berg (n. 9 februarie 1885, Viena - d. 24
decembrie 1935, Viena) a fost un muzician și compozitor
austriac. Reprezintă școala muzicală vieneză atonală.
În copilărie a cântat la pian și a compus mici piese, fără
să fi primit o educație muzicală.
Creația sa cuprinde operele Wozzeck, Lulu,
Concertul pentru vioară și orchestră, Concertul pentru
pian, vioară și alte 13 instrumente de suflat, Cvartet de
coarde, Cinci lieduri pentru voce și orchestră etc.

Lulu: Subiectul ultimei opere a compozitorului austriac a

fost inspirat din mitul grecesc «Cutia Pandorei», în care
este vorba despre o femeie curioasă care deschide
cufărul în care erau închise toate viciile.
Apasă aici pentru a
audia Lulu
 Expresionismul muzical în România
Prezența expresionismului în muzica romanească din primele decenii ale secolului
XX nu mai constituie o noutate grație cercetărilor minuțioase aparținând
muzicologului Clemansa Liliana Firca. Studiul ”Rezonanțe ale esteticii
expresionismului în creația muzicală românească„, capitolele dedicate în volumele
”Direcții în muzica românească„(1900-1930) sau ”Modernitate și avangardă în
muzica ante- și interbelică„(1900-1940) au demonstrat viabilitatea acestui fenomen
în anumite creații din sfera orchestrală (suita) sau scenică (baletul), ale caror ecouri s-
au resimțit parțial și în genul de operă. Pornind de la observațiile pertinente ale
cercetatoarei, am evidențiat adaptarea trăsăturilor curentului european în spațiul scenic
românesc din prima jumătate a secolului XX, pe linia realismului exacerbat din
Năpasta (Sabin Drăgoi, 1927), O făclie de Paști (Alexandru Zirra, 1937), alături de
influența lui Igor Stravinski cu al sau stille barbaro prezent voalat in O noapte
furtunoasă (Paul Constantinescu, 1934), până la particularitățile muzical-dramatice
care atestă expresionismul sublimat din capodopera Oedip (George Enescu, 1931).
 Audiție
George Enescu (n. 19 august 1881, George
Enescu, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a
fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.
Este considerat cel mai important muzician român. Studiază
la Conservatorul
. din Viena, apoi la Conservatorul din Paris.
Admirat de Regina Elisabeta a României  era deseori invitat să
execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.
Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen
Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană
Oedip: Opera se inspiră din cele doua piese
păstrate din ciclul de tragedii tebane ale
lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. O
dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu
care se va căsători în 1937. 
Apasă aici
pentru a
viziona
 Serialism
Muzica serială (sau Serialism) este un curent în muzica
contemporană, care s-a dezvoltat în primii ani după al Doilea Război
Mondial. Termenul a fost introdus în anul 1947 de către muzicologul
francez René Leibowitz. Muzica serială reprezintă o continuare a
dezvoltării dodecafonismului lui Arnold Schönberg și este compusă
după reguli stricte. În timp ce la dodecafonism doar succesiunea
înălțimii tonurilor este supusă unei reguli precise, în muzica serială
tehnica compoziției se bazează pe ordonarea tuturor parametrilor
muzicali (înălțime, durată, intensitate, timbru) în succesiuni și proporții
stabilite, zise serii, de unde și denumirea acestui curent. Această idee a
unei muzici pure rezultă din dorința de a crea o muzică de o mare
claritate, lipsită de redundanță, nesiguranță și arbitrajul gustului
personal.
În timp ce Schönberg și Alban Berg nu rup în totalitate legăturile cu
muzica tradițională, Anton Webern începe să utilizeze fără
compromisuri serialitatea dodecafonică. Acest compozitor devine un
model și un punct de referință la cursurile estivale organizate
la Darmstadt, frecventate de Luigi Nono, Karlheinz
Stockhausen, Luciano Berio, György Ligeti și alți compozitori,
muzicologi și interpreți. Prima compoziție în care sunt aplicate cu
 Reprezentanți și opere celebre:
Serialismul s-a extins ulterior sub diferite forme: Serialism integral, Muzică
punctuală, Compoziție de grup, Muzică statistică. Un caz extrem prin modificarea
materialului instrumental îl reprezintă muzica electronică.
Piese reprezentative pentru muzica serială sunt considerate: Structures pentru
două piane de Pierre Boulez și Kontra-Punkte și Gruppen pentru trei orchestre
de Karlheinz Stockhausen.
Printre cei mai importanți compozitori de muzică serială se numără:
•Luciano Berio - Turandot
•Pierre Boulez - Le Soleil des eaux (Soarele din apele)
•Karlheinz Essl
•Karel Goeyvaerts
•Hanns Jelinek
•Gottfried Michael Koenig
•Luigi Nono
•Claudio Santoro
•Karlheinz Stockhausen - Donnerstag (joi) din Licht ( "Lumină", o compoziție pentru
fiecare zi a săptămânii; aproximativ 4 ore de muzică pe zi)
 AUDIȚIE
Pierre Boulez (n. 26 martie 1925, Montbrison, Franța –
d. 5 ianuarie 2016, Baden-Baden, Germania) a fost un
compozitor și dirijor francez. Au jucat un rol semnificativ
în dezvoltarea a muzicii seriale, a muzicii aleatorie și a
muzicii electronice.[12] A fundat Institutul de Cercetare
și Coordonare Acustică/Muzicală (IRCAM) de la Paris.
Ca dirijor, a condus unele dintre cele mai cunoscute
orchestre din lumea, inclusiv Concertgebouw
Amsterdam, Orchestra Filarmonică din Berlin,
Orchestra Filarmonică din New York și Orchestra din
Cleveland. A fost numit „Hitlerul din Europa muzicală”
de compozitorul american Ned Rorem și „un stalinist
muzicii” de compozitorul francez Pierre Schaeffer. El
însuși era cunoscut ca un polemist și un provocator.

