STEFAN CEL MARE

ORiginea

• Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea (1449-

1451) şi al soţiei sale Oltea, s-a născut cel mai
probabil în anul 1438. După moartea tatălui său,
Ştefan s-a refugiat în Transilvania stăpânită de
către Iancu de Hunedoara (1441-1456), unde s-a
familiarizat cu tacticile militare ale acestuia,
Ştefan cel Mare l-a învins pe Petru Aron la Doljeşti
(Dolheşti), cucerind tronul Moldovei pe data de 12
aprilie 1457. A găsit o ţară sărăcită, sfâşiată de
lupte
 MARILE BATALII A LUI STEFAN CEL MARE
Având în vedere pericolul iminent ca inamicul să atace capitala țării,
Suceava, Ștefan decide să execute o lovitură decisivă, prin surprindere,
asupra trupelor ungare cantonate la Baia. Forțele moldovene, de circa
12.000 de oameni au atacat orașul în noapte de 14/ 15 decembrie 1467,
din trei direcții, după ce în prealabil au dat foc întăriturilor de lemn care
îl protejau. După lupte îndârjite desfășurate toată noaptea, armata ungară
a fost nevoită să abandoneze orașul și să se retragă spre Transilvania,
regele Matia însuși fiind rănit în luptă. Retragerea a fost favorizată și de
inacțiunea unuia dintre corpurile de armată moldovene, condus de
vornicul Crasnăș, care ulterior va fi judecat pentru trădare, condamnat la
moarte și executat
Deși din punct de vedere militar bătălia s-a terminat indecis, ambele
tabere clamând victoria, Bătălia de la Baia reprezintă o mare victorie
politică pentru Ștefan, care și-a consolidat domnia, punând capăt, prin
măsuri dure, opoziției unei părți a marii boierimi, totodată crescând
semnificativ prestigiul său în plan extern
 Bătălia de la Vaslui
 Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele
la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători
moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniți în ajutor
și beneficiind de cca. 20 de tunuri. Raportul de trupe era mult în
favoarea otomanilor, astfel că Ștefan a adoptat o tactică de hărțuire și
înfometare iar planurile de luptă a domnitorului foloseau toate
avantajele terenului. El a dat poruncă să fie părăsite toate așezările
omenești care puteau nimeri în calea dușmanilor, să fie tăinuite
proviziile.
 Ștefan a repezit în calea dușmanului călărime care să supravegheze
deplasarea oștii otomane, să o hărțuiască și să nu îngăduie cetelor
prădalnice să se desprindă de grosul oștirii ca să meargă după hrană și
să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului
Vaslui, pe valea Bârladului, la vărsarea râului Racova, într-o zonă
mlăștinoasă prinsă între păduri, care îngreuna desfășurarea forțelor
dușmane și manevrările de armată.
BATALIA DE LA VASLUI BATALIA DE LA BAIA
 MARILE BATALII A LUI STEFAN CEL MARE
 Bătălia de la Valea Albă
Bătălia a fost începută de Ștefan cel Mare în jurul orei 3 după amiaza,
când o parte din cavaleria moldovenească (aproape 4.000 de oameni) a
atacat tabăra musulmană. Trebuie spus că un alt corp de oaste de
aproximativ 1.000 de oameni a fost ascuns într-un pâlc de pădure,
acest grup de călăreți având misiunea de a-i ataca din flanc pe cei care
i-ar fi urmărit pe cei care deschideau lupta.
Mahomed Cuceritorul, dorind să rezolve într-o singură bătălie decisivă
soarta campaniei, ordonă riposta împotriva moldovenilor. Cei 4.000 de
călăreți moldoveni sunt atacați și aceștia se retrag către Valea Pârâului
Alb, vale ce fusese întărită pe ambii versanți cu trunchiuri de copaci,
căruțe și tunuri pentru a se asigura o mai bună protecție a celor care
urmau să se apere aici. Călăreții moldoveni se retrag urmăriți de cetele
de achingii din Rumelia și Anatolia, iar turcii sunt prinși în focul
încrucișat al tunurilor moldovenești și al trupelor de arcași și
arbaletieri moldoveni. Mai mult, la această ambuscadă se adaugă și
atacul din flanc și din spate al celor 1.000 de călăreți lăsați de Ștefan în
pâlcul de pădure. Această acțiune a dus la decimarea și dezorganizarea
totală a cavaleriei ușoare turcești.
 Bătălia de la Codrii Cosminului
 la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor
aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste,
inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea
poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea
nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea
Suceava, care a început a fi asediată. Totuși, armata poloneză nu a fost în
stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni bătute pe loc,
infecțiile din tabără și ostilitatea localnicilor moldoveni l-au făcut pe Ioan
Albert să decidă o retragere, învinuindu-l pe Ștefan de a se fi aliat cu
otomanii.
 Ștefan s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate
poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându-se pe pe drumul
Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă
dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului.
Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea de un total de doar
22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire
pripită și nechibzuită
BATALIA DE LA VALEA ALBA BATTALIA DE LA CODRII COSMINULUI
 STRATEGIILE DE LUPTA A LUI STEFAN CEL MARE

