Patrimoniul natural montan, fundamentul diversităţii culturale

şi a identităţii comunităţilor montane

Apetrei MANUELA, Surdu, Ioan.

Ce înţelegem prin patrimoniul natural montan ?

Patrimoniul natural montan este considerat a

fi
ansamblul componentelor şi structurilor
fizico-geografice, floristice, faunistice
şi biocenotice ale zonei montane a căror
importanţă şi valoare ecologică, economică,
ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică,
recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie
relevantă sub aspectul conservării
diversităţii biologice.
 Consideraţii generale privind zona montană

 Zona montană a României, constituie un teritoriu de interes naţional, cu un imens potențial

economic, social, cultural şi de mediu.
 Zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor
dezvoltării durabile (Rey, 2008) care asigură necesitățile prezentului fără a compromite
șansele generațiilor viitoare.
 Zonele montane (Körner, 2005) sunt marcate de constrângeri naturale permanente, vizând
ansamblul problematicii economice, sociale, culturale și de mediu înconjurător.

Principala direcţie de urmat a factorilor de decizie o reprezintă asigurarea

creșterii atractivității și dezvoltării durabile a zonei montane prin punerea în
valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei (prin eliminarea exodului tinerei
generaţii), menținerea identității culturale (prevenindu‐se degradarea
tradiţiilor), creşterea puterii economice la nivel local, în condiţiile păstrării
echilibrului ecologic și protecţiei mediului natural.
 Care sunt obiectivele urmărite în acest articol

Asistarea factorilor de decizie

în elaborarea politicilor privind
integrarea valorii economice a
serviciilor culturale ale
ecosistemelor montane în sistemele
de evaluare și de raportare;

Îmbunătățirea nivelului de
cunoaștere, informare și
conștientizare a diferitelor grupuri
de interese, inclusiv a publicului
larg, în legătură cu serviciile
culturale ale ecosistemelor
montane;
 Ce sunt serviciile ecosistemice (SE) ?

 Totalitatea beneficiilor tangible și intangibile (De Groot, 1992) pe care oamenii le obţin din natură sub
formă de bunuri şi servicii oferite de către ecosistemele naturale și semi-naturale sunt cunoscute sub
denumirea generică de servicii ale ecositemelor.
 Conceptul de servicii ecosistemice devine unul din cele mai dinamice subiecte în rândul ecologiștilor și
conservaționiștilor, fiind important nu doar din punct de vedere științific și politic, dar și din punct de
vedere practic;
 Serviciile ecosistemice (SE) se referă la un flux de resurse sau servicii din mediul înconjurător de care
oamenii beneficiază în mod direct sau indirect. Acestea sunt vitale pentru bunăstarea omenirii.
 Structura ecosistemelor determină (prin procesele și funcțiile ecologice) oferta de servicii ecosistemice.
Clasificarea serviciilor ecosistemice

Serviciile ecosistemelor
au fost

clasificate de câteva studii

(Evaluarea Milenară a
Ecosistemelor, MEA - 2005,
Economia Ecosistemelor și
Biodiversității, TEEB - 2009,
Clasificarea Comună
Internațională a Serviciilor
Ecosistemice, CICES)
în următoarele categorii
principale:

Servicii adiacente sunt necesare pentru realizarea celorlalte servicii

ecosistemice. Sunt diferite de celelalte servicii prin faptul că efectele
asupra oamenilor fie sunt indirecte (prin servicii de aprovizionare,
de reglare sau culturale), fie au loc după foarte mult timp.
 Serviciile culturale ale ecosistemelor

Categoriile de servicii culturale ecosistemice au evoluat semnificativ din clasificările originale - la început au fost
recunoscute doar recreerea şi patrimoniu cultural (Costanza şi colab., 1997), dar începând cu 2005 s-a instituit
(MEA, 2005) următorea clasificare a serviciilor culturale:

- spiritual şi religios (adaugă valoare spirituală locului);

- recreere şi ecoturism (caracteristici naturale sau peisaje cultivate);

- estetic (selecţia locaţiilor pe criterii estetice);

- inspiraţia (sursă bogată de inspiraţie pentru artă, folclor, simboluri naţionale);

