Istoria relațiilor internaționale

10

Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și

începutul secolului al XX-lea
Modificarea „ordinii europene” instaurate
la 1815

„Ordinea europeană” instaurată prin Congresul

de Pace de la Viena a durat până la mijlocul
secolului al XIX-lea. Ea a fost alterată mai ales
de:
• Războiul Crimeii (1853-1856)
• Unificarea Italiei (1858-1871)
• Unificarea Germaniei (1864-1871)
• Congresul de Pace de la Berlin (1878)
 Sistemul internațional conceput de
Bismarck (1871-1890)
• Otto von Bismarck, cancelar al Prusiei (1862-1871) și
cancelar al Imperiului German (1871-1890)

• Perioada 1871-1890 se caracterizează prin relativă stabilitate

și echilibru internațional.

• După constituirea Imperiului, Bismarck a dus o politică

externă relativ defensivă, urmărind neutralizarea tensiunilor
și a posibilelor conflicte pe continent.

• Principalul scop al lui Bismarck: preîntâmpinarea constituirii

unor coaliții antigermane și mai ales izolarea Franței.
 Principalele metode și acțiuni
internaționale ale lui Birmarck (1)
• Îndepărtarea atenției Franței de la problemele europene la cele
coloniale, prin încurajarea expansiunii coloniale a acesteia

• Încurajarea deteriorării relațiilor Franței cu Marea Britanie și cu

Rusia

• Constituirea sistemului de securitate al Alianței Celor Trei

Împărați (1873): Germania, Austro-Ungaria și Rusia.

• Contradicțiile din interiorul alianței (mai ales între Rusia și

Austro-Ungaria, vizibile, de exemplu la 1877-1878) duc la
destămarea acesteia
 Principalele metode și acțiuni
internaționale ale lui Birmarck (2)
Constituirea Triplei Alianțe (sau Alianței Puterilor
Centrale):

• 1879 Semnarea „Dublei Alianțe” între Germania și

Austro-Ungaria

• 1882 Constituirea Triplei Alianțe, ca alianță defensivă,

formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia,
îndreptată mai ales împotriva Franței

• 1883 Aderarea României la Tripla Alianță

 Expansiunea colonială a Europei între
1880-1914
Cauze:
• Dificultatea din ce în ce mai mare pentru puterile
europene de a achziționa noi teritorii pe
continentul european
• Industrializarea, care a creat nevoia de noi resurse
și de noi piețe de desfacere
• Motivații culturale: pretenția de a civiliza alte părți
ale globului
• Creșterea prestigiului și gloriei fiecărui stat, prin
deținerea de colonii
Principalele state europene cu mari
posesiuni coloniale

• Marea Britanie
• Franța
• Belgia
• Italia
• Germania
 Coloniile europenilor
în Africa până la 1900
 Crearea Triplei Înțelegeri
• Noul împărat Wilhelm II al Germaniei (1888-1918) îl înlătură pe
Bismarck din funcția de cancelor și schimbă cursul politicii
externe a Germaniei (mai agresivă, imprevizibilă). Noua politică
de înarmare maritimă.
• 1893 Semnarea unui tratat de alianță defensivă între Franța și
Rusia, îndreptat împotriva Germaniei.
• Diferende anglo-franceze, mai ales în Africa (Afacerea Fashoda,
1898), soluționate prin compromisuri: acordurile din 1904, care
reglementează problemele coloniale anglo-franceze.
• Diferende anglo-ruse (în Asia Centrală și în Asia de Sud-Est),
soluționate prin Acordul din 1907.
 Crize internaționale premergătoare
Primului Război Mondial
• Afacerea Fashoda (1898)
• Prima criză marocană (1905-1906)
• A doua criză marocană (1911)
• Criza bulgară din 1885-1886
• Independența Bulgariei și anexarea Bosniei-
Herzegovinei de către Austro-Ungaria (1908)
• Primul Război Balcanic (1912)
• Al Doilea Război Balcanic (1913)