Top 5 muzicieni francezi

Proiect creat de
Motău Adrian Ionel &
Postolachi Alexandru Daniel
 1. Édith Piaf
Română
 Motto: „Există tăceri care spun multe, aşa cum există cuvinte care nu
înseamnă nimic”. – Édith Piaf
 Duminică, 19 decembrie, se împlinesc 106 ani de la naşterea
şansonetistei, textierei şi actriţei franceze Édith Piaf, cea care avea să
influenţeze puternic culura franceză și europeană a secolului al 20-lea.
Ea a consacrat, în Franța și în întreaga lume, genul muzical „chanson
réaliste”, vocea și interpretările sale deosebite reflectând angoasele și
frământările unei lumi a periferiei şi a sărăciei. În urma ei au rămas
cântece nemuritoare, precum „Non, je ne regrette rien”, „La vie en rose”
ori „Milord”, dar şi o poveste de viaţă construită dintr-un şir incredibil de
evenimente nefericite, o întregă existenţă trăită sub spectrul tragediei.
 Ea a consacrat, în Franța și în întreaga lume, genul muzical „chanson
réaliste”, vocea și interpretările sale deosebite reflectând angoasele și
frământările unei lumi a periferiei şi a sărăciei. În urma ei au rămas
cântece nemuritoare, precum „Non, je ne regrette rien”, „La vie en rose”
ori „Milord”, dar şi o poveste de viaţă construită dintr-un şir incredibil de
evenimente nefericite, o întregă existenţă trăită sub spectrul tragediei.
Franceză
Devise : « Il y a des silences qui en disent long, tout comme il y a des mots qui
ne veulent rien dire. » – Édith Piaf
Le dimanche 19 décembre marque le 106e anniversaire de la naissance de la
chancelière, auteure-compositrice et actrice française Édith Piaf, qui influencera
fortement le ponceau français et européen du 20e siècle. Elle a consacré, en
France et dans le monde, le genre musical « chanson réalist », sa voix et ses
interprétations particulières reflétant l’angoisse et l’agitation d’un monde de
périphérie et de pauvreté. Dans son sillage sont restées des chansons immortelles,
telles que « Non, je ne regrette rien », « La vie en rose » ou « Milord », mais
aussi un récit de vie construit à partir d’une incroyable série d’événements
malheureux, une existence entière vécue sous le spectre de la tragédie.
 Elle a consacré, en France et dans le monde, le genre musical « chanson
réalist », sa voix et ses interprétations particulières reflétant l’angoisse et
l’agitation d’un monde de périphérie et de pauvreté. Dans son sillage sont
restées des chansons immortelles, telles que « Non, je ne regrette rien », « La
vie en rose » ou « Milord », mais aussi un récit de vie construit à partir d’une
incroyable série d’événements malheureux, une existence entière vécue sous
le spectre de la tragédie.
 Romana
 À l’âge de 17 ans, Édith tombe enceinte à la
La vârsta de 17 ani, Édith rămâne însărcinată în
urma unei legături cu un anume Louis Dupont.
Fiica sa, Marcelle, va muri de meningită în anul
1935. Părăsită de "P'tit Louis", Édith - în vârstă
de 20 de ani - decade tot mai mult, frecventează
straturile cele mai de jos ale societății pariziene,
lumea vagabonzilor, proxeneților, a traficanților
de droguri, a prostituției. Continuă să cânte pe
străzile Parisului, pentru a-și asigura o existență
de mizerie.
Franceză
suite d’une liaison avec un certain Louis
Dupont. Sa fille, Marcelle, meurt d’une
méningite en 1935. Désertée par « P’tit Louis
», Édith - 20 ans - est de plus en plus des
décennies, fréquentant les couches les plus
basses de la société parisienne, le monde des
vagabonds, des proxénètes, des trafiquants de
drogue, de la prostitution. Il continue de
chanter dans les rues de Paris pour s’assurer
une existence de misère.
 Română
La începutul anului 1959, în cursul unui
concert triumfal la New York, Édith se
prăbușește epuizată pe scenă. Internările în
clinici se succed una după alta. În ciuda
stării sale de sănătate deplorabile,
cucerește din nou Parisul în 1961 într-un
concert în sala Olympia, cu noul
său chanson, "Non, je ne regrette rien".

Franceză
Début 1959, lors d’un concert triomphal à
New York, Édith s’effondre épuisée sur
scène. Les admissions dans les cliniques se
succèdent. Malgré son état de santé
déplorable, il reconquiert Paris en 1961
lors d’un concert à l’Olympia avec sa
nouvelle chanson, « Non, je ne regrette
rien ».
