ALEXANDRU

IOAN
CUZA
 PERSONALITATE
A TIMPULUI SĂU

Prof. înv. primar, DUMITRICA – MIOARA NEDELCU

Liceul Pedagogic “Dumitru Panaitescu – Perpessicius”
BRĂILA
“Când citim în vechea carte a istoriei străbune,
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române,
Care inimă stă rece?
Care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vază ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte în tărie şi-n unire,
Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?”

Grigore Alexandrescu – Opere, I

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
DIN 1859
• Revoluţia română de la 1848 – 1849 a
constituit momentul de afirmare la scară
naţională a marilor idealuri la care
aspirau muntenii, moldovenii, dar şi
ardelenii, bănăţenii şi bucovinenii.
Mişcarea de formare a unui stat naţional
românesc a căpătat noi trăsături în contextul
schimbărilor care au avut loc pe plan european
după Tratatul de la Adrianopol (1829) şi
Petersburg (1834), încheiate de Rusia şi Turcia.
 Minunea veşnicei UNIRI
 “Unirea este sufletul poporului român,
ea este glasul României.”
 Revoluţionarii de la 1848 au năzuit să înfăptuiască şi
unirea Ţărilor Române. Dar n-au izbutit atunci. În anii
următori, poporul întreg a luptat pentru Unire, socotind-o
scopul cel mai înalt al vieţii.
 “ Unitatea naţională fu visarea voievozilor noştri cei
viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari. Pentru dânsa ei
trăiră, munciră, suferiră şi muriră.” (Nicolae Bălcescu)
 UNIREA – liant al întregii simţiri
româneşti
24 IANUARIE 1859 – “Ziua cea mare a veacului”
 Este ziua ce marchează prima şi marea
izbândă a românilor din epoca modernă, ziua
când s-au unit două ţări surori: Moldova şi
Muntenia.
O ŢARĂ, O MARE SĂRBĂTOARE

Între toate sărbătorile de peste an, sărbători ale

istoriei poporului nostru, ziua de 24 Ianuarie are
o semnificaţie aparte în inimile românilor.
 SĂRBĂTOAREA UNIRII
Este ziua în care s-au îngemănat pentru
totdeauna, pe o pecete unică, zimbrul moldav şi
vulturul muntean, iar sceptrele Basarabilor şi
Muşatinilor s-au împreunat într-unul singur.
Este ziua când istoria neamului a consfinţit
UNIREA celor două principate: Moldova şi
Ţara Românească. La 24 IANUARIE 1859
s-a înfăptuit „Unirea cea mică”. Acest eveniment
a fost posibil prin alegerea aceluiaşi om ca domn
al celor două principate: Alexandru Ioan CUZA.
 Cine era Alexandru Ioan Cuza?
 Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820. Din familie a
moştenit energia şi dorinţa de a se remarca. În 1834, Alexandru
Ioan Cuza pleacă la Paris ca să-şi completeze studiile şi obţine
diploma de bacalaureat în litere la Sorbona, în 1835. În septembrie
1837 revine în ţară şi se înrolează cadet pregătindu-se pentru
cariera de ofiţer. La începutul anului 1840, Cuza demisionează din
armată şi ocupă funcţii importante în administraţie şi justiţie.
 În ajunul alegerii sale ca domnitor, Alexandru Ioan Cuza era o
personalitate notorie, care s-a remarcat ca un patriot cu idei
înaintate, un bun cunoscător al problemelor administrative,
judecătoreşti şi militare, un luptător activ pentru Unire, de
aceea susţinerea candidaturii sale la înalta funcţie de domnitor al
Moldovei de către Partida naţională a apărut contemporanilor pe
deplin îndreptăţită.
 La alegerea sa ca domn, acesta îndeplinea funcţia
de comandant al întregii oştiri moldovene. În această
calitate, el făcea parte (la 1 octombrie 1858) din
Guvernul Moldovei.
 MĂRTURII ALE TIMPULUI
 Ales cu înflăcărare domn, Alexandru Ioan Cuza a
condus ţara timp de şapte ani. Nutrind o mare dragoste
pentru popor, el s-a străduit să biruie toate greutăţile din
afară şi din interiorul ţării. Este meritul lui Cuza că
l-a convins pe sultan să nu se mai împotrivească Unirii.

 Noul stat s-a numit România, iar capitala

a fost stabilită la Bucureşti.

