Universitatea de Vest

Timișoara
Facultatea de Științe Politice, Filosofie si Științe ale Comunicării
Relații Internaționale si Studii Europene
RASCOL-DINU Alexandra-Ștefania, Anul 1, Grupa 2
Examen Introducere in Cercetarea Științifică, sesiunea B2

Analizați relevanta conceptului de „adevăr” in domeniul stiintei pornind de la fragmentul „ce

este adevărul?”.

Hans-Georg Gadamer a fost un celebru filosof german, cunoscut drept unul dintre cei mai
importanți hermeneuți ai secolului al XX-lea, in special datorita capodoperei sale “Adevăr si
metoda”, publicata pentru prima data in 1960 cu titlul sau original „Wahrheit und Methode”. In
lucrarea sa, Hans-Georg Gadamer are drept principala sursa de inspirație ideile
hermeneuticienilor romantici. El încearcă sa pună in evidenta si sa descopere natura înțelegerii
umane.

„Adevăr si metoda” este alcătuita din trei părți, prima parte numita „Degajarea întrebării
privitoare la adevăr prin intermediul experienței artei”, in acest capitol autorul dezvolt ideea ca
adevărul poate fi exprimat prin arta, a doua parte denumita „Lărgirea întrebării privitoare la
adevăr asupra comprehensiunii in științele spiritului” descrie relația dintre studiul istoric si
hermeneutică dar si intre conștiința istorica si înțelegere, si in cele din urma partea a treia
denumita „Reorientarea ontologica a hermeneuticii călăuzită de limba” in acest capitol autorul
încearcă sa clarifice câteva noțiuni legate de natura lingvistica a înțelegerii.

In capitolul intitulat „ce este adevărul”, autorul vorbește in început despre stiinta creata de greci,
care reprezinta in prima instanță orice altceva decat conceptul nostru de stiinta. Pretenția stiintei
este de a depăși natura aleatorie a experienței prin cunoaștere obiectiva. Gadamer face referire si
la diferențierile estetice caracterizându-le drept un proces de abstracție.

Dupa spusele autorului, modul in care cunoaștem adevărul aduce in mod obligatoriu cu el faptul
ca fiecare pas înainte ne îndepărtează de presupunerile de la care am plecat, nu se poate progresa
in cunoaștere, fără a renunța prin aceasta la astfel de adevăruri posibile, poate ca asta se afla într-
adevăr in esența adevărului însuși. Gadamer afirma ca, forma moderna a stiintei face o ruptura
decisiva in raport cu formele de cunoaștere ale Occidentului grec si creștin, autorul păstrează
abordarea fondatoare a gândirii grecești despre ființă. Heigger a identificat aceasta ideea ca fiind
adevărata importanta a consecinței de sine istorica a prezentului, blocând calea tuturor
încercărilor romantice de restaurare a idealurilor mai vechi.

De-a lungul timpului, filosofi au încercat in mod repetat sa obțină o teorie care sa servească la
procesul de obținere al adevărului științific, însă fără rezultat, aceasta teorie nu s-a descoperit
încă, stabilindu-se in schimb careva definitii „ Adevărul este cunoașterea care corespunde
subiectului cunoașterii” si faptul ca adevărul are mai multe forme.

Influențat de educația Heideggeriana, Gadamer se concentrează asupra noțiunilor de reînțelegere,

acest lucru însemnând capacitatea gândului de a se pregăti intenționat înainte de a afla ceva „În
sine, prejudecata înseamnă doar o judecată care se pronunță înainte de o examinare completă și
definitivă a tuturor elementelor relevante obiectiv”1

Gadamer face referire si la diferențierile estetice caracterizându-le drept un proces de abstracție.

Bibliografie
Gadamer Hans Georg, Adevăr si Metoda, Teora, București, 2001

1
H.G Gadamer – Adevăr si metoda, Teora, București, 2001, p. 561.