Ca forme principale a acțiunilor militare la Ofensiva strategică avea, de regulă, ca etape

nivel strategic, Ștefan a utilizat atât  principale mobilizarea si concentrarea în
defensiva strategică, cât și ofensiva secret a forțelor, respingerea trupelor de
strategică, în funcție de obiectivul politic acoperire adverse, bătălia decisivă și
urmărit. Defensiva strategică avea, de urmărirea. Ea a fost adoptată de Ștefan în
regulă, ca etape principale apărarea pe campaniile din 1473 și 1481 care au avut ca
frontieră, hărțuirea, bătălia decisivă și obiectiv schimbarea domnilor pro-otomani
urmărirea, fiind adoptată de Ștefan în din Țara Românească.
marile campanii din 1475, 1476, 1497,
când a avut de înfruntat inamici cu mult
superiori din punct de vedere al numărului
și înzestrării.
 POLITICA INTERNA
Politica dusă de Ștefan cel Mare pe plan intern
de-a lungul domniei avea ca scop principal
consolidarea puterii centrale a domnului și
asigurarea liniștii sociale. În acest sens,
principalele direcții de acțiune au fost
reprezentate de: repopularea țării prin 
împroprietărirea cu pământ și acordarea de
privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase
aristocratice (mica boierime) pe baza
meritocrației militare, întărirea puterii militare și
a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu
vechile familii boierești și rechemarea celor
plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului
Relația sa cu marea boierime a fost una în
general pașnică, caracterizată prin autoritarism
domnesc, cu puține manifestări de nesupunere
sau revoltă din partea boierilor. Relația a
evoluat în timp, pe măsură ce autoritatea
centrală a domnului se întărea. Astfel, în primii
ani de domnie, Ștefan a căutat să țină sub
control puterea boierilor prin menținerea
privilegiilor, iertarea celor care l-au slujit pe
Petru Aron și trimiterea de cărți de iertare și
rechemarea în țară a boierilor fugari, în frunte
cu boierul Mihu
 POLITICA EXTERNA
În politica externă a lui Ștefan cel Mare pot fi identificate trei mari perioade, fiecare cu obiective specifice.
 La urcarea pe tron a lui Ștefan, contextul geopolitic făcea ca Moldova să fie obiectul încercărilor de
hegemonie ai celor doi mari vecini, regatele Poloniei și Ungariei. În urma perioadei de instabilitate
generată de luptele pentru domnie dintre urmașii lui Alexandru cel Bun, poziția ei față de cei doi vecini
rivali se degradase considerabil, de unde necesitatea pentru tânărul domn de a duce o politică externă
realistă și echilibrată. Pentru transpunerea în practică a politicii externe, Ștefan va acorda o atenție
dezvoltării deosebită instituției însărcinate cu acest domeniu, logofeția. Marele logofăt avea să devină cel
mai important dregător al țării. Ștefan și-a ales cu grijă colaboratorii din acest domeniu, în lunga sa domnie
demnitatea de logofăt a fost îndeplinită doar de trei boieri: Ioan Dobru (8 septembrie 1457-5 februarie
1468), Toma (28 iulie 1468-26 august 1474) și Ioan Tăutu (14 apr.1475 - 7 oct. 1503). . Cei mai cunoscuți
diplomați moldoveni din această perioadă, menționați pentru modul cum au condus soliile încredințate de
domn au fost logofătul Ioan Tăutu și Ioan Țamblac
 Curiozitati
Cele mai favorabile luni din viața lui Ștefan cel Mare au fost decembrie și ianuarie 
A organizat, consolidat și modernizat oastea mare țărănească (constituită din 40 000 de oameni) și oastea
cea mică de curteni (12 000 de călăreți)
În anii 1466–1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman („Cetatea Nouă”), spațiul din preajma
căreia a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oastei marelui voievod
Către 1470, Ștefan cel Mare a renovat cea mai veche cetate tătărească de piatră de la Orheiul Vechi, de
lângă satul Trebujeni, numele căruia, potrivit istoricului C. Rezachevici, amintește că pe aici trecea un
drum comercial protejat de cetate, pe care mergeau negustorii de peste mare de la Trapezon (Trapezunt)
spre Iași, unde se afla o uliță cu același nume.
Niciun document nu a fost semnat de Ștefan cel Mare, el dădea doar indicații, care erau notate cu grijă de
dregătorii de la curte. Conform tradiției medievale, domnul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu
scrisul se ocupau diecii, care se considerau meseriași din rândurile celor care muncesc.
 Concluzie

Ștefan cel Mare era un domnitor care si-ar fi dat propria viață pentru tara
lui.Acesta era un om credincios,brav și curajos in luptele lui . El si-a
slujit tara pana in ultima clipa a vietii . Stefan cel Mare ne-a lasat
mostenire foarte multe manastiri.