Aspecte etice si legale ale prelevarii si

transplantului de organe si celule de la

donatorul viu in legislatia diferitelor tari

AMG IV,Grupa 13,Seria B

 LEGEA NR. 95/2006 – extras
Text actualizat la data de 01.10.2011

Art. 144. Prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine

umană de la donatorul în viată se face în următoarele
conditii:
a) prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine
umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la
persoane majore în viată, având capacitate de exercitiu
deplină, după obtinerea consimtământului informat,
scris, liber, prealabil si expres al acestora, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice
prelevarea de organe, tesuturi si celule de la persoane
lipsite de discernământ;
b) consimtământul se semnează numai după ce donatorul a fost
informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire
de specialitate asupra eventualelor riscuri si consecinţe pe plan
fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din actul prelevării;

c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în

momentul prelevării;
d) prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine
umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică
sau morală asupra unei persoane sunt interzise;
e) donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de
origine umană nu pot face obiectul unor acte si fapte
juridice, în scopul obtinerii unui folos material sau de
altă natură.
f) donatorul si primitorul vor semna un act legalizat prin
care declară că donarea se face în scop umanitar, are
caracter altruist si nu constituie obiectul unor acte si
fapte juridice în scopul obtinerii unui folos material sau
de altă natură.
Art. 145. (1) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si
celule de la potentiali donatori minori în viată, cu exceptia
cazurilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul în care donatorul
este minor, prelevarea de celule stem hematopoietice
medulare sau periferice se face în următoarele conditii:
a) prelevarea de celule stem hematopoietice medulare
sau periferice de la minori se poate face numai cu
consimtământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de
14 ani si cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv
al părinţilor, tutorelui sau al curatorului. Dacă minorul nu
a împlinit vârsta de 14 ani, prelevarea se poate face cu
acordul ocrotitorului legal;
b) în cazul donatorului care are cel putin 14 ani,
consimtământul acestuia, scris sau verbal, se
exprimă în fata presedintelui tribunalului în a
cărui circumscriptie teritorială se află sediul
centrului unde se efectuează transplantul, după
efectuarea obligatorie a unei anchete de către
autoritatea tutelară competentă, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 2.
(3) Refuzul scris sau verbal al minorului
împiedică orice prelevare.
 Art. 146. (1) Prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la
donatorul viu se va efectua cu avizul comisiei de avizare a
donării de la donatorul viu, constituită în cadrul spitalului
în care se efectuează transplantul; această comisie va
evalua motivaţia donării si va controla respectarea
drepturilor pacientilor;
(2) Comisia de avizare a donării de la donatorul viu va avea
următoarea componentă: un medic cu pregătire în bioetică
din partea colegiului medicilor judetean, un psiholog sau
un medic psihiatru si un medic primar, angajat al spitalului
si având atributii de conducere în cadrul acestuia,
neimplicat în echipa de transplant.
(3) Această comisie va functiona conform unui
regulament emis de Agentia Natională de
Transplant, cu consultarea Comisiei de bioetică a
Ministerului Sănătătii Publice. Regulamentul va
fi aprobat prin ordin al ministrului sănătătii
publice.
(4) Comisia va evalua atât donatorul, cât si
primitorul care vor fi supusi unui examen
psihologic si/sau psihiatric, având ca scop
testarea capacitătii de exercitiu, precum si
stabilirea motivatiei donării.
(5) Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat de un specialist,
psiholog sau psihiatru, independent atât de echipa care efectuează
transplantul, cât si de familiile donatorului si primitorului.

(6) Prelevarea, de la donatori vii, de sânge, piele, cap femural,

placentă, sânge din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce
vor fi utilizate în scop terapeutic, se face cu respectarea regulilor
de bioetică cuprinse în regulamentul comisiei de avizare a donării
de la donatorul viu, fără a fi necesar avizul acestei comisii.
(7) Datele privind donatorul si receptorul,
inclusiv informatiile genetice, la care pot avea
acces terte părti, vor fi comunicate sub
anonimat, astfel încât nici donatorul, nici
receptorul să nu poată fi identificati.
(8) Dacă donatorul nu doreste să-si divulge
identitatea, se va respecta confidentialitatea
donării, cu exceptia cazurilor în care declararea
identitătii este obligatorie prin lege.
Transplantul de organe, ţesuturi şi celule de
origine umană

Art. 149. Transplantul de organe, tesuturi si celule

de origine umană se efectuează numai în scop
terapeutic.
Art. 150. Transplantul de organe, tesuturi si celule
de origine umană se efectuează cu consimtământul
scris al primitorului, după ce acesta a fost informat
asupra riscurilor si beneficiilor procedeului
Art. 151. (1) În cazul în care primitorul este în
imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul,
acesta poate fi dat în scris de către unul din membrii
familiei sau de către reprezentantul legal al acestuia;
(2) În cazul primitorului aflat în imposibilitatea de a-si
exprima consimtământul, transplantul se poate efectua
fără consimtământul prevăzut anterior dacă, datorită
unor împrejurări obiective, nu se poate lua legătura în
timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al
acestuia, iar întârzierea ar conduce inevitabil la
decesul pacientului.
(3) Situatia descrisă la alin. (2) va fi consemnată de
medicul sef de sectie si de medicul curant al
pacientului.
Finantarea activitătii de transplant

