Preparare

 Medicamentele homeopatice au o existentă

legală și acolo unde se practică homeopatia, ele
trebuie să răspundă la norme precise de
fabricație și control.
 Denumirea remediului homeopatic se face prin
numele latin la care se indică diluția. De
exemplu: Digitalis 4CH, Arnica 9DH,etc.
 Farmacopeea Homeopată Germană
 Farmacopeea Homeopată Franceză
 Preparatele homeopatice sunt obţinute din produse
de origine vegetală, animală, mineraleă sau
organice.
 Tincturile-mamă (TM) de origine vegetală sunt
obţinute prin macerarea sau percolarea în alcool a
plantelor (sau a părţilor din plante) proaspete sau,
mai rar, uscate. Macerarea are loc în recipiente din
sticlă sau din oţel inoxidabil, timp de cel puţin trei
săptămâni.
 Plantele trebuie culese în habitatul lor natural,
în perioada de înflorire.
 Frunzele se recoltează după dezvoltarea
completă a plantei, înainte de înflorire.
 Florile se recoltează înaintea de înflorirea lor
totală.
 Pregătirea materialului vegetal: plantele sau
părțile de plante sunt controlate asupra
identității lor precise; se curăță cu atenție de
eventualele impurități; plantele care nu se
prelucrează imediat se congelează.
 Mărunțirea materialului vegetal se face cu
cuțite inox sau în mixer cu cutite inox.
 După macerare sau percolare, tincturile-mamă sunt
decantate, filtrate, păstrate în condiţii specifice şi
controlate în mod riguros. Tinctura-mamă astfel
obţinută are concentratia de 1/10, calculată în
raport cu masa materiei prime deshidratate.
 Excepție :Calendula TM 1/20
 Angelica arhangelica(rădăcini), Pimpinella
anisum(fructe), Berberis vulgaris(scoarță),
Capsicum anuum(fructe), Rosa canina (fructe),
Rosmarinus officinalis(frunze), Sinapis
alba( semințe), Sophora japonica(semințe),
Valeriana officinalis(rădăcini), etc.
• Sunt obținute printr-o macerare în alcool în proporţie
de 1 /20, sau într-un amestec în părți egale de
apă+alcool conc.+glicerină:
- a animalelor întregi vii
Apis mellifica = albina întreagă
Formica rufa = furnica roşie
- sau a anumitor părţi sau organe ale animalelor, sau a
anumitor secreţii
Sepia = cerneala sepiei
- sau a veninurilor
Lachesis = veninul de Bothrops surucucu
Vipera Redi = veninul de Vipera aspis
 Se obțin prin diluția unor substanțe minerale,
ca: iod, mercur, fosfor, sulf, clorura de sodiu,
fosfat de sodiu, nitroglicerină, ș.a.
 Sunt medicamente obţinute din:
- produse nedefinite chimic (seruri, vaccinuri,
toxine, s.a.); Astfel, Tuberculinum este obţinut
din culturi de Mycobacterinum tuberculosis; 
- secreţii sau excreţii patologice; Psorinum,
obţinut din lizatele serozităților leziunilor de
scabie;
- culturi microbiene pure. Colibacillinum, lizate
obţinute din culturile de Escherichia coli.
• Sunt preparate extemporanee; prima diluţie trebuie să fie
sterilizată.
Se disting două categorii de izoterapeutice:
a) autoizoterapeuticele, obţinute din prelevatele biologice
ale bolnavului şi destinate folosirii sale exclusive (urină,
puroi, expectoraţii,s.a.) cu condiţia ca aceste prelevări să
nu conţină sânge, căci, din motive de securitate (SIDA),
sângele a fost exclus dintre preparatele izoterapeutice. 
b) heteroizoterapeuticele, obţinute din alergene: polen, păr
de pisică, praful de casă, acarieni,s.a.
Toate izoterapeuticele se eliberează pe bază de prescripţie
medicală.
 Gemoterapia este o metodă bioterapică, care
utilizează extractele obținute din țesuturi
vegetale embrionare proaspete : muguri,
amenți, mlădițe, radicele,ș.a.Extracția acestor
materii prime vegetale se face cu anumiți
solvenți, înspecial cu glicerină.
