MIHAI EMINESCU

Cine a fost Mihai Eminescu

• Poet, prozator și publicist, Mihai Eminescu a fost un scriitor de înaltă ținută
filosofică și artistică și a rămas până astăzi figura cea mai marcantă a culturii
românești. A fost considerat, încă din timpul vieții, drept un poet de geniu și un
om cu spirit modern, a cărui profundă viziune și-a găsit expresia în romantismul
literar, ridicându-l la nivelul culturii europene. „Luceafărul poeziei românești”,
așa cum a fost supranumit, a adus o direcție nouă în literatura națională,
remarcându-se, totodată, și peste hotare, drept un reprezentant desăvârșit al
poeziei romantice, alături de scriitorii germani, englezi sau francezi.
Mihai Eminescu a adus o contribuție importantă limbii române literare, în
contextul unei țări încă neunificate. Prin opera sa bogată, rezultat al unui efort
intens de creație, concentrat pe parcursul a mai puțin de douăzeci de ani, poetul a
dat formă unei sensibilități frământate, etern visătoare, destinate a deveni simbol.
Astfel, în semn de omagiu, începând cu anul 2010 (an care marca 160 de ani de la
nașterea poetului), ziua de 15 ianuarie a fost declarată Ziua Culturii Naționale.
 Cum a devenit Mihai Eminescu scriitor
Mihai Eminescu s-a născut la Botoșani, ca fiu al lui Gheorghe Eminovici, căminar,
și al Ralucăi Iurașcu, al șaptelea din unsprezece copii (șapte băieți și patru fete).
Funcția boierească deținută de tatăl său i-a permis să doteze casa familială cu o
bibliotecă generoasă, în care se găseau cărți de istorie și traduceri franțuzești. În
ceea ce privește educația oferită copiilor, căminarul avea speranțe înalte. Voia să-i
îndrume spre o carieră în domenii precum medicina, dreptul ori științele militare.
Mihai, însă, avea înclinații care aveau să-i poarte destinul spre alte zări, nu spre
îmbogățirea materială sau spre dobândirea de titluri, ci spre îmbogățirea spirituală,
prin arta cuvintelor. Și-a petrecut copilăria la Ipotești, un loc atins de frumusețea
naturii, în care pădurile și izvoarele își cântau blânda și feerica muzică. Nimic nu-i
plăcea mai mult viitorului poet decât să se cufunde în codru, singur, dar cu sufletul
plin de visuri. Pentru că obișnuia să recite versuri, era deja numit, mai mult în glumă
și cu o umbră de ironie, „poetul”, ceea ce nu îl făcea decât să caute și mai mult
refugiu în vreun colț de natură, lipsind câte o săptămână de acasă. În peregrinările
sale, întâlnea moși și babe care-i spuneau povești cu zâne, ghicitori și tot felul de
istorisiri populare, pe care le asculta dus pe gânduri.
 Poezi de Mihai Eminescu
Audio Scrisoarea II
Afara-I toamna Scrisoarea III
Amorul unei marmure ScrisoareaIV
Atat de frageda… ScrisoareaV
Calin Luceafarul
Cand amintirile
Cand insusi glasul
Ce e amorul?
Ce te legeni?
Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie
Somnoroase pasarele
Scrisoarea I