Strategii de dominare

prin costuri

St.gr.AA-141
Musteață Mihai
Strategii de gestionare prin
costuri

Importanţa strategiilor de gestionare a

costurilor a fost abordată de savantul M.Porter
în cartea sa „Avantajul competitiv” unde a
indicat două căi posibile de a atinge
funcţionarea optimă a întreprinderii:
1. Firma devine producător cu cel mai mic nivel
al preţului de cost.
2. Firma efectuează diferenţierea produsului
așa ca cumpărătorul să achite preţul maxim.
Scopul strategiei constă în obținerea:

• Economii de scară;
• Economii de avergură sau de gamă;
• Economii a efectelor curbei de experiență.
• Economii de producție
Economia de scară

Efectul de scară este obţinut în urma

folosirii la maxim a capacităţilor de producţie,
o utilizare mai eficientă a cheltuielilor
convenţional constante. Efectul de scară
poate fi obţinut pentru producţiile de serie
mare şi de masă.
 Talia optimă de producție
Pentru diferite
sisteme strategice
există o aşa-
numită talie
optimă de
producţie, în
funcţie de care se
poate realiza un
Talie minimă a unui sistem
cost minim.
de producţie se numeşte
volumul de vânzări la care se
poate obţine nivelul cel mai
mic al costului de producţie.
Exemplu
În acelaşi timp două sisteme având aceleaşi talii
medii de producere, ca urmare a pantei diferite
a costului unitar, pot conduce la situaţii diferite
sub raportul gradului de competitivitate.
Curba de experiență
Se presupune că relaţia dintre timpul de
activitatea într-o ramură şi avantajul în
domeniul costului poate fi invers
proporţională. Relaţia se reprezintă grafic
printr-o hiperbolă numită în literatura de
specialitate „curba de experienţă”, unde pe
axa OY cheltuielile specifice iar pe axa OX -
volumul total produs pe parcursul duratei de
existenţă.
Curba de experiență

Potrivit teoriei elaborate de BCG, în raport

cu creşterea volumului producţiei, şi a
executării în mod repetat a aceloraşi operaţii,
muncitorii învaţă să execute mai bine şi mai
repede aceste operaţii, potrivit unei curbe de
experienţă, ceea ce permite o reducere a
costurilor de producţie
Riscurile liderilor în prețurile
mici
 atrofierea reacţiei firmei la modificările
necesităţilor consumatorilor;
 Rezultatele unei experienţe bogate pot fi

însuşite şi de firmele rivale;

 Scăderea cererii la produse şi prin urmare

scăderea preţurilor.
Avantaje

 Asigură avantajul concurențial;

 Oferă siguranța în lupta concurenșială;
 Posibilitatea de a obține profituri mai inalte

față de rivali.
 Tehnici de minimizare a
costurilor
Pornind de la modelul lui M.Porter, care printre primii a conturat
hotarele de utilizare a strategiilor de dominare prin costuri,
reflectându-le în matricea strategiilor generice, avantajul
concurenţial poate fi dobândit fie prin minimizarea costurilor, fie
prin diferenţiere, respectiv pentru întreaga ramură sau pentru un
anumit segment.
Repartizarea costului şi profitului
pentru companii cu strategii
diferite
Potrivit modelului lui Porter, companiile producătoare de produse de
aceiaşi calitate, cu cele mai mici costuri vor profita de un profit mai mare
decât companiile medii din aceiaşi ramură. Companiile ce produc produse
diferenţiate vor avea costuri mai mari, dar vor compesa mărimea profitului
prin majorarea preţului, cu condiţia că cumpărătorii sânt dispuşi să accepte
acestă diferenţiere în schimb la un preţ mai mare.
Rezerve de micşorare a
costului
Rezervele de micşorare a costurilor unitare pot fi
grupate în două grupe:
-rezerve evidente;
-rezerve ascunse.
Clasificarea cheltuielilor
Pentru a depista rezervele de micşorare ale şi a înţelege modul de
valorificare ale rezervelor se recurge la clasificarea cheltuielilor:
V-D-cheltuieli variabil-directe;
V-I-cheltuieli variabil-indirecte;
C-I-cheltuieli constant-indirecte.
Opţiuni strategice şi intensitatea inpactului
lor asupra diferitor tipuri de cheltuieli
Evidenţa strictă a consumurilor şi
cheltuielilor constă în evidenţa consumului
de materiale, energie, utilităţi şi forţă de
muncă și eliminarea supraconsumurilor
condiționate de pierderi.
Reducerea costurilor prin re-proiectarea
produselor constăîn proiectarea sau re-
proiectarea, astfel încât procesul de producție
să conţină mai puţine componente, să se
utilizeze materiale substituante sau să fie mai
simplu de fabricat
Relaţii cu furnizorii. Economiile de cost pot fi
obţinute în cazuri cânt furnizorul este capabil
să menţină calitatea şi să reducă preţurile.
 Economii de scară. În cazul economiilor
de scară majorarea capacităţii de producţie
va conduce la o reducere suplimentară de
costuri.
Experienţa acumulată. Se presupune că
relaţia dintre timpul de activitatea într-o
ramură şi avantajul în domeniul costului
poate fi invers proporţională.
Utilizarea capacităţilor de producţie.
Costurile se reduc pe măsură ce producţia se
apropie de capacitatea maximală.