URSU ALINA IOANA (PÎSLARU)

CONVERSIE PIPP ANUL I

PROFESIA ŞI VIAŢA
CASNICĂ

DINAMICA ROLULILOR ÎN FAMILIE,CICLUL VIEŢII

FAMILIALE
Încercând să găsim o definiţie cuvântului „profesie” reuşim să
menţionăm faptul că este o ocupaţie cu caracter permanent pe care o
exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare, pe când
definiţia exactă a „vieţii casnice” se lasă aşteptată, fiecare poate să
înţeleagă cum doreşte si ce doreşte despre aceasta şi să o formuleze în
maniera personală în funcţie de circumstanţe!
De aceea în zilele noastre majoritatea femeilor moderne, în special,
preferă ca primul loc în viaţa lor să fie ocupat de profesie, cu tot ce
implica ea, şi mai apoi viaţa casnică. De cele mai multe ori şi în cele
mai multe cazuri femeile sunt nevoite să le realizeze şi să le
îndeplinească fără prea multe greşeli pe amândouă, la fel de bine şi
fără să lipsească de la program.
Realizând destul de multe cercetări , efectuându-se anchete
minuţioase asupra distribuţiei sarcinilor domestice, datele au arătat ca
indiferent de profesia pe care o îndeplineau atat femeile cât şi
bărbaţii, femeile participă în mai mare măsură la efectuarea sarcinilor
gospodăreşti, punctând şi faptul că diferenţa dintre femeia casnică şi
femeia de profesie este relativ mică.
Este destul de greu să stabilim un comportament efectiv al barbaţilor
şi femeilor în spaţiul domestic în ceea ce priveşte participarea la
treburile casnice, deoarece toate studiile şi anchetele efectuate nu
sunt altceva decât declaraţiile subiecţilor.
Cert este că femeile din spaţiul nord-american deşi înclinate mai mult
decât bărbaţii pe egalitate ,întrucât multe dintre acestea nu lucrează
cu normă întreaga , pe când soţul da, consideră foarte importantă
implicarea în activităţile gospodăreşti.
Problema îngrijirii copiilor este motivul principal
în supraîncărcarea de rol domestic al femeii, mai
ales a celor care exercita o profesie. În urma mai
multor sondaje de opinie s-a constatat că femeile
alocă jumatate din timpul lor îngrijirii copiilor pe
când bărbaţii puţin peste un sfert. Femeile care
lucrează sunt nevoite să reducă din timpil alocat
altor activităţi pentru a se putea concentra asupra
îngrijirii copiilor, o activitate destul de
importantă şi necesară pentru ele.
S-a constatat că soţii îşi ajută mult prea puţin
soţiile în activitatea casnică şi îngrijirea copiilor,
în special pe cele care nu lucrează şi nu sunt
angajate în nici o altă activitate decât cea
casnică.
Este cunoscută situaţia în care fără să vrem aducem acasă
necazurile sau bucuriile de la locul de muncă, implicând direct
sau indirect soţul, soţia, copiii, astfel afectăm relaţiile conjugale
şi raporturile cu copii. Bărbaţii se implică destul de mult în ceea
ce fac la locul de muncă astfel vin acasă cu stresul legat de grija
de a avansa şi de a câştiga din ce în ce mai mulţi bani, pe când
femeile sunt foarte mult influenţate şi date peste cap de ponderea
sporită în activitatea de muncă şi în cel mai rău caz de expunerea
la hărţuirea sexuală.
Femeile exercită de cele mai multe ori profesii care pretind
afişarea unei bune dispoziţii şi amabilităţi indiferent de starea lor
sufletească sau de problemele din familie. Astefl ajunse acasă îşi
revarsă toată tensiunea acumultă într-o zi de miuncă asupra celor
apropiaţi şi de aici o incapacitate de a mai realiza şi îndeplini
vreo activitate casnică.
• Interesantă este ancheta efectuată în Franţa în anul 1987, pe un
eşantion reprezentativ de familii având copii între 7 şi 11 ani,
constatăm că mama este cea care pregăteşte masa, în proporţie
de 82%, ea participă la îngrijirea copiilor bolnavi, in proporţie
de 81%, se implică în relaţia cu şcoala, 57%, pe când tatal este
foarte puţin implicat în aceste activităţi, astfel putem menţiona
că doar 2% din taţi pregătesc masa, doar 1% partricipă la
îngrijirea copiilor bolnavi şi 9% implicarea în relaţia cu
şcoala.
• În cazul jocului cu copiii, participarea este mai apropiată, 15%
taţii şi 21% mamele, datele acestei anchete relevă o pronunţată
reproducţie socială a segregării de roluri domestice.
• Bibliografie:
• Mihailescu, I.(2000). „De la familie la familii”. În I. Mihăilescu(coord.).
Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi familiei în România.
Bucureşti: UNICEF
• Damian, N. (1972). Sociologia familiei (curs). Bucureşti: Universitatea
Bucureşti
• Urvashi, S. (2004). „ Controlul veniturilor şi împarţirea sarcinilor
domestice”. În R. Kelly et al . (coord.). Gen, globalizare, democratizare.
Iaşi: Ed Polirom