FACULTATEA TRANSFRONTALIERA

CONCURENȚĂ SI
COMPETITIVITATE
Curs 6
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI

Strategii de adaptare a preţurilor

1.piaţa cu concurenţă perfectă

2. piaţa de monopol

3. piaţa de monopson

4. piaţa cu concurenţă monopolistică

5. piaţa de oligopol
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare a preţurilor pe piaţa cu concurenţă perfectă

Preţul de echilibru se formează la acea cantitate de

produse cerută, respectiv oferită, pentru care există
compatibilitatea dintre cumpărători şi vânzători.
Echilibrul pieţei este considerat stabil atunci când o
perturbare este urmată de o revenire la situaţia iniţială
de echilibru, şi instabil atunci când perturbarea duce la
o nouă stare de echilibru (i.e. preţ şi cantităţi).
Adaptarea producătorului la cerinţele pieţei, în scopul
maximizării intereselor sale, se face numai prin
ajustarea cantităţilor.
CAP. V STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI

Figura nr. 3 Strategia firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă

 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă perfectă

Decizia întreprinderii asupra volumului de ofertă este

legată de egalizarea preţului pieţei (exogen) cu costul
marginal (Cmg).

În funcţie de nivelul preţului de echilibru al pieţei,

fiecare întreprindere îşi va ajusta nivelul producţiei
pentru a obţine profitul maxim.
O asemenea concluzie este însă valabilă numai pentru
fiecare întreprindere, considerată separat, şi numai
pentru perioade scurte.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă perfectă

Profitul maxim se poate determina după următoarea formulă:

 
Vmg - Cmg = 0 → Vmg = Cmg
Unde:
Vmg –Venitul marginal
Vmg=Delta VT/ Delta Q
Cmg –Costul marginal
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă perfectă

Apariţia noilor concurenţi într-o ramură,

atraşi de posibilitatea obţinerii de profit,
duce, pe termen lung, la creşterea ofertei şi
scăderea preţului de echilibru.

Pe de altă parte, pe măsură ce noi firme

intră în ramură şi fiecare îşi dezvoltă
capacităţi de producţie, va creşte preţul pe
piaţa factorilor de producţie.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă perfectă

Rezultatul final corespunde la o poziţie în care

costurile marginale ale unui produs sunt egale,
oricare ar fi firma producătoare.

Un asemenea punct ar semnifica situaţia de

echilibru stabil, în care costul total este minim,
iar în viitor nu mai sunt necesare transferuri de
resurse intre activităţi.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol

Spre deosebire de piaţa cu concurenţă perfectă, în care

preţul este exogen întreprinderii (strategia de adaptare
limitându-se la fixarea cantităţilor oferite), pe piaţa de
monopol, strategiile de adaptare vizează fie

a)stabilireanivelului de preţ şi reglarea cantităţilor

oferite în funcţie de mărimea cererii de pe piaţă, la
nivelul respectiv de preţ, fie

b)stabilirea cantităţilor oferite, la preţul ce va rezulta

din confruntarea cu cererea de pe piaţă.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol

O firmă ce deţine monopolul pe o piaţă nu poate

fixa concomitent şi preţul de vânzare, şi
cantitatea cumpărată, ci este supusă unei duble
constrângeri :
 a cererii de pe piaţă,
şi a costurilor.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol

Dintre cele mai utilizate strategii pe piaţa de monopol se

remarcă:
v     strategia de maximizare a profitului
v     strategia de maximizare a cifrei de afaceri
v     strategia de gestiune la echilibru
v    strategiile de discriminare prin preţ
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategia de maximizare a profitului
Presupune alegerea acelui cuplu de cantitate-preţ la care profitul
realizat de firma ce deţine monopolul să fie maxim.
Pornind de la modul de determinare a profitului:
Pf = VT − CT = V (q) − C(q)
unde:
Pf – profit,VT – venituri totale,CT – costuri totale
V(q) – funcţia veniturilor totale (exprimată în raport de cantitatea
oferită)
C(q) – funcţia costurilor totale (exprimată în raport de cantitatea
produsă)
se poate deduce condiţia de maximizare a profitului:
Vmg=Cmg
CAP. V STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI

