Universitatea de Stat din Moldova

SĂNĂTATEA CA PROBLEMĂ DE
SECURITATE ȘI GLOBALIZARE

Profesor : Ludmila GOLOVATAIA

Doctor în științe economice, Conferențiar
universitar
A elaborat : Elena VERDEȘ
Grupa – 123 MP, Management.

Chișinău - 2022
  1.Introducere
 2.Sănătatea și globalizarea
 3.Sănătatea ca problemă de securitate

Cuprins  4. Concluzii
 5. Bibliografie
 Introducere
 Sănătatea a fost rareori pusă pe agenda politică
internaţională, nefiind considerate o temă relevantă în
politica externă a statelor sau în politica de securitate.

 Situaţia a început să se modifice, însă, odată cu

recunoaşterea riscului international produs de factori
neconvenţionali care ameninţă într-un mod explicit
(bioterorismul) sau implicit (starea de sănătate)
securitatea societăţii.
Sănătatea și globalizarea
Sănătatea este...

•...abilitatea de adaptare la provocări, o metaforă prezentă în

limbajul pe care-l folosim zi de zi și în hărţile mentale pe care le
construim în călătoria noastră prin viaţă, o forţă spirituală;

•...abilitatea mentală și fizică a omului de a se dezvolta şi a-şi

menţine funcţionalitatea în relaţie cu condiţii pozitive, relevante de
trai;

•...starea completă de bine (bunăstare, în traducere literală)

fizic, mental şi social (OMS, 1948)

...şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii

 Sănătate publică

 ...este știința și arta prevenirii bolilor, prelungirii vieții și

promovării sănătății prin eforturile organizate și conjugate ale
societății. Este efortul științific și tehnic, politic și social care are ca
scop să amelioreze sănătatea și bunăstarea comunităților și
populațiilor;
 ...este procesul de mobilizare și angajare socială, statală, națională și
internațională a resurselor pentru asigurarea condițiilor în care
oamenii pot fi sănătoși.
 •...este un concept multidisciplinar, aflat la intersecția dintre stiințele
biologice și cele sociale care utilizează, pe langă mijloacele specific
medicinii, o serie de perspective și mijloace , împrumutate din alte
discipline: sociologie, psihologie, statistică, matematică, comunicare,
antropologie, stiințe economice și marketing, stiințe politice;
 Societatea internaţională (termen care tinde să devină
din ce în ce mai suprapus cu termenul de societate
globală) este constituită din ansamblul fiinţelor umane
care trăiesc pe Pămant, este populaţia lumii caracterizată
de o mare diversitate în gradul de cultură și civilizaţie;
de stil de viaţă şi obiceiuri; de limbă; de etnii și rase; de
religii care se omogenizează prin socius, prin ceea ce ne
determină caracterul uman de fiinţe bio-psiho-socio
culturale, în ciuda fragmentării în grupuri și colectivităţi
structurate după cele mai diverse criterii;
 Viitorul sistemului international depinde, in mod crucial, de
felul in care actualii actori politici internaționali (state-naționale sau
actori non-statali) fac față provocărilor securității mondiale, din
toate punctele de vedere, inclusiv amenințărilor la adresa sănătății,
fie ele intenționate sau nu.

Sănătatea, care, la prima vedere, este cel mai indicat domeniu

pentru o acțiune comună, independent teritorial ,rămane, domeniul
cel mai strans legat de conceptul statului- națiune.
 Determinanții stării de sănătate:

marketing-ul, distribuția și comercializarea unor

bunuri de larg consum (alimentele)
creșterea producției industrial la nivel global (care
privește inclusive produsele farmaceutice și
tehnologia medicală)
răspândirea globală a poluării și a bolilor infecțioase
impactul sistemului financiar global asupra sănătății.
 Sănătatea globală se referă la acele teme care transcend
granițele naționale, culturale și de generație și necesită intervenție
asupra factorilor care acționează la nivel internațional.
Abordarea europeană a acestei teme se bazează pe trei valențe
fundamentale ale sănătății:
Sănătatea ca un drept fundamental al omului
Sănătatea ca dimensiune cheie a dezvoltării umane și a securității
Sănătatea ca un bun public global implicând elemente fizice,
mentale și sociale alături de luarea în considerare, între factorii
determinanți ai sănătății, și a problemelor generate de conflicte sau
relații comerciale.
 Natura politică a sănătății
Natura politică a sănătății decurge din mai mulți factori:

