LEGATURA DINTRE TURISM SI MEDIUL INCONJURATOR

LINK BETWEEN TOURISM AND THE ENVIRONMENT

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta
reprezentand ,,materia sa prima, obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a turismului, fiind suportul sau
cadru, purtatorul resurselor sale. Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, calitatea acestuia putand favoriza
sau defavoriza activitatile turistice.[45]
Mediul ambiant este definit ca ,,totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane si care, in
stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si munca pentru om si perspectivele
dezvoltarii societatii. [50]
Componentele mediului inconjurator se constituie si ca resurse turistice ce favorizeaza desfasurarea
turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral, cultural, drumetie, etc. Cu cat aceste resurse sunt
mai variate si complexe, si, mai ales nealterate, cu atat interesul lor turistic este mai mare, iar activitatile pe care le
genereaza sunt mai valoroase si mai atractive.
Cu totii vrem ca aerul pe care il respiram, apa pe care o bem si hrana pe care o consumam sa fie lipsite de
substante chimice. Vrem sa evitam amenintarea si incertitudinea schimbarilor climatice. Un mediu inconjurator curat
si sanatos este vital pentru calitatea vietii pe care o dorim atat pentru noi cat si pentru copiii nostri in viitor.
Protejand planeta, se ivesc si provocari, dar si noi ocazii. Printr-o eficienta mai mare si prin folosirea mai
rationala a resurselor naturale, putem distruge vechea legatura dintre cresterea economica si degradarea mediului.
Putem fi si prosperi si ecologici. Multi oameni din Europa au devenit constienti de faptul ca trebuie sa actionam
pentru a proteja planeta si sa folosim resursele naturale mai prudent si mai eficient. Trebuie sa gasim ocazii pentru
inovatii, putand astfel sa imbunatatim economia si mediul inconjurator. Incepem sa devenim mai responsabili pentru
propriul nostru comportament si impactul acestuia asupra mediului. Indivizi, familii, companii si asociatii de mediu fac
eforturi pentru a recicla gunoiul, pentru a economisi energia, pentru a cumpara produse ecologice si pentru a proteja
mediul rural.
Din 1970 Uniunea Europeana a pus in functiune o retea de masuri cu scopul protejarii mediului. Spre
exemplu, politica Uniunii Europene a ajutat la imbunatatirea sigura a calitatii aerului si a apei.[108]
In orice caz mai sunt multe de facut. Presiunile asupra mediului sunt in crestere. Ne confruntam cu
schimbari climaterice, eroziunea in mediul rural, cresterea cantitatilor de gunoi si chimicale ce intra in componenta
hranei, a aerului si a apei. Daca progresul este continuat, trebuie sa luam in seama cum va afecta mediul fiecare
decizie pe care o luam in fiecare domeniu: de la transport la energie, de la industrie la agricultura.
Pe scurt, trebuie sa tindem catre o societate in care masinile nu polueaza atmosfera, deseurile pot fi
reciclate sau depozitate in conditii adecvate si producerea de energie sa nu conduca la schimbari climaterice.
Peisajele si viata salbatica nu ar trebui puse in pericol de progres.
Problemele ce tin de mediul inconjurator si cu care ne confruntam in primul deceniu al mileniului sunt
probleme globale. Aceste probleme nu respecta limitele. Degradarea mediului in alte tari va afecta si mediul
inconjurator comun si calitatea vietii noastre. Totodata unii ne-ar putea acuza ca folosim mai mult decat ni se cuvine
din resursele globale, Uniunea Europeana detine de altfel un rol de conducere in intelegerile internationale

importante in protectia mediului. Aceasta nu este o problema numai pentru politicieni si pentru industrie, ci ne
priveste pe noi toti.
Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a
mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si
resurselor naturale. Aceste practici nocive se intalnesc mai ales in zonele atractive, situate in spatii populate, sau in
imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. Absenta unor reglementari privin comportamentul vizitatorilor,
insotite de o monitorizare a zonelor sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea
mediului si pun in pericol integritatea si conservarea obiectivelor.[81, p. 470]
Efectele negative ale turismului si asupra mediului:[5]
poluarea-poate fi de mai multe feluri:
-

fizica, produsa de noxe si deseuri,

sonora, produsa de muzica, autoturisme, pocnitori,

vizuala, produsa de defrisari, zone dezafectate,

arhitecturala, reprezentata de contrastul nou-vechi;

fauna-este amenintata de vanat si pescuit excesiv, poluare;

flora-este amenintata de rupere, incendii, defrisari, parcari, pasunat intensiv;
pesteri-sunt afectate de rupere, taiere, inscriptii, graffiti, foc;
ape-deversari de deseuri, sporturi nautice;
populatia gazda-pot aparea conflicte sociale, infractiuni, aglomerare, stres, deteriorarea traditiilor.

