FACULTATEA TRANSFRONTALIERA

CONCURENȚĂ ȘI
COMPETITIVITATE
Curs7
 CONCURENȚĂ
a) Costul – bază de fundamentare a preţului
b) Actualizarea costurilor de producţie sub influenţa
factorilor endogeni şi exogeni
c)Strategii de fundamentare a preţurilor pe baza
costurilor
d) Instrumente specifice metodelor de fundamentare a
preţurilor pe baza costurilor.
CONCURENȚĂ

Politica preţului concretizează previziunea

financiară pe termen mediu și lung la nivelul
întreprinderii.

Strategiile şi tacticile de preţuri urmăresc

creşterea valorii întreprinderii, adaptarea
rapidă şi eficientă a acesteia la schimbările în
mediul economic.
 CONCURENȚĂ
1.Costul – bază de fundamentare a preţului
Conduita întreprinderii în materie de preţuri
este dictată, în principal, de:
*integrarea datelor exogene întreprinderii
(comportamentul consumatorului, concurenţa,
reglementările juridice, conjunctura
economică)
*în cele endogene (costul de producţie, relaţia
cost-volum de activitate – profit, experienţa
etc.)
 CONCURENȚĂ
În metodologia fundamentării preţurilor, costul de
producţie prezintă sensuri multiple, dintre care:

a) măsură a efortului producătorului;

b) bază pentru fundamentarea preţului prospectiv;
c) bază de formare a preţului de echilibru al pieţei
(costul individual, de echilibru –optim, concurențial);
d) bază de calcul a profitului ( rentabilităţii);
e) element de comparaţie în plan internaţional;
f) element de corelare a preţurilor produselor noi;
 CONCURENȚĂ
2.Actualizarea costurilor de producţie sub
influenţa factorilor endogeni şi exogeni
Tipuri de cheltuieli care influenteaza pretul de oferta

5% 10% 3%
1%
2% 40%

15%
24%
Cheltuieli cu salariile directe
Cheltuieli cu materia prima
Cheltuieli cu utilitatile (energie termica, electrica, etc.)
Cheltuieli cu combustibilul
Cheltuieli cu materialele
Cheltuieli cu dobanzile
Cheltuieli cu salariille indirecte
Alte cheltuieli
CONCURENȚĂ
Principalii factori care determină modificări ale
costurilor sunt:
• preţul de aprovizionare al materiilor prime,
combustibililor, energiei;
• consumurile de materiale, combustibili, energie;
• indicii de utilizare a materiilor prime;
• proporţia recuperării materialelor refolosibile;
• salariile şi alte drepturi salariale;
• contribuţiile la asigurările sociale;
• indicele productivităţii muncii;
• cotele de cheltuieli indirecte (CIFU, ale secţiei, ale
întreprinderii).
CONCURENȚĂ
Costul total se calculează, pe articole de calculaţie, după următoarea relaţie:

CTo = (MPo −Mro ) + (Sbo + CASo ) + (CIFUo + CCSo + CGIo ) + ACo

Unde:
Mp0 - materii prime, materiale, combustibili, energie, apă
Mr0 - materiale recuperabile
Sb0 - salarii directe brute
CAS0 - contribuţii la asigurările sociale
CIFU0- cheltuieli de întreţinere şi funcţionare a utilajelor
CCS0- cheltuieli comune ale secţiei (cota corespunzătoare)
CGI0 - cheltuieli generale ale întreprinderii (cota corespunzătoare)
AC0 - alte cheltuieli
Actualizarea costului presupune actualizarea pe fiecare articol de
calculaţie a costului, sub influenţa factorilor specifici
 CONCURENȚĂ
3.Strategii de fundamentare a preţurilor pe baza
costurilor
Datorită dinamismului cererii şi costurilor, a
preţurilor pe piaţă, maximizarea profitului pe
termen scurt trebuie îmbinată cu realizarea
celorlalte obiectivelor strategice ale firmei:
-menţinerea sau creşterea poziţiei deţinute pe piaţă,
-creşterea cifrei reale de afaceri,
-minimizarea riscurilor,
-creşterea valorii întreprinderii).
CONCURENȚĂ
În acest sens, principalele metode de
fundamentare a preţurilor pe baza costurilor,
ca decizii strategice, sunt:
a) metoda „cost-plus pricing”

b) metoda „mark-up pricing”

c) metoda „target rate of return pricing”

d) metoda „direct pricing”

CONCURENȚĂ
4.Instrumente specifice metodelor de fundamentare a
preţurilor pe baza costurilor
a) Pragul de rentabilitate
reprezintă acel nivel al activităţii la care
întreprinderea nu realizează nici profit, nici pierdere.
În acest punct, costurile variabile acoperă în întregime
costurile fixe

b) Marjele profitului
Calculul marjelor se face atât pentru activitatea totală,
cât şi pentru unitatea de produs, atât în mărimi
absolute cât şi în mărimi relative.
-marja unitară;
-marja globală (comercială).
CONCURENȚĂ
Cele mai utilizate marje relative ale profitului
sunt:
- marja pe baza cheltuielilor totale (unitar cât și
golbal);

- marja pe baza cifrei de afaceri (unitar și

global);

- coeficientul multiplicator (unitar și global).