 Plantextrakt , Hofigal.
 fabrică la ora actuală 66 de extracte gemoterapice
unitare, prin prelucrarea plantelor culese din flora
spontană - din zone certificate ecologic - sau
recoltate din culturi ecologice proprii.
 Formule gemoterapice complexe
 Polygemma
 Recomandări
principale:
Sistem
circulator: susţine
starea de sănătate a
venelor (varice,
hemoroizi, stază şi
congestie venoasă) şi a
capilarelor (fragilitate
capilară).
 Diluții centezimale CH
 Diluții decimale DH
 Diluții korsakoviene K
•  Diluţii centezimale hahnemanniene - CH - :
Cele mai frecvent folosite si ele sunt preparate adăugând o
parte din substanţa de bază în 99 părţi de solvent.
Amestecul este agitat puternic se spune că este
„dinamizat" - de un aparat vibrator; se obţine astfel prima
centezimală hahnemanniană - 1 CH.
O parte din această diluţie 1 CH, amestecată într-un nou
flacon cu 99 părţi de solvent şi dinamizată constituie
diluţia 2 CH, şi aşa mai departe până la 30 CH. Este
nevoie, deci, de treizeci de flacoane pentru o asemenea
preparare.
Diluţiile centezimale cel mai des prescrise sunt 4, 5, 7,9,
12, 15 şi 30 CH.
  Diluţii decimale hahnemanniene -DH - :
Sunt diluţii succesive de 1/10, preparate exact după
aceeaşi metodologie ca şi centezimalele
hahnemanniene. Diluțiile decimale cel mai des
prescrise sunt 1 DH, 3 DH, 6 DH.
• în 1832, un rus, Korsakov, pentru a evita utilizarea atâtor
flacoane, propune o tehnică de diluţie numită „în flacon
unic": se pun 5 ml tinctură-mamă într-un flacon care este
agitat puternic, apoi golit prin aspirare. Acest procedeu lasă
în flacon 1% din volumul iniţial. Se adaugă apă purificată
în acest flacon pentru a dilua ceea ce a rămas din TM pe
pereţi, se agită puternic şi se obţine astfel prima diluţie
korsakoviană 1 K. Repetând operaţia, se obţine a doua
diluţie korsakoviană şi aşa mai departe. Diluţiile cel mai
des prescrise sunt 200 K, 1 000 K, 10 000 K. Ele sunt
eliberate cel mai adesea pe bază de prescripţie medicală.
- „incintă cu flux laminar" care filtrează aerul până
la obţinerea a mai puţin de 100 particule la 30 litri
de aer (norma „sălilor albe").
- Solventul este: apa distilata si alcool de 70 v/v  
- Flacoanele utilizate pentru dilutii sunt spălate de
trei ori la rând cu apă demineralizată, apoi introduse
într-o etuvă la 180° timp de o oră.
• Pentru suşele insolubile în apa şi alcool, se
dispersează substanţa în lactoză, Intr-un mojar se
triturează îndelung 1 parte de substanţă cu 99 părţi
de lactoză; se obţine astfel trituraţia 1 CH. Plecând
de la aceasta se repetă operaţia într-un al doilea
mojar; se obţine trituraţia 2 CH, apoi 3 CH sub
formă de pudră lactozată. Din această trituraţie 3
CH este posibil să se obţină o diluţie lichidă
dizolvând o parte din trituraţie în 99 părţi de solvent
(apă purificată sau alcool); se obţine în acest mod
dilutia lichidă de 4 CH. Această soluţie poate apoi
să fie supusă unui şir de diluţii.
• Acestea sunt mici sfere constituite dintr-un amestec
de zaharoză si lactoză. Invelişul este realizat în
turbine, special concepute pentru a funcţiona
continuu. Fabricarea globulelor (200 per gram)
necesită în jur de două săptămâni şi este nevoie de
câteva zile pentru a prepara granulele (20 per gram).
