Unde sonore.

Auzul
Brătan Mihaela și Ivan Laura
Clasa a XI-a B
Sunetul – Unde sonore
• Tot ceea ce am auzit vreodată a fost făcut de o vibrație. O vibrație a cărei energie a fost
transferată la urechile noastre folosind valuri longitudinale. Undele longitudinale sunt valuri
unde particulele mediului vibrează în direcția în care se deplasează valul. Undele sonore se pot
transmite prin solide, lichide și gaze. Undele sonore nu pot călători printr-un vid, deoarece au
nevoie de un mediu pentru propagare. Undele sonore călătoresc cel mai rapid în solide,
deoarece particulele care le fac sunt apropiate, împreună cu legături puternice.

• Deci, din punct de vedere fizic, sunetul poate fi

considerat o deplasare a particulelor în mediu, ale
cărui frecvenţe sunt cuprinse între 16Hz şi 20000
Hz.
• Din punct de vedere fizic, undele sonore sunt caracterizate prin următoarele
proprietăţi:
• - viteza de propagare;
• - lungimea de undă;
• - frecvenţa sonoră;
• - intensitatea sonoră;
• - componenta spectrală;
• - durata sonoră.
• - timbrul sunetului
 Captarea undelor sonore - auzul
• Urechile umane au fost adaptate pentru a localiza sunetele bine.
Având două urechi permite oamenilor să descopere direcția în care
provine sunetul.

• Corpul uman este o reţea de perechi: doi ochi, urechi, nări, braţe, mâini și picioare. Creierul utilizează aceste
perechi pentru a coordona și maximiza funcționarea corpului.

• În mod similar, urechile noastre funcționează ca un duet. Avem două urechi pentru a ne oferi capacitatea de a
localiza sunetul, de a distribui volumul pentru a tolera sunetele puternice şi de a ne bucura de o calitate mai
bună a sunetului (precum auzul în stereo).

• Capacitatea de a auzi cu ambele urechi ne ajută să înțelegem vorbirea și să ne dăm seama de unde provin
sunetele.
 Cum auzim
• Deşi auzul este procesul deplasării sunetului
prin urechea noastră exterioară, medie şi Urechea exterioară — partea pe care o puteţi
internă, creierul nostru interpretează de vedea (pavilion) şi canalul auditiv extern.
fapt ceea ce auzim.

• Fiecare parte a urechii noastre joacă un rol
esenţial în transmiterea sunetului.
• Auzul nostru natural este dependent de
funcționarea în tandem a acestor părți. Dacă
aveți o problemă oriunde în acest proces, este
posibil să vă confruntați cu o pierdere a
auzului.
Urechea medie — timpanul urechii şi trei oase
conectate (oscioare), care sunt adesea numite
ciocan, nicovală şi scăriță.
Urechea interioară — cohleea, în formă de
cochilie şi nervul auditiv, precum şi canalele
semicirculare care ajută la păstrarea echilibrului.
Călătoria sunetului
Auzim când undele sonore călătoresc prin aer până la
timpan, apoi traversează urechea medie, urmată de
urechea internă, și în final ajung în centrele auditive ale
creierului. Urechile noastre sunt mereu active și primesc
continuu sunete prin această cale auditivă.

Senzatia de auz este datorata caii sensibilitatii

auditive realizata de perechea de nervi cranieni
vestibulo-cohleari, timpanul capteaza undele
sonore care determina membrana sa vibreze ,
aceste vibratii vor ajungev la receptorii nervului
cohlear care va transmite informatia la cortex.
Pierderea auzului
PIEREREA NEUROSENZORIALA PIERDEREA AUZULUI
A AUZULUI CONDUCTIV
În cazul pierderii neurosenzoriale a auzului, sunetele nu se aud
doar mai încet, ci sunt și greu de înțeles — în special atunci când • Pierderea auzului conductiv apare atunci când o deteriorare a
sunteți într-un mediu zgomotos. urechii externă sau urechii medie blochează vibraţiile
sunetului să ajungă la urechea internă sau cochilia. În cazul
• pierderea congenitală a auzului acestui tip de pierdere a auzului, urechile se pot simți
înfundate și vorbirea poate suna ca și cum ar fi înfundată, mai
ales dacă există mult zgomot de fond.
• îmbătrânirea
• malformaţii la naştere, cum ar fi microția și atrzia
• expunerea la zgomot puternic
• sindroame precum Down, Goldenhar și Treacher Collins
• leziuni ale capului
• mastoidită cronică sau infecții ale urechii medii
• genetica
• îngroșarea pielii sau chist (colesteatom)
• Boala Ménière
• scurgeri ale urechilor
• reacţia adversă la medicamente.
•
Surzenia • Surzenia este lipsa totală sau parțială a auzului. De
multe ori este vorba de un defect din naștere, o
consecință a unei boli sau a unui accident. Oamenii
surzi nu percep o gamă mai mică sau mai mare din
frecvențele pe care le percep oamenii sănătoși. Cel
mai mic nivel al auzului pe care oamenii obișnuiți îl
pot percepe este numit „prag de audibilitate”. La
oamenii cu probleme de auz acesta se află la un nivel
mai ridicat sau nu există deloc, în cazul surzeniei
totale.

• Există diferite tipuri de aparate speciale care pot

măsura senzitivitatea auditivă. De asemenea există
aparate minuscule, plasate în ureche, care amplifică
sunetele pentru o compensare a surzeniei parțiale.
Cum funcționează aparatele auditive?
Microfonul recepționează sunetul, procesorul îl convertește și
receptorul îl transmite purtătorului. Aparatul auditiv poate fi
echipat cu software adițional pentru caracteristici suplimentare,
inclusiv tehnologia Signia OVP (procesarea propriei voci) sau
streaming direct prin Bluetooth.

Odată ce sunetele sunt realizate, undele sonore călătoresc prin

aer. Când întâlnesc aparatul auditiv, un microfon le preia. După
cum am menționat, microfoanele aparatelor auditive sunt
extrem de mici și precise. Odată ce sunetul este convertit de
microfon, începe partea mai complexă.

De acolo, sunetul este condus printr-un cablu electric la

receptor, care se află în canalul auditiv. O poziționare corectă va
asigura că proteza auditivă funcționează corespunzător.