•Distribuția inegală–unele grupuri sociale obțin mai mult decat altele;

•Determinanții sănătății–cei sociali (venit, locuință) sunt susceptibili de intervenții politice și sunt dependenți de
intervenția politică;

•Organizarea – orice acțiune propusă pentru a preîntampina nevoile de sănătate necesită angajamentul „mașinăriei
sociale sau „eforturile organizate ale societății;

•Drepturile omului – dreptul la „un standard de viață adecvat pentru sănătate si bunăstare (ONU1948) trebuie să fie un
component a drepturilor omului si a cetățeniei;

•Globalizarea – se asistă la o complexitate de crize mondiale – sociale, economice, ideologice, etice – cu impact asupra sănătății tuturor
si cu consecințe nefaste (boli, decese etc.). Globalizarea este procesul de stransă interacțiune a activității umane pe diverse sfere,
incluzand politica, economia, cultura pe trei dimensiuni - spațială, temporală, cognitivă.
 Sănătatea ca problemă de Securitate

 Securitatea sănătăţii publice este definită ca ansamblul

activităţilor, atât proactive cât şi reactive, care au ca scop reducerea
vulnerabilităţilor în faţa ameninţărilor la adresa stării de sănătate a
populaţiei naţionale;
 Securitatea sănătăţii publice la nivel global reduce la minimum
vulnerabilitatea în faţa evenimentelor de SP apărute brusc, care au
potentialul de a pune în pericol sănătatea colectivă a populaţiilor care
trăiesc în anumite areale geografice (indiferent de graniţele statale) şi
care are impact asupra stabilităţii economice sau politice, asupra
comerţului şi turismului, asupra serviciilor şi accesului la bunuri şi
asupra stabilităţii demografice;
 Securitatea sănătăţii publice se referă la o gamă foarte largă de
probleme care pornesc de la o gospodărie individual şi ajung în arena
internaţională, de la consecinţele comportamentului uman la dezastre de
diverse etiologii.
 Cauze umane ale insecurităţii sănătăţii

Investiţii inadecvate care creează un fals sentiment de Securitate

şi conduc la acţiuni de―rebound:

Bolile transmise prin vectori (tripanosomiază, febra hemoragică Denga)

au devenit reemergente în Africa sub-Sahariană după încheiere a unui
program de folosire pe scară largă a unor cantităţi mari de insecticide.

Consecinţa: o pandemie care a cuprins 56 de ţări cu1,2 milioane de

cazuri de Denga în 1998.

 Supraveghere inadecvată: cazul infecţiei HIV cares-a răspândit

cu rapiditate în anii ‘70

 Măsuri inadecvate de control datorate lipsei de date solide

privind anumite comportamente umane.
Consecinţele de SP ale conflictelor

Războiul civil din Angola a zădărnicit eforturile de limitare a unei

izbucniri epidemice de febră hemoragică de Marburg (cauzată de v. Ebola)
în 2005. 200 cazuri, 190 decese

Criza din Rwanda a determinat migraţia forţată a 800000 de persoane

către Republica DemocraticăCongo. În absenţa unor condiţii adecvate de
sanitaţie 50 000 dintre refugiaţi au decedat prin holeră şi dizenterie.
Evenimente de origine chimică

Accidente industriale:

1984, Bhopal, India, nor de izocianat de metil de la o fabrică de

pesticide: circa 3000 de decese imediate şi aproximativ 15000
îndepărtate prin cancer şi alte boli. 120000 de persoane suferă în
continuare cu afecţiuni cronice respiratorii, oftlmologice, gastro-
intestinale, musculo-scheletale, etc

Fenomene naturale:

În august 1986, 1.6 milioane de tone de CO2 au fost eliminate

brusc de la suprafaţa lacului Nyos din Camerun. Norul s-a întins pe o
distanță de 20 km sufocând 1800 de persoane care locuiau în zonă.
 SARS prezintă toate trăsăturile care conferă unei boli semnificaţia
internaţională de ameninţare la adresa securităţii sănătăţii:

Impactul economic al epidemiei SARS

Epidemia a fost limitată la 8422 de cazuri cu o rată de fatalitate de

11%.

