Intruparea si nasterea

Mantuitorului
Teza fundamendala pentru
mantuire
Proiect realizat de:
Aldea Petrisor, Hentes Antonia, Popa Cosmina
11C CNVS 2022
Domnul nostru Iisus Hristos a luat
trup omenesc din marea filantropie
a lui Dumnezeu-Tatăl ca să ne
miluiască pe noi, deoarece ne-a
văzut aruncaţi jos la pământ,
pierduţi, osândiţi la moarte. În
Sfânta Evanghelie se spune că
„Fiul Omului a venit să caute şi să
mântuiască pe cel pierdut” (Luca
19, 10). El aduce lumii posibilitatea
mântuirii.
Fericitul Augustin zice că, dacă omul n-ar
fi căzut, Fiul lui Dumnezeu, Unul din
Treime, nu S-ar fi întrupat. Însă, din
iubirea lui Dumnezeu faţă de neamul
omenesc, „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a
sălăşluit între noi” (Ioan 1, 14). Întruparea
sau sălăşluirea printre noi este un dar de
nespus, o taină ce nu poate fi grăită în
cuvinte: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul
Omului. Veşnic în sânul Tatălui, Fiul S-a
întrupat în sânul Fecioarei Maria. Acela
este un mister mai adânc şi mai înalt
decât naşterea noastră duhovnicească.
Este prin excelenţă taina credinţei” (Idem,
Oradea, 2002, p. 153).
În ieslea din staulul-peşteră din marginea
Betleemului S-a născut Pruncul Iisus din Fecioara
Maria, care fusese adumbrită de la Duhul Sfânt. Ea
devine Născătoare de Dumnezeu, dar rămâne şi
pururea Fecioară. Se naşte întrebarea: pentru ce S-
a născut din Fecioară şi de ce s-a păzit nevătămată
fecioria? La aceasta ne răspunde Sfântul Ioan Gură
de Aur, zicând:
„Pentru că altădată diavolul a
înşelat pe Eva pe când era
fecioară; de aceea, fiind
fecioară Maria, Gavriil i-a
binevestit. Înşelată fiind Eva,
a născut cuvânt pricinuitor de
moarte, iar Maria, binevestită
fiind, a născut pe Cuvântul în
trup, de viaţă veşnică
pricinuitor nouă”
Sfântul Ioan Hrisostom spune că,
dintre dogmele Bisericii, întruparea
„nu este mai puţin importantă sau,
mai pe scurt, ea este principală;
pentru că întruparea este originea şi
începutul mântuirii noastre, pentru că
prin ea s-a făcut totul, căci totul s-a
împlinit. Ea (întruparea) a distrus
moartea, a ridicat păcatul, ea a anulat
blestemul, ne-a adus o mulţime de
haruri... a fost pentru noi rădăcina şi
izvorul tuturor bunurilor” (Idem,
Oradea, 2005, p. 152).
Prin întrupare, Iisus Hristos S-a dezbrăcat
de slava Sa dumnezeiască şi, „chip de rob
luând, făcându-Se asemenea oamenilor...,
S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se
până la moarte, şi încă moarte pe Cruce”
(Filipeni 2, 7-8). Din smerenie, Iisus
Hristos Se naşte într-o peşteră
sărăcăcioasă din marginea Betleemului,
unde sătenii îşi închideau vitele. „Sublimul,
zice Sfântul Ioan Gură de Aur, apropiindu-
se de ceea ce este smerit şi de jos, Îl
ridică, fără a-Şi întuneca cu nimic propria
slavă; şi iată ce s-a făcut în Persoana lui
Iisus Hristos.
 În sfârşit, El nu Şi-a micşorat cu nimic natura
printr-o coborâre aşa de mare, de adâncă, şi ne-a
ridicat la o slavă nespusă pe noi care eram
rămaşi în întuneric şi în dispreţ; aşa ca un rege
care vorbeşte cu iubire şi cu bunătate unui sărac
şi cerşetor, care nu se necinsteşte, nu face nimic
rău, şi-l face pe acest cerşetor strălucit, îl acoperă
cu slavă înaintea lumii întregi” (Ibidem, omilia XI,
1, p. 55).
MANTUIREA SI INDUMNEZEIREA OMULUI, OBIECTIV
PRINCIPAL AL SPIRITUALITATII ORTODOXEEvanghelia
este insasi mantuirea noastra in Hristos. Notiunea de
mantuire comporta doua sensuri: obiectiv si subiectiv.Prin
mantuire obiectiva se intelege: tot ce a facut Hristos de la
Intrupare pana la Inaltare, punctul culminant constituindu-l
Jertfa si Invierea lui Hristos.Insusirea personala a roadelor
mantuirii obiective, constituie mantuirea subiectiva care se
realizeaza prin har, credinta si fapte bune.
Intruparea Fiului nu trebuie inteleasa in sensul unei
necesitati absolute, ca si cum Dumnezeu n-ar fi putut gasi
sau n-ar fi existat pentru El si alt mijloc de mantuire a
omenirii cazute in pacat. Dumnezeu ar fi putut mantui pe om
si in alt mod, insa El a ales intruparea Fiului Sau ca fiind
modul cel mai potrivit pentru, vindecarea neputintei noastre.
Si printr-un singur cuvant Dumnezeu ar fi putut mantui pe
om, manifestandu-Si puterea Sa, dar n-ar fi fost intru totul
folositor pentru om, caci deprins a pacatui, el ar fi putut,
cadea din nou, si asa el ar fi trebuit din nou sa fie mantuit, iar
pacatul nu ar fi fost niciodata invins.
 Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omu­lui cazut,
adica mantuirea lui, dupa cum marturiseste Biserica in Simbolul de
credinta (niceoconstantinopolitan): "Care pentru noi oamenii si a
noastra mantuire" (art. III). De ce S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si nu
o alta Persoana a Sfintei Treimi, Sfanta Scriptura nu ne spune nimic.
Este o taina a lui Dumnezeu. Sfantul apostol Pavel, spune: "Taina
cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
ca­rora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei
taine intre neamuri, adica Hristos cel dintre voi" (Col., 1, 26-27).
Sfintii parinti, spun ca intruparea Fiului este cea mai potrivita atat cu
insusirile personale ale Fiului, cat si cu aspectele esen­tiale ale
mantuirii."Fiind Fiul lui Dum­nezeu, S-a facut Fiul omului, intrupandu-
Se din Sfanta Fecioara, iar prin aceasta nu S-a indepartat de
insusirea Sa de Fiu".
Mantuirea fiind o refacere in har a lumii, era potrivit ca aceasta sa se
faca prin Acela prin care s-au facut toate (Ioan, 1,3; Evr., 2, 10).
Va multumim!
 Surse

https://doxologia.ro/biblioteca/articole-teologice/intruparea-fiului-lui-dumnezeu

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/%C3%8Entrupare_(cre%C8%99tinism)

https://opusdei.org/ro-ro/article/tema-a-9-a-intruparea/
Bibliografie