Fig. 2.8 Efectele negative ale turismului si asupra mediului

The negative effects of tourism on the environment
Turismul are si efecte pozitive asupra mediului dar din pacate mult mai putine si de o mai mica intensitate
decat cele negative. Pentru a atenua sau chiar stopa degradarea mediului inconjurator trebuiesc gasite unele solutii
de intensificare a efectelor pozitive si aplicarea lor cu strictete de catre turisti si populatia gazda.
Intr-o lunga perioada de timp, existenta comunitatilor rurale s-a bazat pe abundenta resurselor naturale. Dar,
marile schimbari tehnologice, politice si economice, caracteristice secolului al XX-lea, au dus la profunde transformari
in agricultura, care au afectat economia rurala, modul de viata al comunitatilor rurale, raporturile dintre spatiul rural si
cel urban. In prezent, era informaticii ameninta iar soarta unor comunitati rurale, in favoarea noii economii
informationale.
Efectele practicarii turismului rural ar fi trebuit gradate in functie de nivelul de dezvoltare la care a ajuns
turismul rural ca afacere. In acest sens, ar trebui ca in faza de initiere in prestarea unor astfel de servicii, daca se
prefigureaza a fi o reusita, sa se poata vorbi de efecte economice obtinerea unor venituri suplimentare, ocuparea
fortei de munca, unele investitii in domeniul infrastructurii, posibile schimbari in stilul de viata al localnicilor prin
posibilitatea abandonarii ocupatiilor agricole traditionale in favoarea celor turistice si mai putin de cele sociale,
asupra mediului, legale. Abia dupa ce afacerea agroturistica incepe sa se dezvolte, sa antreneze o parte mai mare
din comunitate, sa genereze servicii conexe, pot sa apara si celelalte efecte.
Abordand viitorul unor localitati din perspectiva turistica durabila si adaptandu-se acestui scop se considera
ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in forme adecvate). In caz contrar, interesul
actual al turistilor pentru satul romanesc, pentru mediul rustic, in general va scadea treptat.
Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate se poate
perpetua, chiar si in conditiile civilizatiei contemporane, specificul etnografic si spiritual al unor sate romanesti. Acest

deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult cu cat numerosi sateni din unele localitati manifesta vadit interes pentru
mentinerea stilului lor traditional de viata, aceste localitati avand sansa sa devina baze turistice permanente, de
popularitate internationala, deosebit de rentabile.
Tabel 2.2
Efecte pozitive si negative ale activitatii turistice rurale
Pozitive and negative efects of rural tourist activity

Impactul
Economic

Pozitiv
- vanzarea bunurilor si serviciilor realizate
in gospodaria taraneasca
- dezvoltarea infrastructurii

Asupra
mediului

Legal

Social

Negativ
- schimbari in modul de viata al
localnicilor

- obtinerea unor venituri suplimentare din

activitatile recreative/agrement

- costuri mari pentru asigurarea si

mentinerea unor activitati de
agrement (ex. terenuri pentru golf,
calarit, picnic)

- cresterea gradului de ocupare a fortei de

munca din zona
- o constientizare crescanda asupra
mediului si elementelor sale

- distrugerea sau abandonarea

unor culturi agricole

- un sprijin financiar mai mare pentru

mediu

- perturbari in flora si fauna

zonei

- aparitia poluarii (sub toate

formele ei)
- realizarea unei legislatii privind turismul - raspunderea fermierilor pentru
rural
serviciile prestate
- compensatii/ajutoare acordate
fermierilor pentru modernizare,
intretinere, activitati de conservare a
mediului
- schimbari in mentalitatea locuitorilor

- atitudini diferite ale turistilor si

localnicilor

- interactiunea rural-urban
- existenta unor refugii pentru locuitorii
de la orase
- implicarea autoritatilor locale/regionale
in diverse activitati

- aparitia unui stres pentru

fermieri datorita aglomerarii zonei
respective
- schimbari in modul de viata
- aparitia unor activitati sezoniere