Figura nr. 4 Strategii pe piaţa de monopol

Maximizarea profitului presupune aşadar alegerea

cuplului p1q1, la care venitul marginal este egal cu
costul marginal.
CAP. V STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol
2.Strategia de maximizare a CA
Această strategie presupune alegerea cuplului de cantitate-preţ
q2p2, la care cifra de afaceri să fie maximă.
Din condiţia de maximizare a cifrei de afaceri (a veniturilor
totale) obţinem:
VT max. → δVT/δq = 0 → Vmg= 0
O asemenea strategie se practică atunci când firma urmăreşte
protejarea poziţiei deţinute pe piaţă, protejându-se împotriva
potenţialilor concurenţi. Obiectivul pe termen scurt, al maximizării
profitului, este sacrificat în interesul menţinerii poziţiei pe piaţă.

Spre deosebire de strategia de maximizare a profitului, cantităţile

vândute sunt mai mari, dar preţul de vânzare este mai scăzut.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol
Strategia de gestiune la echilibru
Această strategie vizează alegerea cuplului cantitate preţ la
care preţul de vânzare egalează costul mediu, respectiv în
pragul de rentabilitate (cuplul q3p3). Preţul CM de vânzare
are nivelul cel mai redus, firma înregistrând o pierdere.

O asemenea strategie este aplicabilă mai ales în situaţiile în

care monopolul este administrat de stat. Interesul nu este acela
al obţinerii de profit, ci al maximizării cantităţilor produse şi
oferite dintr-un bun, în condiţiile utilizării cu maxim de
eficienţă a resurselor limitate.

Spre deosebire de strategiile prezentate anterior, cantitatea

vândută este cea mai ridicată, iar preţul de vânzare cel mai
scăzut.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopol
Strategia fixării preţului la nivelul costului marginal
Gestiunea la echilibru prezintă ca inconvenient riscul
alunecării în zona pierderilor. Preţul şi cantitatea fiind la
pragul de rentabilitate, orice fluctuaţii în cererea de pe
piaţă sau condiţiile de producţie pot duce (şi care
determină modificarea poziţiei curbei costurilor şi
veniturilor), foarte uşor, la căderea sub pragul de
rentabilitate. Apar astfel pierderi, pentru acoperirea cărora
sunt necesare resurse financiare publice.

De aceea, în cazul monopolurilor administrate de stat se

practică şi strategia de fixare a preţului la nivelul costului
marginal (cuplul q4p4), care este stimulativă pentru
economisirea resurselor.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategiile de discriminare prin preţ
Urmărind realizarea unor încasări cât mai mari şi profituri
ridicate, firmele monopoliste pot practica preţuri diferite
pe pieţe diferite, pentru consumatori diferiţi sau pentru
cantităţi diferite, practicând o discriminare în stabilirea
preţurilor.
Strategiile de discriminare prin preţ presupun, aşadar, în
vânzarea aceluiaşi produs la preţuri diferite, fără ca
aceste diferenţe de preţ să corespundă unor diferenţe în
costurile de producţie.
Strategiile de discriminare prin preţ sunt:
1. Discriminarea între persoane (discriminare de gradul I )
2. Discriminarea prin cantităţi (discriminare de gradul II )
3. Discriminarea între pieţe (discriminare de gradul III )
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopson

Monopsonul reprezintă tipul de piaţă pe care un

cumpărător unic se află în relaţii cu o multitudine
de vânzători.

Un monopson nu poate cumpăra o cantitate nelimitată

dintr-un bun la acelaşi preţ. Preţul, fiind dat de curba
ofertei producătorilor, apare pentru monopson ca o
funcţie crescătoare a cantităţilor cumpărate (în timp ce
pentru firma monopolistă preţul era o funcţie
descrescătoare a cantităţilor oferite).
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopson
Strategia de adaptare presupune alegerea cuplului
cantitate-preţ pe piaţa de monopson astfel încât
profitul realizat să fie maxim.