- sensul locului (sensul de ataşament, identitate şi de autenticitate);

- patrimoniu cultural (locuri relevante pentru istoria locală şi cultură;

- educaţia (ecosistemele şi componentele lor oferă baza pentru educaţia formală şi informală);

- relaţii sociale
 Serviciile culturale ale ecosistemelor
 Principala provocare a serviciilor culturale ecosistemice o reprezintă dificultatea evaluării lor (Norton,
2012) datorită atributelor de intangibilitate şi incomensurabilitate. Deoarece multe dintre aceste bunuri
și servicii s-au aflat întotdeauna la dispoziţia tuturor, în afara pieţelor și a preţurilor, valoarea lor reală pe
termen lung nu este inclusă în estimările economice ale societăţii.
 Dacă pentru anumite categorii precum recreerea şi ecoturismul există disponibilitate de plată, pentru
alte servicii culturale precum serviciul spiritual sau cel de ataşament (sensul locului), valoarea nu are
adesea un rezultat calculabil (Chan, 2011).
 Studiile care oferă informaţii despre serviciile culturale oferite de ecosistemele montane sau regiunile
montane se bazează de obicei pe colectarea de date calitative de la persoane care locuiesc sau vizitează
aceste zone. Este foarte important statutul persoanei intervievate, dacă este localnic sau dacă este
vizitator, deoarece acelaşi serviciu cultural are impact diferit ( localnicul este obişnuit cu peisajul
respectiv pe când pentru un vizitator impactul este covârşitor).
 ”În zilele noastre, oamenii știu prețul a orice și valoarea a nimic” (Oscar Wilde)

 Presiunea economică tot mai mare, lipsa unei infrastructuri adecvate pentru administrarea pădurilor, dar
și anumite concepte și practici greșite de management forestier „moștenite” din vremea comunismului
creează probleme majore în gestionarea acestei resurse naturale extrem de valoroase, pădurea.
Problemele de mediu în zonele de munte sunt complexe şi de mare importanţă. Păstrarea curată şi în
echilibru agro-forestier a zonelor montane constituie un obiectiv major şi durabil mondial, european,
naţional.

 Agresiunile principale asupra mediului montan s-au produs mai ales prin tăierea masivă a pădurilor
după 1990 şi prin degradarea ce se înregistrează în structura florală a pajiştilor naturale, consecinţă
directă a scăderii drastice a numărului animalelor domestice erbivore: bovine, ovine, caprine, bubaline
- după 1990 - şi implicit a volumului îngrăşămintelor organice (factor esenţial pentru menţinerea şi
conservarea florei furajere a pajiştilor naturale - de neînlocuit).
 Muntele susţine economia şi societatea; este esenţial pentru sănătatea şi bunăstarea
noastră, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung şi totuşi se regăseşte prea puţin în
politicile existente şi în instrumentele şi sistemul actual de luare a deciziilor.
 În afara faptului că ne asigură produsele montane de calitate superioară, apa pe care o
bem şi aerul pe care îl respirăm, ecosistemele montane (altfel spus, cele bine conservate,
protejate sau administrate) ajută, de asemenea, comunităţile să fie mai rezistente faţă de
schimbările sociale şi de mediu.
 Construcția unei identități proprii pentru produsele agroalimentare din zona de munte
(certificarea ca şi „produs montan”), pentru compensarea parțială a handicapului
tehnico-socio-economic legat preponderent de relief si condițiile pedoclimatice ca factori
de producție, a reprezentat un succes bine meritat pentru zona de munte.
 Patrimoniul natural montan este un vector
esențial al identității individuale și colective a unei
comunități montane, resursa inepuizabilă pentru
dezvoltare și reinventare, iar valorificarea lui doar
sustenabilă poate să îi asigure integrarea în
procesele sociale, economice, ale dezvoltării locale
sau mediului înconjurator, astfel încât să devină
un contributor direct la bunăstarea locală pentru
generații la rând. Omenirea trebuie să înţeleagă că
nu reprezintă decât un episod din filmul vieţii și că
nu poate continua să exploateze planeta fără a plăti
preţul cuvenit.
MULŢUMESC!