 2. Claude Debussy
Română
 Este considerat unul dintre cei mai
influenți compozitori, creatorul unui stil
inovativ, cu o finisare tehnică și cu un aer
de natură poetică. Opera sa a constituit o
evadare din conceptele tradiționaliste. De
asemenea, este considerat a fi cel mai
important compozitor de pian, de după
Frederic Chopin.
Franceză
 Il est considéré comme l’un des
compositeurs les plus influents, le créateur
d’un style innovant, avec une finition
technique et un air de nature poétique. Son
travail était une évasion des concepts
traditionalistes. Il est également considéré
comme le compositeur pour piano le plus
important après Frédéric Chopin.
 Română
 Apariția creației muzicale a lui Claude Debussy
naște însă un curent absolut novator:
impresionismul muzical. Impresionismul este o
mișcare artistică, manifestată la început în pictură,
mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care
marchează desprinderea artei moderne de
academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a
dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886,
caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor
fugitive produse de o scenă sau de un obiect,
asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât
asupra aspectului stabil și conceptual al lucrurilor.
Franceză
 L’émergence de la création musicale de Claude
Debussy engendre cependant un courant
absolument novateur : l’impressionnisme musical.
L’impressionnisme est un mouvement artistique,
qui se manifeste d’abord dans la peinture, puis dans
la musique, notamment en France, et qui marque le
détachement de l’art moderne de l’académisme
traditionnel. La peinture impressionniste s’est
développée entre 1867 et 1886, caractérisée par
l’accent mis sur les impressions fugaces produites
par une scène ou un objet, sur la mobilité des
phénomènes, plus que sur l’aspect stable et
conceptuel des choses.
 Română
În repertoriul pianiștilor, cele 24 de preludii ale lui Debussy, aranjate în 2 volume
ocupă un loc aparte. Aceste lucrări se caracterizează prin succesiunile ritmice
utilizate, prin spontaneitate, prin libertate de comunicare. Toate preludiile
reprezintă un tot întreg, lipsite de oricare urme de asamblaj sau de meșteșug
combinard. Fiecare preludiu prezintă un aport nou, folosit ca necesitate a
exprimării sonore expresive.
Ambele volume de preludii fac parte din perioada de cristalizare a măiestriei
debussyene, de epurare structurală, de cizelare strictă a liniei, de evoluție spre
expresivitatea sobră și cuprinzătoare.
Franceză
Dans le répertoire des pianistes, les 24 préludes de Debussy, arrangés en 2
volumes, occupent une place particulière. Ces œuvres se caractérisent par les
successions rythmiques utilisées, par la spontanéité, par la liberté de
communication. Tous les préliminaires représentent un tout, dépourvu de toute
trace d’assemblage ou de combinaison. Chaque préliminaire présente une nouvelle
contribution, utilisée comme une nécessité d’expression sonore expressive.
Les deux volumes de préliminaires font partie de la période de cristallisation de
l’artisanat debusskene, de purification structurelle, de raffinement strict de la ligne,
d’évolution vers une expressivité sobre et complète.
 3. Vanessa Paradis
Română
 A fost o muză a numeroși muzicieni și textieri
care au luat fiecare unul dintre albumele sale
sub egida lor, printre care Étienne Roda-Gil
(1988), Serge Gainsbourg (1990), Lenny
Kravitz (1992), Matthieu Chedid (2007),
Benjamin Biolay (2013), Samuel Benchetrit și
The Bees (2018). Ca model, Paradis a apărut
pe mai mult de 300 de reviste acoperă din
întreaga lume, inclusiv Vogue, Elle, Harper's
Bazaar, Madame Figaro, Paris Match, Vanity
Fair, Glamour, Premiere, și Marie Claire.
Franceză
 Il a été l’égérie de nombreux musiciens et
auteurs-compositeurs qui ont chacun pris un de
ses albums sous leur égide, dont Étienne Roda-
Gil (1988), Serge Gainsbourg (1990), Lenny
Kravitz (1992), Matthieu Chedid (2007),
Benjamin Biolay (2013), Samuel Benchetrit et
The Bees (2018). En tant que mannequin,
Paradis est apparue sur plus de 300 magazines
de couverture à travers le monde, dont Vogue,
Elle, Harper’s Bazaar, Madame Figaro, Paris
Match, Vanity Fair, Glamour, Première et
Marie Claire.