- existenta unor programe educationale

Altele

- urbanizarea gradata a zonelor

rurale

- recunoasterea importantei zonelor rurale

- posibilitatea pierderii controlului
asupra fenomenului turistic de la
sate
Sursa: Butler, R., Hall M., Jenkis J. Tourism and recreation in rural areas, John Wiley and
Sons, London, 1997
Am putea spune ca turismul durabil este o forma de turism alternativ care insa are la baza urmatoarele
principii:[92]
1. Minimizarea impacturilor activitatii turistice asupra mediului natural in vederea obtinerii durabilitatii
ecologice contribuind la mentinerea si imbunatatirea starii de conservare prin intoarcerea unei parti a veniturilor la
aria protejata. Practicarea formelor de turism care nu afecteaza mediul natural.
2. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra comunitatii locale si a membrilor ei in
vederea obtinerii durabilitatii sociale. Dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturba si nu intrerup viata de zi cu
zi a populatiei destinatiei turistice. Evitarea aparitiei situatiilor ostile in relatie cu comunitatea locala.
3. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra culturii/traditiilor/ obiceiurilor comunitatilor
locale in vederea obtinerii durabilitatii culturale. Dezvoltarea unui turism capabil sa determine mentinerea autenticitatii
si individualitatii culturilor locale si care sa evite saturarea acestora cu influente culturale externe.
4. Maximizarea beneficiilor economice la nivelul localnicilor ca urmare a dezvoltarii turismului in vederea
obtinerii durabilitatii economice. Acesta constituie unul dintre cele mai importante principii ale turismului durabil, pus
in slujba protectiei si dezvoltarii economice a comunitatilor locale si ariilor protejate.
5. Educatia, pregatirea, informarea tuturor celor implicati in activitatea turistica. Educarea turistului printr-o
intelegere si apreciere superioare a impacturilor provocate de acesta in vederea imbunatatirii atitudinii personale in
ceea ce priveste mediul si reducerea impacturilor. Include o componenta ecologic educativa pentru vizitatori,
localnici, administratia locala, populatia mediului rural, urban etc.
6. Controlul local principiu de baza in turismul durabil. Comunitatea locala participa si este consultata in tot
ceea ce priveste dezvoltarea turistica durabila, constituind un factor de decizie activ. Elementul cheie aici este
proprietatea locala asupra elementelor de infrastructura turistica (ex.: structuri de cazare) si nu numai. Comunitatea
locala si administratiile locale sunt implicate si detin mai ales controlul financiar.
Agroturismul promoveaza acele activitati care se integreaza organic in viata localitatilor, fara denaturarea
functiilor acestora.
In cazul agroturismului, pot fi mentionate cateva principii pentru ca acesta sa fie un turism durabil:[74]
1. Principiul stabilirii limitelor ecologice si a standardelor. Potrivit acestui principiu este necesara promovarea
valorilor care incurajeaza consumul standard, consum ce se incadreaza in limitele posibilului ecologic. Acest posibil
ecologic, trebuie sa devina etalon pentru toate activitatile turistice.

2. Principiul cresterii economice. Potrivit acestui principiu redistribuirea activitatii economice, realocarea
resurselor si satisfacerea nevoilor esentiale ale vietii in turismul rural si in general, trebuie sa se concretizeze in final
intr-o crestere economica prezenta si viitoare.
3. Principiul controlului resurselor pentru populatie. Potrivit acestui principiu, existenta la un moment dat al
unei populatii intr-un spatiu dat, trebuie corelata cu potentialul productiv al ecosistemelor.
4. Principiul conservarii resurselor de baza. Avand in vedere, ca intr-o localitate turistica (sat), exista direct
sau indirect o activitate de exploatare a resurselor, dezvoltarea durabila trebuie sa vizeze protejarea
sistemelor naturale care intretin viata: aer, apa, soluri, vietuitoare.
5. Principiul previziunii. Aceasta vizeaza cautarea si descoperirea de noi resurse, precum si a unor noi
tehnologii de valorificare a acestora, cu mult timp inaintate de epuizarea resurselor actuale sau a imbatranirii
tehnologiilor.
6. Principiul incarcarii eficiente a ecosistemelor. Capacitatea de incarcare a ecosistemelor trebuie sa fie
cuprinsa in limite rationale si in acelasi timp, productia si veniturile sa fie constante in timp. Aceasta se determina prin
luarea in calcul a unor indicatori ca: numarul mediu de turisti, durata medie a sejurului, preferinta relativa a turistilor,
numarul zile turist, etc., precum si folosirea unei metodologii adecvate de masurare a circulatiei turistice, corelate cu
determinarea capacitatii resurselor, prin respectarea cerintelor limite fundamentale (pragul de toleranta, pragul de
confort, pragul fizic).
7. Principiul existentei unui rezervor de resurse. Acest principiu se refera la necesitatea unei rate minime de
consumare a resurselor nerecuperabile.

Fig.2.9 Principii care transforma agroturismul intr-un turism durabil

Principles that transform rural tourism in a sustainable tourism
8. Principiul minimizarii impactului activitatii agroturistice asupra integritatii ecosistemelor. Acesta vizeaza ca
impactele adverse asupra calitatii aerului, apei si altor elemente naturale sa fie minimalizat.
9. Principiul viabilitatii economice. Potrivit acestui principiu politica locala trebuie sa urmareasca bunastarea
economica a comunitatii si in acelasi timp sa respecte politicile guvernamentale care stabilesc limitele cresterii
economice.

10. Principiul integrarii controlului la nivelul comunitatii rurale. Se refera la controlul exercitat in legatura cu
deciziile de dezvoltare, care afecteaza ecosistemele locale si care trebuie sa fie unic pentru toate activitatile
desfasurate, pentru a asigura echilibrul intre aceste activitati.