POP ART

Cazacu Teodora Marinela

SI
DAN LAVINIA
Pop art. După cel de-al doilea război mondial, atât în 
Statele Unite cât și în Marea Britanie, dar și în întreaga 
Europă triumfă mișcarea artistică cunoscută de 
expresionism abstract.
Cu timpul această direcție începe să-și piardă elanul
inițial, iar unii dintre creatorii săi par să fie din ce în ce
mai dezamăgiți de aceasta. Astfel, se pregătește terenul
pentru apariția unei noi forme de expresie în artă, care
va primi numele de "Pop art". În legătură cu originea
cuvântului "pop", este vorba de prescurtarea expresiei
englezești "popular art", în sensul de artă cu mare
popularitate la public, ca fiind inițial opusă "artei
academice." În realitate, pop art se dovedește a fi
sofistictă și chiar academică. Denumirea
de pop penetrează ulterior și în muzică, mai târziu
apărând și denumirea de "Muzică pop", desemnând un
anume gen muzical (nu trebuie confundată cu arta sau
muzica populară, respectiv folclorică).
APARIȚIA CURENTULUI POP
ART ESTE ÎN MARE MĂSURĂ
LEGATĂ DE CREAȚIA A DOI
ARTIȘTI NEODADAIȘTI: 
JASPER JONES ȘI 
ROBERT RAUSCHENBERG.
ÎN ANII CINCIZECI, ACEȘTI
ARTIȘTI INTRODUC ÎN ARTĂ
OBIECTE DE UZ COTIDIAN,
ÎN MOD DIRECT SAU DOAR
IMAGINEA LOR.
Având în vedere formatul lor, nu ne
dăm seama dacă este vorba despre
planșe autentice sau despre opera
unui pictor. Următoarea idee a lui 
Jones o reprezintă sculpturile în bronz
care imită cutii de conserve sau alte
obiecte uzuale. Începând din anul 
1953, Rauschenberg creează
numeroase colaje ale căror rădăcini se
află în cubism și în operele lui 
Marcel Duchamp. El este și
inventatorul așa numitelor "combined
paintings", care constau în amestecul
diverselor obiecte (ex.: firme, sticle,
fotografii etc.) pe suprafețele pictate,
rezultând un fel de colaje
tridimensionale.
IN ANGLIA, APARIȚIA POP ART-
ULUI ESTE LEGATĂ
DE "INDEPENDENT GROUP", DIN
CARE AU FĂCUT PARTE 
RICHARD HAMILTON ȘI 
EDUARDO PAOLOZZI (PICTORI), 
REYNER BANHAM (ISTORIC ȘI
CRITIC DE ARTĂ), 
PETER SMITHSON (ARHITECT),
PRECUM ȘI FOTOGRAFUL 
HENDERSON. SUNT ORGANIZATE
ÎN MOD REGULAT ÎNTÂLNIRI ÎN
TIMPUL CĂRORA SE DISCUTĂ
DESPRE TEME TRECUTE CU
VEDEREA PÂNĂ ATUNCI, CA DE
PILDĂ AUTOMOBILELE, 
CIBERNETICA SAU 
ROCK-AND-ROLL-UL.
Următorul val al artei pop se face simțit
pe la sfârșitul anilor cincizeci. 
Richard Smith mărește fotografiile unor
cunoscute personalități sau obiecte de uz
cotidian și le acoperă cu pete mari și plate
de culoare, în pictura lui Peter Blake
 domină cultura "teenagers" (a
adolescenților). În scurtă vreme apare o a
treia generație de artiști pop, este vorba
de Patrick Caulfield, David Hockney, 
Peter Philips, Pauline Boty și alții, cei mai
mulți absolvenți ai "Royal College of Art",
care au ca punct comun accentul pus pe
desen, care cu timpul devine din ce în ce
mai precis. Acești artiști aleg totuși
drumuri atât de diferite, încât ceea ce îi
unea inițial va dispărea în scurtă vreme.
ÎN ANUL 1960, CEA MAI
NOTABILĂ PERSONALITATE
POP ART - ANDY WARHOL -
INIȚIAZĂ SERIA STICLELE DE
COCA-COLA ȘI CUTIILE DE
CONSERVE, REPREZENTĂRI
ALE OBIECTELOR DE UZ
CASNIC, PRODUSE
INDUSTRIALE SAU MOTIVE DE
RECLAMĂ. ULTERIOR EL
INSEREAZĂ ÎN PICTURA SA
FRAGMENTE DE BENZI
DESENATE, CU STRUCTURI
REZISTENTE SAU ELASTICE. 
EL REPRODUCE, DE
ASEMENEA, OBIECTE ÎN
DIMENSIUNILE LOR
ADEVĂRATE. 
ANDY WARHOL APLICĂ
TEHNICA SERIOGRAFIEI,
CARE PERMITE
MULTIPLICARE
REPETATĂ A
MOTIVULUI.