Consiliere și orientare

CONCEPTE, OBIECTIVE, ISTORIC

LECT. UNIV. DR. RAMONA RICHIȚEANU-NĂSTASE
Discutarea cerinţelor şi a tematicii propuse.
 De unde pornim?

De ce ne interesează istoricul consilierii și orientării?

Ce este, cu ce se ocupă consilierea și orientarea?
Concepte fundamentale
Cine face consiliere și orientare?
 Scurt istoric

Consilierea psihologică şi psihoterapie, lucrările

revoluţionare ale lui Sigmund Freud (Viena, 1881),
abordarea psihodinamică (rafinări ale teoriei lui Freud-
Alfred Adler, Carl Jung), abordări comportamantale (I.
Pavlov, J. B. Watson, B. F. Skinner) și abordări
umaniste (C. Rogers).

Puteți urmări:
 Behaviorism: Pavlov, Watson, and Skinner
 https://www.youtube.com/watch?v=xvVaTy8mQrg
 Scurt istoric

SUA, începutul sec. XX, municipalitatea orașului

New York îl angajează pe Fr. Parsons (1907) să
cerceteze și să rezolve problema integrării socio-
profesionale a numărului mare de copii care
vagabondau pe străzile NY
Parsons dezvoltă un chestionar și un program de
orientare profesională în 3 trepte:
 Diagnoza aptitudinilor și capacităților individului;
 Informarea asupra meseriilor disponibile și solicitările acesteia;
 Plasarea individului într-o meserie adecvată.
 Scurt istoric

E. G. Williamson (univ. Minnesota) a folosit

progresele din psihometrie (teste) pentru a dezvolta
un model de consiliere profesională. (modelul ”trait
and factor”, care a dominat C&O până la sfârșitul
celui de-al doilea război mondial)
Treptat s-a impus th. nondirectivă a lui C.
Rogers (1942) – consilierea și psihoterapia centrată
pe client (concepție de factură umanistă)
Mijlocul sec. XX schimbări în C&O datorită: teoriei
dezvoltării, teoriei imaginii de sine, teoriei
învățării →noi domenii de studiu în C&O
 Scurt istoric

Paralel cu ruta ”academică”, instituționalizată s-a

dezvoltat o altă rută informală, de asistare și
consiliere a individului: coaching-ul. Prima folosire
a termenului este legată de sport și de anul 1861
Mentoratul. Larry D. Burlew (1991, pag.215-216)
propune diferenţierea dintre mentorul de formare
(centrat pe abilităţile profesionale), mentorul
educativ (dezvoltă şi sprijină individul în schimbarea
dorită) şi mentorul de dezvoltare (personală şi
profesională; este un model pentru individ).
 Definire

Consilierea școlară este un proces intensiv de

acordare a asistenței psihopedagogice , elevilor,
studenților și celorlalte persoane implicate în
procesul educațional (profesori, părinți, autorități
școlare)
Consilierea reprezintă o formă de asistare şi sprijin
a individului în devenirea şi dezvoltarea sa
Rolul consilierii este unul proactiv, ceea ce
înseamnă că își dorește:
 prevenirea situațiilor de criză personală și educațională și
 urmărește dezvoltarea personală, educațională și socială
 Obiectivele consilierii și orientării școlare

Prevenție: a dispoziției afective negative, a neîncrederii

în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor
interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării
sociale, a situațiilor de criză;
Dezvoltare personală: cunoaștere de sine, relaționare
interpersonală armonioasă, managementul stresului,
tehnici de învățare eficientă, atitudini creative, opțiuni
profesionale realiste;
Promovarea stării de bine și a sănătății:
funcționare optimă din punct de vedere somatic,
fiziologic, mintal, emoțional, social și spiritual.
Consultaţi programele şcolare pentru disciplina
Consiliere şi orientare de nivel gimnazial şi liceal
pentru a vă familiariza cu obiectivele și unităţile
tematice propuse
Structura programei școlare analizate
Dezbatere: obiectivele consilierii şcolare şi temele
generale specifice se aplică şi consilierii studenţilor,
adulţilor?
 Relația dintre consiliere, psihoterapie

C. H Patterson identifică 4 criterii prin care diferențiază

consilierea de psihoterapie:
 Severitatea problemei clientului: consilierea îi ajută pe oamenii
normali să depășească obstacole în calea dezvoltării personalității
lor; psihoterapia este o activitate de sprijin a unor persoane a căror
dezvoltare emoțională a fost grav afectată
 Natura problemei acestuia: consilierea este centrată pe
probleme ale vieții actuale, reale; psihoterapia vizează mai ales
probleme de ordin afectiv
 Scopurile urmărite în cele două activități: consilierea se
centrează pe formarea unor abilități de a face față situațiilor de viață;
psihoterapia urmărește schimbarea personalității pentru a putea
trece peste obstacole
 Metode și tehnici folosite: folosesc metode și tehnici similare
Dezbatere:
 Când o depresie poate fi ”tratată” de un consilier și când de un
psihoterpeut?
 Tentativa de viol poate fi ”tratată” de un consilier?
 Avansurile unui profesor?
 O ceartă între colegi?
 Marginalizarea unui coleg?

Aplicaţie
 Relația consiliere – educație

Timp: educația vizează pregătirea

elevului/studentului pentru viitor; consilierea se
centrează pe prezentul acestuia
Relația: în cazul educației, relația este una
asimetrică (cunoștințe, pregătire); consilierea
presupune o relație empatică, bazată pe cooperare și
pe căutarea împreună a unei soluții la problema
clientului.
 Dezbatere în perechi

Analizați relația dintre profesorul – diriginte și elevi,

părinți identificând activităţi specifice. Poate fi
profesorul educator și consilier în același timp? Ce
probleme apar? Ce soluții găsiți?
Analizaţi diferenţele dintre următoarele concepte:
consiliere-orientare; coaching-mentorat;

Aplicaţie