Art. 153. Costul investigatiilor, spitalizării,

interventiilor chirurgicale, medicamentelor,
materialelor sanitare, al îngrijirilor postoperatorii,
costul medicamentelor si serviciilor aferente stării
postransplant, precum si cheltuielile legate de
coordonarea de transplant se pot deconta după cum
urmează:
a) din bugetul Fondului national unic de asigurări
sociale de sănătate, pentru pacientii inclusi în
Programul national de transplant;
b) de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale
Ministerului Sănătătii Publice, pentru pacientii
inclusi în programul national de transplant;
c) prin contributia personală a pacientului sau,
pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare
de sănătate;
d) donatii si sponsorizări de la persoane fizice
sau juridice, organizatii neguvernamentale ori
alte organisme interesate.
Sanctiuni

Art. 154. Organizarea si efectuarea prelevării de

organe, tesuturi si/sau celule de origine umană, în
scopul transplantului, în alte conditii decât cele
prevăzute de prezentul titlu, constituie infractiune si
se pedepseste conform legii penale.
Art. 155. Prelevarea sau transplantul de organe si/sau
tesuturi si/sau celule de origine umană fără
consimtământ dat în conditiile prezentului titlu
constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare
de la 5 la 7 ani.
Art. 157. (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 5 ani fapta persoanei de a dona
organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umană, în
scopul obtinerii de foloase materiale sau de altă natură,
pentru sine sau pentru altul. (2) Determinarea cu rea-
credintă sau constrângerea unei persoane să doneze
organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umană
constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de
la 3 la 10 ani. (3) Publicitatea în folosul unei persoane,
în scopul obtinerii de organe si/sau tesuturi si/sau
celule de origine umană, precum si publicarea sau
mediatizarea unor anunturi privind donarea de organe
si/sau tesuturi si/sau celule umane în scopul obtinerii
unor avantaje materiale sau de altă natură pentru sine,
familie ori terte persoane fizice sau juridice constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7
ani.
Art. 158. (1) Organizarea si/sau efectuarea prelevării de organe
si/sau tesuturi si/sau celule de origine umană pentru transplant, în
scopul obtinerii unui profit material pentru donator sau
organizator, constituie infractiunea de trafic de organe si/sau
tesuturi si/sau celule de origine umană si se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 10 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si cumpărarea de organe,
tesuturi si/sau celule de origine umană, în scopul revânzării, în
vederea obţinerii unui profit.
(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 159. Introducerea sau scoaterea din tară de organe, tesuturi,

celule de origine umană fără autorizatia specială emisă de Agentia
Natională de Transplant constituie infractiune si se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 10 ani.
  Legislația pentru Transplantul de organe umane
(THO)a fost adoptată în India în 1994 pentru a eficientiza donarea
de organe si activități de transplant.
Principalele prevederi ale actului THO adoptate de guvernul Indiei
includ următoarele:

Donatorul in viată :
- se defineste ca fiind cel care poate dona fără formalităti legale; 
- rudele care au permisiunea să doneze sunt: mama, tatăl, fratii,
surorile, fiul, fiica si sotul; 
- rudele sunt obligate să furnizeze dovada relației lor cu teste
genetice si / sau prin documente legale. În cazul în care nu există
primele rude, cel care primeste transplantul si donatorul trebuie să
solicite permisiunea specială a comisiei de autorizare a guvernului
si sa apară în fata unei comisii medicale pentru a dovedi că
motivul de donare este din altruism sau afectiune pentru bolnav.
  În Germania nu există o lege a
transplantului cu donor viu în timp ce în
Belgia legea stipulează că transplantul cu
donator viu este acceptată doar în conditiile în
care viata primitorului este în mare pericol.
Anglia, spre exemplu, acceptă donorul viu, în
timp ce în Italia, Franta, Germania
transplantul cu donor viu este sub 10%.
In Spania:

Art. 1: Nu se poate primi niciun fel de compensare financiara sau de

oricare alt gen pentru donarea de organe. Se va considera ca
transplantul sa nu fie in niciun fel daunator donatorului sau familiei
acestuia. Primitorului nu ii se va cere niciun fel de pret pentru
organele primite.