Apasă aici
pentru a
audia
Sitografie – Informații:
1. Expresionism- Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism
2. Serialism - Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Serialism
3. Expresionismul muzical- https://graduo.ro/referate/muzica/expresionismul-muzical-407097#&gid=null&pid=1
4. Expresionismul -
https://sites.google.com/view/carmen-chelaru/curs-25-curente-novatoare-in-secolul-20/expresionismul?authuser=
0

5. Albert Berg –Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Alban_Berg

6. George Enescu- Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu
7. Muzică Serială – Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83_serial%C4%83
8. Pierre Boulez – Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre_Boulez#Opere
Sitografie – Audiții :
9. Albert Berg- Lulu- Youtube https://www.youtube.com/watch?v=025dWp9OVYA
10. George Enescu – Oedip- Youtube https://www.youtube.com/watch?v=X3-vLBSRVPQ
11. Pierre Boulez – Le visage nuptial I Conduite – Youtube https://www.youtube.com/watch?v=yxFh6MK52nI
Sitografie- Fotografii:
12. Edvard Munch- Strigătul-
https://lh4.googleusercontent.com/ngYxS1hyTQ5Gda2v8B9M5LjAcNLqyvUd8VAwqxd_VXNj52LbHJ1T1_6E
NvIPK1iJYAZxM5tQmL1TJj2ArSnwcQNo8k07fI-IlHcQyrYqgjo=w1280

13. Ernst Ludwig Kirchner -Street, Dresden

14. https://www.moma.org/collection/works/78426
15. Arnold Schönberg
16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arnold_Sch%C3%B6nberg#/media/Fi%C8%99ier:Arnold_Schoenberg_la_1948.jp
g

17. George Enescu -

https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu#/media/Fi%C8%99ier:Georges_Enesco_1930_crop.jpg
18. Pierre Boulez- https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre_Boulez#/media/Fi%C8%99ier:Pierre_Boulez_(1968).jpg