 Română
• Paradis s-a născut în Saint-Maur-des-Fossés,
lângă Paris, din familia designerilor de interior
André și Corinne Paradis. În copilărie s-a
înscris la lecții de dans, a învățat elementele de
bază ale pianului și a participat la sesiuni de
casting model pentru copii. La vârsta de șapte
ani, Paradis a apărut în emisiunea locală de
televiziune L'École des fans, un show de
talente pentru cântăreții de copii.
Franceză
• Paradis est né à Saint-Maur-des-Fossés, près
de Paris, fils des architectes d’intérieur
André et Corinne Paradis. Enfant, elle
s’inscrit à des cours de danse, apprend les
bases du piano et assiste à des séances de
casting de modèles pour enfants. À l’âge de
sept ans, Paradis participe à l’émission de
télévision locale L’École des fans, un
spectacle de talents pour enfants chanteurs.
 Română
în 1992, Paradis s-a mutat în Statele Unite pentru a lucra cu Lenny
Kravitz, cu care se întâlnea la acea vreme. Paradis a început să lucreze
la un nou album în limba engleză, o limbă în care vorbea acum fluent.
Scris și produs de Kravitz, albumul, intitulat Vanessa Paradis, a ajuns
în topul francez și a făcut pentru scurt timp listările din Marea Britanie
(numărul 45). Unul dintre single-urile de pe acesta a fost "Be My
Baby", care a ajuns pe locul 5 în Franța și i-a oferit un alt hit în Top 10
în Marea Britanie, ajungând pe locul șase.
Franceză
En 1992, Paradis déménage aux États-Unis pour travailler avec Lenny
Kravitz, qu’il fréquente à l’époque. Paradis commence à travailler sur
un nouvel album en anglais, une langue dans laquelle il parle
maintenant couramment. Écrit et produit par Kravitz, l’album, intitulé
Vanessa Paradis, atteint le palmarès français et fait brièvement partie
des classements britanniques (numéro 45). L’un des singles était « Be
My Baby », qui a atteint #5 en France et lui a donné un autre hit du
top 10 au Royaume-Uni, culminant au numéro six.
 4.Michele Torr
Română
 Născută în Pertuis, Vaucluse, Torr a câștigat primul
ei concurs de canto la vârsta de cincisprezece ani,
în 1962, câștigând primul an al concursului On
Chante dans mon Quartier din Avignon. Michèle a
fost o femeie înaltă, frumoasă, cu o expresie
asemănătoare actriței, și câștigă cu ușurință
publicul cântând melodia Édith Piaf Exodus.
Mireille Mathieu a fost vicecampioană în acel an cu
Les cloches de Lisbonne de Maria Candido. Apoi,
în 1963, la vârsta de șaisprezece ani, Michèle a
câștigat un contract de înregistrare cu casa de
discuri Mercury și a deschis pentru Jacques Brel la
Olimpia de la Paris.
Franceză
Née à Pertuis, dans le Vaucluse, Torr remporte son
premier concours de chant à l’âge de quinze ans, en
1962, remportant la première année du concours On
Chante dans mon Quartier à Avignon. Michèle était
une grande et belle femme avec une expression
d’actrice, et gagne facilement le public en chantant la
chanson Exode d’Édith Piaf. Mireille Mathieu a
terminé deuxième cette année-là avec Les cloches de
Lisbonne de Maria Candido. Puis en 1963, à seize
ans, Michèle décroche un contrat d’enregistrement
avec le label Mercury, et fait la première partie de
Jacques Brel à l’Olympia de Paris.

 Română
În 1966, Torr a fost invitat să interpreteze intrarea
luxemburgheză, Ce soir je t'attendais, la cea de-a
unsprezecea ediție a Concursului Muzical
Eurovision. Acest lucru a fost permis, deoarece nu a
existat niciodată o cerință la Eurovision ca cântăreața
să fie originară din țara pe care o reprezintă; într-
adevăr, Luxemburgul a ales foarte rar un
luxemburghez ca interpret. Deoarece Luxemburgul
câștigase concursul din 1965, concursul din 1966 a
avut loc la Luxemburg city pe 5 martie. Torr a
terminat pe locul zece din optsprezece participanți,
alături de înscrierile din Finlanda și Germania.