 “După alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prefăcu

capitala României într-o mare de făclii şi lumini. O generală
entuziasmare a cuprins tot oraşul …”
(Gazeta Transilvaniei, 31 ianuarie 1859)
 Alexandru Ioan I
DOMNITORUL UNIRII
• Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (5
şi 24 ianuarie 1859) deschidea una dintre
perioadele cu cele mai multe înnoiri din
istoria modernă românească.
• Domnia sa poate fi împărţită în trei mari etape:
- perioada consolidării unirii (1859 – 1861);
- perioada marilor reforme realizate pe cale
constituţională (1862 – 1864);
- regimul guvernării autoritare (1864 – 1866).
 Mărturii istorice
 Mihail Kogălniceanu, în discursul adresat domnitorului imediat după
alegere, arată că prin înălţarea lui Cuza “pe tronul lui Ştefan cel Mare s-
a reînălţat însăşi naţionalitatea română... Alegându-te pe tine domn... am
voit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou... Fii
dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul! Fă ca legea să fie
tare, iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia
pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. Nu uita că
dacă cincizeci de deputaţi te-au ales domn, însă ai să domneşti peste
două milioane de oameni!”
“LA LEGI NOI, OM NOU”
 Cuza-Vodă, cum îi spunea mulţimea, a făcut, în
folosul poporului, mari schimbări în rânduiala ţării.
Marea boierime ţinea însă la păstrarea vechilor rânduieli,
pentru că erau, mai ales, în folosul ei.
 “În numele actului naţional şi măreţ, prin care Adunarea
Electivă din Bucureşti a întrunit Coroanele Ţării Româneşti şi a
Moldovei, declar că pe cât sunt de mândru a mă găsi înălţat pe
tronul Moldovei, pe atât de mândru de a vedea numele meu
înscris în rândul domnilor Ţării Româneşti. În ochii mei, actul ce
l-aţi desăvârşit, domnilor deputaţi de peste Milcov, este triumful
unui principiu mântuitor ce trăieşte cu tărie în inimile românilor –
principiul frăţiei româneşti. Să trăiască Principatele Unite!”
(Discurs ţinut de Alexandru Ioan Cuza în faţa delegaţiei Adunării
Elective din Bucureşti, venită la Iaşi pe 29 ianuarie 1859)
 Reforme
 Ajutat de Mihail Kogălniceanu şi de alţi oameni
politici, Cuza pune în practică Programul revoluţiei de la
1848. Reformele sale contribuie la modernizarea ţării.
 Reforma agrară (1864)
 Prin reforma agrară a lui
Cuza, s-a realizat împroprietărirea
ţăranilor, care primeau câte o bucată de
pământ.
 Reforme
 Se dezvoltă agricultura, industria şi comerţul.
 Tricolorul devine steag naţional.
 Se reorganizează armata (1868).
Învăţământul primar devine obligatoriu şi gratuit (1864).
 În oraşe se înfiinţează licee, iar la Iaşi (1860) şi
Bucureşti (1864) iau fiinţă primele universităţi.
 Cuza – Vodă şi Brăila
 Alexandru Ioan Cuza şi-a înscris personalitatea în
două mari evenimente din istoria poporului român:
- Revoluţia română de la 1848;
- Unirea Principatelor de la 1859.
 În 1848 – avea pe atunci 28 de ani – participând la
evenimentele revoluţionare din capitala Moldovei, a fost
arestat, dar după câtva timp, a fost eliberat la Brăila. A
existat şi un grup de susţinere din partea populaţiei din
Brăila. Cuza a obţinut paşaport şi, cu acest document, a
putut să meargă în Transilvaniaşi să participe la Marea
Adunare de la Blaj (2 / 15 mai, 1848).
 Trădarea (“Monstruoasa coaliţie”)
⌘ Guvernarea autoritară a lui Cuza a făcut ca opoziţia
internă la adresa domnitorului să cuprindă toate
forţele spectrului politic, iar Marile Puteri să îl
privească cu neîncredere. Opoziţia, materializată în
aşa-numita monstruoasă coaliţie, s-a coagulat în
jurul ideii înlocuirii lui
Cuza cu un prinţ străin,
care ar fi permis
consolidarea situaţiei
Principatelor în exterior
şi curmarea regimului
domniei personale în
interior.
 Abdicarea
 În februarie 1866, în urma unui complot,
Alexandru Ioan CUZA a fost silit să abdice.
 Cei şapte ani de domnie – perioadă relativ scurtă – au
înscris însă adânci semnificaţii în viaţa politică a ţării noastre.
Ziua de 11 februarie 1866 punea capăt unei domnii.
 În momentul plecării de la Cotroceni spre Braşov, în
lungul drum al exilului, a adresat un ultim salut izvorât din
profunzimea unui emoţionant sentiment patriotic rostind
cuvintele: “Să trăiască România!”
 Era totodată şi un salut de despărţire pentru popor şi pentru patria pe
care a iubit-o până în ultima zvâcnire a inimii. Apoi a fost îndepărtat
peste graniţă din ţara-i dragă în care nu avea să se mai întoarcă decât
şapte ani mai târziu, în 1873, adus pe ultimul său drum, spre Ruginoasa.
CUZA – O PERSONALITATE DE SEAMĂ
A ISTORIEI ROMÂNIEI MODERNE
● Personalitatea lui Cuza s-a integrat în memoria
acestui popor ca un simbol al aspiraţiilor sale
pentru progres.

● Perioada domniei lui Cuza a constituit o

temelie solidă pentru noul stat format.

● Poporul român îl va păstra în conştiinţa sa ca

pe unul care a contribuit mult, alături de oamenii
progresişti ai epocii, la construirea şi progresul
României moderne.
Patria iubire-ţi datorează!
Trecutul ne-nfioară cu grăbire
Şi Domnul CUZA vine-n amintire.
El s-a născut trăind pentru iubire
Şi a luptat pentru un vis măreţ: UNIRE.

Când faţa sa privim, ne este clară

Trăirea-i vie: dragostea de ţară.
Măria Ta, ţi-aducem mulţumire
Pentru un dar de preţ numit UNIRE!