Costul estimat pentru ţările asiatice a fost de 20 mld. USD în

termeni de PIB sau, mai rău, 60 mld. USD în termeni de cheltuieli şi
pierderi materiale.

Principalele cauze ale acestui bilanţ: turismul şi scăderea

dramatică a consumului de lux (locaţii de vacanţe alternative pentru
turişti, evitarea resturantelor şi a altor locuri de recreere pentru localnici)

În ciuda duratei scurte, impactul economic a fost unul major:

fiecare persoană infectată a ―costat 2 milioane USD.
 Securitatea sănătății

 Securitatea sănătății este un concept care cuprinde activități și măsuri

peste granițe suverane care atenuează incidentele de sănătate publică
pentru a asigura sănătatea populațiilor.
 Susținătorii securității sănătății susțin că toate statele au
responsabilitatea de a proteja sănătatea și bunăstarea populației lor.
 Oponenții sugerează că securitatea sănătății afectează libertățile civile
și distribuția egală a resurselor.
 Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), securitatea sănătății
cuprinde „activitățile necesare pentru a minimiza pericolul și impactul
evenimentelor acute de sănătate publică care pun în pericol sănătatea
colectivă a populațiilor care trăiesc peste regiuni geografice și granițe
internaționale”.
 Este responsabilitatea guvernelor la nivel global să protejeze sănătatea
populațiilor lor.
 Apariția unor noi provocări în materie de securitate, rezultată
din vulnerabilitatea mondială crescândă la bolile infecțioase, a
creat cerere pentru un angajament global mai mare și o
colaborare în domeniul sănătății publice.
 Globalizarea și apariția preocupărilor transnaționale cu privire
la răspândirea bolilor infecțioase au devenit parte integrantă a
agendelor naționale și internaționale de securitate.
 Bolile, pandemiile și epidemiile au devenit o preocupare din ce
în ce mai mare pentru factorii de decizie și guvernele globale,
necesitând mobilizarea resurselor esențiale pentru punerea în
aplicare a procedurilor rapide și eficiente de sănătate.
 OMS și inițiativele precum Agenda globală pentru securitatea
sănătății sunt esențiale pentru susținerea securității sănătății -
având ca scop îmbunătățirea detectării, prevenirii și
răspunsului la bolile infecțioase prin supravegherea sănătății
publice și parteneriate între state.
 Securitatea sănătății este un concept sau cadru pentru
probleme de sănătate publică, care include protecția
populațiilor naționale împotriva amenințărilor externe
pentru sănătate, cum ar fi pandemiile.

 În acest context pot fi luate în considerare patru tipuri de

securitate:
biosecuritate;
securitatea sănătății globale;
securitatea umană;
securitatea națională.
 Politicele UE
 Deși responsabilitate pentru sănătate și securitate socială le
revine în primul rând guvernelor statelor membre ale
Uniunii Europene (UE), Uniunea completează politicile
naționale, în special pe cele care au o dimensiune
transfrontalieră.

 Acțiunea UE în domeniul securității sociale în UE este

strâns legată de punerea în aplicare a așa-numitului „Pilon
european al drepturilor sociale”, precum și de evoluția
pieței forței de muncă. UE contribuie la promovarea
coeziunii sociale, încercând să promoveze egalitatea și
solidaritatea prin intermediul unor sisteme de protecție
socială și politici de incluziune socială adecvate, accesibile
și durabile din punct de vedere financiar.
 UE acordă o atenție deosebită impactului tuturor
politicilor sale asupra sănătății publice și securității
sociale. Obiectivul său este acela de a încuraja accesul
egal pentru toți la servicii de sănătate și servicii sociale
de înaltă calitate și accesibile ca preț, în contextul
schimbării structurilor societății și al nevoii de a
răspunde noilor cerințe.

