SI DAN LAVINIA Pop art. După cel de-al doilea război mondial, atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie, dar și în întreaga Europă triumfă mișcarea artistică cunoscută de expresionism abstract. Cu timpul această direcție începe să-și piardă elanul inițial, iar unii dintre creatorii săi par să fie din ce în ce mai dezamăgiți de aceasta. Astfel, se pregătește terenul pentru apariția unei noi forme de expresie în artă, care va primi numele de "Pop art". În legătură cu originea cuvântului "pop", este vorba de prescurtarea expresiei englezești "popular art", în sensul de artă cu mare popularitate la public, ca fiind inițial opusă "artei academice." În realitate, pop art se dovedește a fi sofistictă și chiar academică. Denumirea de pop penetrează ulterior și în muzică, mai târziu apărând și denumirea de "Muzică pop", desemnând un anume gen muzical (nu trebuie confundată cu arta sau muzica populară, respectiv folclorică). APARIȚIA CURENTULUI POP ART ESTE ÎN MARE MĂSURĂ LEGATĂ DE CREAȚIA A DOI ARTIȘTI NEODADAIȘTI: JASPER JONES ȘI ROBERT RAUSCHENBERG. ÎN ANII CINCIZECI, ACEȘTI ARTIȘTI INTRODUC ÎN ARTĂ OBIECTE DE UZ COTIDIAN, ÎN MOD DIRECT SAU DOAR IMAGINEA LOR. Având în vedere formatul lor, nu ne dăm seama dacă este vorba despre planșe autentice sau despre opera unui pictor. Următoarea idee a lui Jones o reprezintă sculpturile în bronz care imită cutii de conserve sau alte obiecte uzuale. Începând din anul 1953, Rauschenberg creează numeroase colaje ale căror rădăcini se află în cubism și în operele lui Marcel Duchamp. El este și inventatorul așa numitelor "combined paintings", care constau în amestecul diverselor obiecte (ex.: firme, sticle, fotografii etc.) pe suprafețele pictate, rezultând un fel de colaje tridimensionale. IN ANGLIA, APARIȚIA POP ART- ULUI ESTE LEGATĂ DE "INDEPENDENT GROUP", DIN CARE AU FĂCUT PARTE RICHARD HAMILTON ȘI EDUARDO PAOLOZZI (PICTORI), REYNER BANHAM (ISTORIC ȘI CRITIC DE ARTĂ), PETER SMITHSON (ARHITECT), PRECUM ȘI FOTOGRAFUL HENDERSON. SUNT ORGANIZATE ÎN MOD REGULAT ÎNTÂLNIRI ÎN TIMPUL CĂRORA SE DISCUTĂ DESPRE TEME TRECUTE CU VEDEREA PÂNĂ ATUNCI, CA DE PILDĂ AUTOMOBILELE, CIBERNETICA SAU ROCK-AND-ROLL-UL. Următorul val al artei pop se face simțit pe la sfârșitul anilor cincizeci. Richard Smith mărește fotografiile unor cunoscute personalități sau obiecte de uz cotidian și le acoperă cu pete mari și plate de culoare, în pictura lui Peter Blake domină cultura "teenagers" (a adolescenților). În scurtă vreme apare o a treia generație de artiști pop, este vorba de Patrick Caulfield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty și alții, cei mai mulți absolvenți ai "Royal College of Art", care au ca punct comun accentul pus pe desen, care cu timpul devine din ce în ce mai precis. Acești artiști aleg totuși drumuri atât de diferite, încât ceea ce îi unea inițial va dispărea în scurtă vreme. ÎN ANUL 1960, CEA MAI NOTABILĂ PERSONALITATE POP ART - ANDY WARHOL - INIȚIAZĂ SERIA STICLELE DE COCA-COLA ȘI CUTIILE DE CONSERVE, REPREZENTĂRI ALE OBIECTELOR DE UZ CASNIC, PRODUSE INDUSTRIALE SAU MOTIVE DE RECLAMĂ. ULTERIOR EL INSEREAZĂ ÎN PICTURA SA FRAGMENTE DE BENZI DESENATE, CU STRUCTURI REZISTENTE SAU ELASTICE. EL REPRODUCE, DE ASEMENEA, OBIECTE ÎN DIMENSIUNILE LOR ADEVĂRATE. ANDY WARHOL APLICĂ TEHNICA SERIOGRAFIEI, CARE PERMITE MULTIPLICARE REPETATĂ A MOTIVULUI.