Mihăileanu

Cezar
Alexandru

Limbajul
minciunii
 Semnele de anxietate

 pot oferi indicii importante în detectarea minciunilor.

Adesea, minciuna este însoţită de emoţii negative
precum frica, ruşinea, vinovăţia sau frustrarea. Totuşi,
uneori, minciuna poate fi însoţită de o plăcere de a
înşela, manifestată prin comportamentul artificial de a
fi jovial - privire directă, zâmbete, voce veselă şi
semne de apropiere.

2
 Modelul creierului triun

Creierul
03
Creierul reptilian
rațional Instincte.
(neocortexul)
Decide ce spune
persoana:
minciună sau 01 02 Creierul limbic
adevăr.
(creierul emoțional)

Nu se angajează niciodată
în minciună.
3
Creierul limbic

Creierul limbic nu poate susţine prin

gesturi şi expresii faciale afirmaţiile
verbale pe care le face o persoană. În
cazul minciunii, există adesea o
desincronizare între ceea ce spune
persoana (comunicarea verbală) şi ceea
ce transmite prin limbajul corpului
(comunicarea nonverbală) şi prin vocea
sa (comunicarea paraverbală).

4
 În funcție de vârstă

✘ Viteza şi modul în care oamenii îşi manifestă gesturile pot fi

influenţate de vârsta lor. De exemplu, un copil de cinci ani
care spune o minciună va acoperi imediat gura cu una sau
ambele mâini, ceea ce va alerta părinţii cu privire la faptul că
a minţit. Acest gest va fi utilizat şi mai târziu în viaţă, dar cu
o viteză diferită. Atunci când un adolescent minte, el îşi va
aduce mâna la gură ca şi copilul de cinci ani, dar în loc să
acopere gura brusc, degetele vor atinge uşor buzele.

5
La adulţi, gestul de acoperire a gurii devine mai subtil.
Atunci când un adult minte, creierul îi dictează mâinii să
acopere gura pentru a opri cuvintele mincinoase,
asemănător copilului şi adolescentului, dar în ultima
clipă, mâna lui va aluneca mai departe pe faţă şi va
atinge nasul. Acest gest reprezintă o variantă rafinată a
gestului de acoperire a gurii folosit în copilărie şi
ilustrează faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, multe
gesturi devin mai subtile şi mai puţin evidente. Astfel,
este mult mai dificil să se interpreteze gesturile unei
persoane de cincizeci de ani faţă de cele ale uneia mult
mai tinere.

6
 Minciuna la tineri și adolescenți

✘ Minciuna la adolescenți este fost considerată un indicator

timpuriu al problemelor de comportament antisocial, cum ar fi
agresiunea, delincvența, pierderea autocontrolului și
comportamentul perturbator în clasă.

✘ S-a constatat că aceste probleme comportamentale antisociale

se acumulează atunci când obiceiul de a minți devine mai
persistent.

7
În studiul realizat de Gervais et al. (2000) pe un grup de
copii cu vârste între șase și opt ani, s-a constatat că cei
care mint frecvent prezintă mai multe comportamente
deviante precum violența fizică și intimidarea, decât
copiii care nu mint frecvent. De asemenea, poate exista
o relație între minciună și starea afectivă, cum ar fi
stima de sine scăzută, depresia, stresul și singurătatea.

8
 Pentru a minți cu succes, este esențial ca individul
să își ascundă corpul cât mai mult. De aceea, la
interogatoriile de poliție suspectul este așezat pe un
scaun într-un loc deschis, sau sub o lumină
puternică, unde trupul său poate fi observat în
întregime de anchetator. Astfel de măsuri facilitează
detectarea minciunilor și gesturilor suspectului.
Indicatori ai minciunii în limbajul corporal

NASUL ZÂMBETUL

OCHII MEMBRELE
10
 Ochii
✘ Cu privire la dilatarea pupilelor, aceasta este mult mai pronunțată la mincinoși.
Atunci când oamenii nevinovați sunt întrebați despre subiecte dificile, ei sunt
tentați să se uite în altă direcție pentru a-și concentra gândurile până când
formulează un răspuns.