 Principalul rol al UE în politicile de sănătate și sociale

este de a sprijini activitățile statelor membre, ajutându-
le să atingă obiective comune și să încurajeze
cooperarea între țări. UE facilitează coordonarea și
generează economii de scară prin punerea în comun a
resurselor necesare pentru a face față provocărilor
comune, cum ar fi factorii de risc asociați cu bolile
cronice sau problemele de securitate socială cu care se
pot confrunta lucrătorii mobili.
Politica de sănătate a UE se concentrează pe obiective strategice, inclusiv:

 pe promovarea unei stări bune de sănătate: pentru a preveni bolile și a

promova un stil de viață sănătos prin abordarea unor factori de risc, cum ar fi
fumatul, consumul de alcool, regimul alimentar nesănătos și lipsa de activitate
fizică, precum și efectele nocive asupra sănătății ale consumului de droguri și
riscurile legate de mediu, acordându-se o atenție deosebită menținerii unei stări
bune de sănătate a persoanelor în vârstă;
 pe protejarea cetățenilor împotriva amenințărilor transfrontaliere grave la
adresa sănătății: pentru a ameliora supravegherea și pregătirea pentru epidemii
și bioterorism și pentru a crește capacitatea de a răspunde noilor provocări din
domeniul sănătății; pe sprijinirea unor sisteme sanitare dinamice: pentru a
contribui la sisteme de sănătate inovatoare, eficiente și durabile și pentru a
sprijini sistemele de sănătate ale statelor membre să răspundă provocărilor
reprezentate de îmbătrânirea populației, de creșterea așteptărilor cetățenilor și
de libera circulație a pacienților și a cadrelor medicale, inclusiv prin
dezvoltarea de noi instrumente, cum ar fi evaluarea tehnologiilor medicale;
 pe facilitarea accesului cetățenilor UE la o asistență medicală mai bună și
mai sigură: pentru a sprijini crearea unor rețele europene de referință, care
cooperează la nivel transfrontalier în scopul combaterii bolilor rare, și
adoptarea unor măsuri privind, de exemplu, siguranța pacienților și prevenirea
rezistenței la antimicrobiene.
  Nu toate problemele de sănătate sunt considerate amenințări la adresa
Concluzii
securității naționale.
 Securitatea sănătății se concentrează pe pandemii, epidemii și
răspândirea bolilor infecțioase. Bolile infecțioase reprezintă cea mai
importantă amenințare la adresa sănătății publice.
 Bolile au capacitatea de a provoca niveluri ridicate de morbiditate și
mortalitate, de a incita frica și perturbarea societății și de a provoca
șocuri economice.

Concluzii  Apariția unor boli infecțioase noi și recurente, inclusiv coronavirus

SARS 2002-2003, virusul gripal A (H1N1) din 2009, coronavirus
COVID 19 reprezintă o amenințare considerabilă pentru populația
globală.
 Răspândirea rapidă, la nivel mondial, a agenților patogeni microbieni a
crescut cererea de politici strategice de securitate a sănătății.
 Extinderea rețelelor globale de aviație a crescut viteza, rata și volumul
conexiunilor dintre națiuni, crescând riscul răspândirii bolilor
infecțioase. măsurile convenționale de control al bolilor nu mai sunt
viabile pentru a atenua amenințările la adresa sănătății publice.
 "Health Security". World Health Organisation.

Rushton, Simon and Youde, Jeremy (2014). Routledge Handbook of Global

Health Security. London: Routledge. ISBN 9781136155567.
Blazes, David L. and Lewis, Sheri H. (2016). Disease Surveillance:
Technological Contributions to Global Health Security. Boca Raton: CRC
Bibliografie Press. ISBN 9780429585999.
William Aldis (November 2008),
"Health security as a public health concept: a critical analysis", Health
Policy and Planning, 23 (6): 369–375, doi:10.1093/heapol/czn030, PMID
18689437
Colin McInnes (2014), Simon Rushton; Jeremy Youde (eds.), "The Many
Meanings of Health Security", Routledge Handbook of Global Health
Security, Routledge, ISBN 9781136155574
Politicile UE - rezultate pentru cetățeni briefing