Art. 2: Ministerul de sanatate si asigurare sociala va autoriza in mod

expres centrele sanitare unde se va efectua extractia de organe umane.
Art. 3: obtinerea de organe vii pentru realizarea unui
transpant se va face doar prin respectarea
urmatoarelor:
-donatorul trebuie sa fie major;
-donatorul trebuie sa fie in deplinatatea
facultatilor mintale si sa fi fost informat cu privire
la consecintele deciziei sale. Donatorul trebuie sa
fie informat cu privire la consecintele somatice,
psihologice si psihice si eventualele repercursiuni
pe care donarea o poate avea asupra vietii familiale,
profesionale si personale dar si despre beneficiile
care se asteapta sa le aiba primitorul;
 -donatorul trebuie sa isi dea acordul intr-o forma
libera si constienta, in fata autoritatilor sanitare si a
medicilor care vor efectua transplantul. In niciun caz
nu se va putea efectua transplantul fara a avea
semnatura donatorului. Prin aceasta lege se stabileste
ca nu se vor putea preleva organe de la persoane care
sufera de deficiente psihice sau boli mintale si nu isi
pot exprima in scris acest acord liber si constient;
-donarea va avea loc doar in cazul in care
beneficiarului ii se poate prelungi viata sau schimba
calitatea vietii in urma transplantului, garantandu-se
anonimatul primitorului.
 CAZURI CLINICE

 Cazul 1
Pacientul X, in varsta de 63 de ani, vaduv, ce sufera de
insuficienta renala cronica avansata cauzata de diabetul
zaharat de tip II, a fost evaluat pentru transplant de rinichi.
Analizele sale arata ca acesta are grupa de sange 0. Acesta
vorbeste cu prietenii si cu membrii familiei despre donarea
cu donator viu. Patru persoane, inclusiv fiica sa de 35 de
ani vor sa fie luati in calcul ca posibili donatori.
 Testele preliminare au constat intr-un interviu la telefon si
in analize de sange, din care reiese ca fiica acestuia are
grupa de sange AB. Aceasta nu poate fi un donator viabil,
ba mai mult, testele atesta de asemeni ca pacientul nu este
tatal sau biologic.
 Cazul 2
Pacienta – fetita in varsta de 12 ani se afla in programul de dializa,
dezvolta insuficienta renala datorata glomerulonefritei acute. Aceasta
are grupa de sange AB, iar parintilor ei li se spune ca ea poate
accepta un rinichi de la oricare alta grupa de sange. Ambii parinti
sunt sanatosi si nerabdatori sa fie testati. Tatal se supune unor analize
complete si nu se gaseste nicio contraindicatie pentru donare.
La ultima vizita concludenta, medicul observa ca el are grupa de
sange 0. Asta nu va impiedica donarea, dar indica ca tatal nu este
tatal biologic al pacientei.
In urma unei discutii la Comitetul de Practica pentru Transplant
Renal, cativa dintre membrii comitetului sunt de parere ca grupa de
sange rezultata si implicatiile sale privind paternitatea trebuie
dezvaluite potentialului donator cu privire la implicarea in donare si
cu privire la succesul transplantului. Acestia subliniaza ca pacientul
are dreptul divulgarii complete in ceea ce priveste analizele medicale
efectuate si ca prin retinerea in mod deliberat a interpretarii grupei de
sange rezultate, centrul medical se predispune singur mai tarziu spre
actiuni legale. Ca o masura de preintampinare, ei sugereaza ca toti
potentialii donatori sa fie informati despre posibilitatea invatarii
despre non-paternitate.
 Altii sunt de parere ca potentialul donator ar trebui
informat doar daca el/ea poate dona sau daca lipsa unei
potriviri partiale de material genetic ar putea compromite
transplantul. Ei sustin ca, cunoasterea non-paternitatii ar
putea schimba decizia de a dona sau sa permita
identificarea unui donator mai potrivit.
 Al treilea grup propune informatia sa nu fie oferita in mod
voluntar numai daca potentialul donator cere in mod
specific paternitatea. Ei citeaza potentialele efecte
negative asupra tutoror partilor implicate si subliniaza ca
pentru transplantul de rinichi, transplantul in sine nu se
afla in stransa legatura cu sistemul antigenic leucocitar
uman.
 Cazul 3
Pacient in varsta de 56 de ani sufera de ciroza avansata
datorita alcoolismului si nu a mai baut de 4 ani. El
fusese pe lista de transplant timp de un an insa a fost
recent diagnosticat cu carcinom hepatocelular. I s-a
spus ca va fi inlaturat de pe lista de transplant si i s-au
oferit alte forme de tratament.
 Doua saptamani mai tarziu, pacientul il informeaza pe
medic ca va calatori in alta tara unde va putea primi un
transplant de ficat in mai putin de o luna. El a realizat
un web-site care sa-l ajute sa stranga banii. El cere sa i
se faca o rezervare post-transplant in asa fel incat sa isi
aranjeze din timp ingrijirea post-transplant la
intoarcerea in USA.
 CAZUL 4
Pacienta in varsta de 65 de ani, ce sufera de diabet
zaharat, a facut dializa timp de 2 ani si tocmai a fost
pusa pe lista de asteptare pentru transplantul renal. Nu
exista niciun potential donator viu. Ea mai avusese
probleme si in trecut in ceea ce priveste accesul la
dializa si este inspaimantata de gandul ca e posibil sa
fie nevoita sa astepte ani la rand pentru un transplant.
 Pacienta nu reuseste sa ajunga sa faca dializa pentru o
perioada de 4 saptamani, iar apoi suna sa spuna ca va
avea nevoie de ingrijiri in ambulatoriu pentru noul sau
rinichi transplantat.
 Ea recunoaste ca transplantul a fost realizat in alta tara
unde victimizarea donatorilor de organe se considera a
se intampla adesea. 
“Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari.”
Herodotus