✘ Pe de altă parte, cei care mint se

uită în altă direcție doar pentru o
perioadă scurtă de timp, pentru a
da impresia că se gândesc
suficient de mult la răspuns.

11
 Nasul
✘ Acoperirea gurii, sau gestul deplasat
spre nas cu acoperirea partiala a
gurii sunt indicii principali ai
minciunii.

12
 Durata și compoziția
zâmbetului fals sunt diferite de
cele ale unui zâmbet sincer.
Această diferență se datorează
Zâmbet faptului că zâmbetul implică
sincer
atât centri nervoși voluntari,
cât și involuntari, precum și Zâmbet
diferiți mușchi. În timp ce un fals
zâmbet sincer implică mușchii
din întreaga față, un zâmbet
fals implică doar mușchii din
partea inferioară a feței. De
asemenea, un zâmbet fals
poate fi compus și retras mai
13
repede decât unul sincer.
 Membrele

✘ Individul care dorește să-și ascundă trupul are

tendința de a-și strânge mâinile, brațele și
picioarele în jurul corpului, ca și cum ar
încerca să ocupe cât mai puțin spațiu. De
obicei, nu stă într-o poziție dreaptă, cu brațele
întinse în afara corpului, ci este ghemuit.
Pentru a părea relaxat, el își poate ridica ușor
umerii.

14
 Alte gesturi

✘ Gesturile animate, cum ar fi mângâierea părului,

frecatul mâinilor sau scărpinatul în cap, pot fi asociate
cu nervozitatea. Aceasta poate fi o manifestare a
minciunilor cu implicații mari sau a mincinoșilor
neexperimentați. Totuși, cei care sunt constienți de
astfel de gesturi pot încerca să le inhibe și sa producă
mișcări rigide și stângace pentru a părea mai credibili.

15
 Minciuna patologică vs.
„pseudominciuna”
✘ Minciuna patologică a fost comparată cu
„pseudominciuna” observată la copii. În ciuda
comparabilității lor evidente, este important să facem o
distincție între cele două.
✘ Utilizarea imaginației de către copiil pentru a nega
realitatea este considerată a fi un aspect important al
autodezvoltării și autoapărării. Însă când acest lucru
persistă în viața adultă, devine patologic.

16
✘ În studiile lor cu privire la mincinoșii patologici, William și Mary
Healy au observat că rostirea minciunilor vine la fel de rapid și
natural cum rostirea adevărului vine pentru alți oameni.
✘ Acest aspect a fost identificat chiar și la indivizii cu probleme
mintale; unii pot inventa povești pe care le recunosc ca fiind false. În
acest fel se evidențiază și mai mult controversele cu privire la faptul
că mincinosul patologic ar menține contactul cu realitatea sau nu.
✘ Mincinosul patologic se pune într-o situație dificilă prin minciună, și
apoi spune și mai multe minciuni pentru a se scoate din acea situație.

17
 Bibliografie
✘ Pease, A. (2002). Limbajul trupului. Editura Polimark, BucureÅŸti.
✘ Codoban, A. (2014). Gesturi, Vorbe și Minciuni. Mic tratat de semiotică gestuală
extinsă și aplicată. EIKON, Cluj-Napoca.
✘ Dike, C. C., Baranoski, M., & Griffith, E. E. (2005). Pathological lying revisited.
Journal of the American Academy of Psychiatry and the Law Online, 33(3), 342-
349.
✘ Engels, R. C., Finkenauer, C., & van Kooten, D. C. (2006). Lying behavior, family
functioning and adjustment in early adolescence. Journal of Youth and
Adolescence, 35, 949-958.
✘ https://zejoo.wordpress.com/2015/08/19/limbajul-trupului-minciuna/
✘ https://programarea-succesului.ro/limbajul-trupului/
✘ https://ifpblogs3g2.wordpress.com/hand-gesture/
✘ https://www.theguardian.com/science/2015/apr/10/psychology-empathy-
distinguish-fake-genuine-smiles

18