Franceză
 En 1966, Torr est invité à interpréter l’œuvre
luxembourgeoise, Ce soir je t’attendais, au
onzième Concours Eurovision de la chanson. Cela
a été autorisé car il n’y a jamais eu d’exigence à
l’Eurovision que le chanteur soit originaire du
pays qu’il représente; en effet, le Luxembourg n’a
que très rarement choisi un Luxembourgeois
comme interprète. Le Luxembourg ayant remporté
le concours de 1965, le concours de 1966 a eu lieu
à Luxembourg-Ville le 5 mars. Torr a fini dixième
ex-aequo sur dix-huit participants, aux côtés des
inscriptions de Finlande et d’Allemagne.
 Română
Torr a continuat să înregistreze și să lanseze single-uri la începutul și
mijlocul anilor 1970, cum ar fi Une vague bleue, un mare succes, dar a
obținut cele mai mari succese ale carierei sale la sfârșitul deceniului cu
Emmène-moi danser ce soir, La séparation și Discomotion. Prin anii
1980 ea a continuat să lanseze single-uri și albume de succes și a fost un
obișnuit la televiziune. Cariera ei a stagnat în anii 1990, cu mult mai
puțin material nou fiind lansat, deși compilații de lucrări anterioare au
ținut-o în ochii publicului.
Franceză
Torr avait continué à enregistrer et à sortir des singles au début et au
milieu des années 1970 comme Une vague bleue, un grand succès, mais
elle a obtenu les plus grands succès de sa carrière à la fin de la décennie
avec Emmène-moi danser ce soir, La séparation et Discomotion. Tout au
long des années 1980, elle a continué à sortir des singles et des albums à
succès et était une habituée de la télévision. Sa carrière a stagné dans les
années 1990, avec beaucoup moins de nouveaux morceaux publiés, bien
que des compilations de travaux antérieurs l’aient gardée aux yeux du
public.
 5.Francoise Hardy
Română
Născută și crescută în arondismentul 9 al Parisului,
Hardy a avut o copilărie zbuciumată, marcată de
educația strictă a mamei sale singure și a unui tată
în mare parte absent. În adolescență, ea a
descoperit interpreți rock and roll în limba
engleză, inclusiv elvis Presley și Brill Building,
prin intermediul radioului, și a decis să urmeze o
carieră de canto.
 chanteuse.
Franceză
 Née et élevée dans le 9e arrondissement de
Paris, Hardy a eu une enfance troublée
marquée par l’éducation stricte de sa mère
célibataire et un père largement absent.
Adolescente, elle découvre des artistes de rock
and roll de langue anglaise, dont Elvis Presley
et Brill Building pop tels que Paul Anka, à la
radio, et décide de poursuivre une carrière de
 Română
 Françoise Madeleine Hardy s-a născut la 17
ianuarie 1944 la Clinica Marie-Louise din
arondismentul 9 al Parisului, în Franța ocupată
de naziști în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. În momentul nașterii sale, a existat o
alertă de raid aerian, ferestrele clinicii
"explodând". Ea a legat nașterea în acest
context violent cu "temperamentul anormal de
anxios" pe care l-a dezvoltat ca adult.
Franceză
 Françoise Madeleine Hardy est née le 17
janvier 1944 à la clinique Marie-Louise dans le
9e arrondissement de Paris, dans la France
occupée par les nazis pendant la Seconde
Guerre mondiale. Au moment de sa naissance,
il y avait une alerte de raid aérien en place,
avec les fenêtres de la clinique « explosant ».
Elle a raconté le fait d’être née dans ce
contexte violent avec le « tempérament
anormalement anxieux » qu’elle a développé à
l’âge adulte.
 Română
La 14 mai 1961, Hardy a dat o audiție pentru casa de discuri franceză
Disques Vogue, unde a fost primită de regizorii Serge Goron și Léo
Vidaly, care i-au recomandat să ia lecții de teorie muzicală și armonie
cu un pianist. [12] Aspectul ei bun l-a impresionat pe inginerul de
sunet André Bernot de la Vogue – simțind că "va face o copertă
frumoasă a înregistrărilor" – care s-a oferit să o învețe câteva
rudimente ale teoriei muzicii pentru a-și îmbunătăți simțul ritmului.
Franceză
Le 14 mai 1961, Hardy auditionne pour le label français Disques
Vogue, où elle est reçue par les réalisateurs Serge Goron et Léo
Vidaly, qui lui recommandent de prendre des cours de solfège et
d’harmonie avec un pianiste. Sa beauté impressionne André Bernot,
ingénieur du son de Vogue, estimant qu’elle « ferait une belle pochette
de disque », lui propose de lui enseigner quelques rudiments de
théorie musicale afin d’améliorer son sens du rythme[12].