Nivelul cantităţilor cumpărate şi preţul de

cumpărare sunt însă dependente direct de piaţa pe
care îşi desface firma produsele.

Firma va cumpăra acea cantitate la care venitul

marginal corespunzător cantităţilor vândute să fie egal
cu costul marginal, dependent direct de cantităţile
cumpărate în monopson.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopson

Dacă firma îşi vinde produsele pe o piaţă

concurenţială, pe care nu poate influenţa preţul de
vânzare, va lua decizia de cumpărare, pe piaţa pe
care deţine monopsonul,
a cantităţii qe,(sau necesare obţinerii unei producţii
de qe)
la preţul de cumpărare pc,

deoarece în această situaţie venitul marginal egalează

costul marginal, profitul fiind maxim.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa de monopson

Strategia de adaptare presupune alegerea

cuplului cantitate-preţ pe piaţa de
monopson astfel încât profitul realizat să fie
maxim.

Firma va cumpăra acea cantitate la care

venitul marginal corespunzător cantităţilor
vândute să fie egal cu costul marginal,
dependent direct de cantităţile cumpărate în
monopson
 CAP. V STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA
CERINŢELE PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă monopolistica

În cazul acestei forme de concurenţă imperfectă, firmele

producătoare şi cumpărătoare
sunt capabile să influenţeze, prin acţiunile lor, preţurile
produselor, considerabil diferenţiate.

Dacă un producător reuşeşte să-şi atragă cumpărătorii

prin anumite particularităţi ale produsului, el va
dobândi, temporar, o poziţie de monopol la acel produs,
pe care o poate exploata în scopul influenţări preţurilor
sau cantităţilor vândute.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă monopolistica

Strategiile de adaptare pe o asemenea piaţă vizează

alegerea cuplului cantitate-preţ la care interesele
producătorilor să se maximizeze, respectiv cantităţile
sau preţurile la care venitul marginal egalează costul
marginal.

Aceasta deoarece spre deosebire de piaţa cu concurenţă

perfectă, în cazul concurenţei monopolistice curba
cererii pentru o firmă este descrescătoare, în funcţie de
preţ.
 STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE
PIEŢEI
Strategii de adaptare pe piaţa cu concurenţă monopolistica

Concurenţa monopolistică evidenţiază importanţa pe

care o are concurenţa prin produse alături de concurenţa
prin preţuri sau cantităţi.

În multe cazuri, diferenţierea produselor decurge din

 diferenţele de marcă,
de prezentare,
condiţiile de livrare,
serviciile pre şi post-vânzare,

prin care se urmăreşte segmentarea pieţei şi menţinerea

unei clientele relativ stabile.
Strategii de adaptare pe piaţa de oligopol
O caracteristică fundamentală a structurilor economice
de tip oligopol o reprezintă interdependenţa acţiunilor
firmelor prezente pe piaţă.

Astfel, cantitatea, preţul şi profitul unui producător sunt

dependente direct de acţiunile celorlalte firme.

Piaţa de tip oligopol are două trăsături importante :

-interdependenţa şi
-incertitudinea.

Pe această piaţă preţurile sunt, în general,

-rigide, fixate de firme, numite şi preţuri administrate.
-ele fac în mod frecvent obiectul înţelegerilor dintre
firmele oligopoliste.
Strategii de adaptare pe piaţa de oligopol

Comportamentul firmelor poate oscila între o anumită

acţiune concertată, prin care se urmăreşte maximizarea
profitului cumulat al firmelor, şi o confruntare deschisă
prin preţuri şi/sau produse.

Maximizarea profitului în condiţiile pieţei de oligopol

impune:

 fie adoptarea unei strategii de concurenţă prin

cantitate sau preţ pentru un produs omogen,

 fie adoptarea unei strategii de diferenţiere a

produsului şi concurenţă în afara preţului.