Aceste granule şi globule neutre sunt transformate
în medicamente prin impregnarea cu o diluţie.
  Altădată, impregnarea granulelor şi a globulelor se
făcea într-o singură etapă şi din acest motiv ea
rămânea superficială, ceea ce explică faptul că se
recomanda să nu se ia granulele cu degetele.
în 1961, a fost pus la punct un procedeu de triplă
impregnare, ceea ce permite o penetrare mai
profundă şi o repartizare mai omogenă a dilutiei.
• Aceste două forme farmaceutice, granulele şi
globulele, sunt specifice homeopatiei.
- Granulele, condiţionate în tuburi de 4 grame
conţinând 80 granule, se prepară la toate gradele de
diluţie.
- Globulele sunt mai mici decât granulele. Un tub
doză de 1 gram conţine aproximativ 200 globule. El
trebuie să fie absorbit dintr-o dată, lăsând globulele
să se dizolve încet sub limbă.
 Tratament preventiv:
se ia o doza pe
săptămână în
perioada de expunere
gripală. Stare gripală
incipientă: se ia o
doză cât mai devreme
posibil și se repetă
tratamentul din 6 in 6
ore.
 aconitum napellus
6CH, belladona 6CH,
calendula officinalis
6CH, abrus
precatorius 6CH,
chelidonium majus
6CH, viburnum
opulus 6CH, în părți
egale a 0.5 mg.
 Solventul este alcool 30 v/v. Ele sunt rezervate mai
degrabă dilutiilor joase (DH şi TM) sau celor
complexe. Sunt absorbite fie în stare pură, fie
diluate în puţină apă.
 Avena sativa CH1
 Natrium muriaticum CH2
 Chinae CH3
 Strychninum CH3
 Calcarea phosphorica CH6
 aa partes q.s. ad 30 ml
 Indicații terapeutice: astenie, anorexie
 Mod de administrare: 10 pic. la prânz și seara
 În homeopatie, în funcție de scopul terapeutic
urmărit, se utilizează diverse forme
farmaceutice: unguente, fiole, supozitoare, ovule,
colire, s.a.
 Calendula officinalis TM 0.10g
Phytolaca decandra TM 0.30g
Bryonia TM 0.10g
Unguent simplu q.s.ad100g

 Indicații terapeutice: cicatrizant, antiseptic,

decongestionant.
 Medicamentele homeopatice pot fi :
- unitare, când au un singur component,
sau
- complexe, dacă sunt compuse dintr-un amestec de
remedii homeopatice unitare, având indicaţii
complementare.
  un medicament homeopatic este constituit din una
sau mai multe substanţe, care
1) acţionează în doza infinitezimala
2) a suferit scăderi ale concentraţiei şi dinamizări
succesive.
• Datorită stării specifice de diluţie, medicamentele
homeopatice pot fi alterate de anumite substanţe
volatile precum camforul, mentol, parfumurile... 
De asemenea, trebuie evitată expunerea la căldură
prea mare (> 40°) a tuburilor ce conţin granule; într-
adevăr, acest lucru ar putea modifica acţiunea
terapeutică a remediului
 Este de preferat ca medicamentele homeopatice să
fie luate la un interval faţă de mese (15 minute
înainte sau 30 minute după).
Alegerea formei ține cont de modul de utilizare:
repetare în timpul zilei sau priză unică zilnică,
săptămânală sau lunară.
• - Diluţiile joase (4 CH/5 CH) sau medii (7 CH/9
CH), au o acţiune limitată în timp; ele corespund
unor semne locale sau generale şi sunt administrate
în general de două sau de trei ori pe zi, până la
dispariţia simptomelor, în special în cazurile acute.
- Diluţiile înalte (15 CH/30 CH), sunt utilizate în
general pentru maladiile cronice şi tipurile sensibile
şi, deci, prescrise de către medic o dată pe
săptămână sau o dată la cincisprezece zile.
 Administrarea de medicamente homeopatice nu
este incompatibilă cu alte medicamente si
tratamente, acţiunea lor nesituându-se la acelaşi
nivel, dar permiţând adesea o sinergie terapeutică.