•Dezvoltare economică

•Dezvoltare socială
•Dezvoltare ecologică

DEZVOLTAREA
DURABILĂ
Prof. Maria Michiduță
Prof. Marioara Daqui-Herrera
CONSUMERISM
VERSUS
ANTICONSUMERISM
 Consumerismul se referă la acumularea
egoistă și superficială de produse. În acest
sens, consumerismul capătă conotații
negative, fiind în antiteză cu stilul de viață
sănătos și traiul simplu promovate de anti-
consumerism.
 Globalizarea este tot o consecință a
consumerismului. Ni se spune că avem
nevoie de produse din mai multe părți ale
lumii. Că așa este civilizat, ca tot omul să
mănânce un cotlet de vită din Chile, un
burger de la Mc Donald’s sau să bea o coca-
cola și abia apoi ne putem numi civilizați.
Civilizația nu mai pare a avea legătură cu
moralitatea, cu  educația, cu știința, ci cu
bunurile pe care le consumăm. Ce oraș e
ăla care nu are un McDonald’s?
 Și, pentru că Pământul reprezintă un sistem
închis, înseamnă că dacă iei dintr-o parte,
undeva se împuținează.  Așa s-a ajuns ca
20% din oameni să consume 70% din
resursele planetei și să dețină 80% din
acestea.
Anticonsumerismul a apărut ca reacție la acest sistem
economic, deloc performant pe termen lung.
Anticonsumeriștii spun că ar trebui să facem diferența între
dorințe și nevoi, să privim pragmatic produsele, să căutam
fericirea și bunăstarea în altceva decât achiziționarea
excesivă de bunuri. În mod ideal, ar trebui să cumpărăm cât
mai puțin și, pe cât posibil, de la producători locali, din
motive ecologice sau economice. Cumpărând produse
locale, reducem consumul de dioxid de carbon pe care
produsul îl cuantifică prin transport și ajutăm economia
locală, adică pe cei de lângă noi. Când cumpărăm un produs
trebuie să știm ce e în spatele lui, unde e făcut, din ce e
făcut, dacă nu cumva găsim unul similar pe piața locală.

A cumpăra nu este doar un privilegiu,

ci este o responsabilitate!
Există modele economice care scot producția din
motorul economic al societății și aduc în discuție noi
concepte, bazate pe economia ecologică. Degrowth (în
franceză décroissance) este o mișcare politică,
economică și socială, ce are la bază ideea unei
economii ecologice și anticonsumeriste . Autorii teoriei
economice degrowth pledează pentru descreșterea
producției și a consumului, argumentând că
supraconsumul stă la baza problemelor de mediu pe
termen lung și a inegalităților sociale. Cheia
conceptului de degrowth este că reducerea
consumului nu are nevoie de sacrificii individuale și de
o scădere a bunăstării. Mai degrabă, scopul  este de a
maximiza fericirea și bunăstarea prin intermediul unui
model non-consumerist. Consumând mai puțin,
muncești mai puțin și îți poți dedica mai mult timp
pentru artă, muzică, familie, cultură și comunitate.
O societate orientată spre consumul excesiv creează false valori, false mulțumiri și o
falsă fericire individuală. Definit de economiști consum în compensație, acest tip de
consum nu este orientat către satisfacerea nevoilor, ci către compensarea
frustrărilor și împlinirea nevoii de afișare a statutului social. Falsa fericire constă în
faptul că puterea consumului ne oprește din a căuta și a găsi adevărata fericire,
înlocuind prin produse tot ceea ce pierdem in viață.

Și ce face aceasta falsă fericire? Transformă shopping-ul, cumpărăturile,

dintr-o simplă activitate destinată satisfacerii nevoilor materiale într-un
hobby, o falsă terapie și o adevărată adicție.

Shopping-ul este o experiență care transformă, o metodă de a deveni o

altă persoană. Produsele pe care le cumpărăm ne transformă în alta
persoană, versiunea idealizată o propriei personalități.
• Ce este shopping-ul ca nevoie?
Este simpla acțiune destinată
achiziționării de bunuri și servicii,
efectuată cu scopul satisfacerii
nevoilor la un nivel rațional, fără
excese. Este o acțiune ce nu se
centrează pe emoția cumpărării, pe
experiența trăită, ci pe funcția ei
materială.
• Ce este shopping-ul ca
hobby?
Shopping-ul ca hobby apare atunci
când această acțiune trece din
sfera nevoii în cea a plăcerii. Un
hobby ne face plăcere, îl practicăm
în timpul liber ca mijloc de
relaxare, ne consumăm economiile
pentru satisfacerea lui, numai
gândul la experiențele trăite în
cadrul lui ne face plăcere, abia
așteptam week-endul următor
pentru a o lua de la capăt.
 • Ce este shopping-ul ca terapie?
Shopping-ul ca terapie capătă valențe care afectează
profund psihicul uman. În acest caz, mergem la cumpărături
atunci când ne simțim rău, când suntem deprimați, când
suntem supărați, când ne simțim singuri. Înlocuim prezența
oamenilor și efectele unei conversații cu plăcerea
achiziționării de bunuri și servicii. Întotdeauna, după o
rundă de shopping ne simțim mai bine, avem mai multe
lucruri, suntem mai fericiți, avem alt statut social, altă
imagine, alt eu, altă poveste.
 • Ce este shopping-ul ca dependență?
Dependența de cumpărături poate căpăta aspecte
patologice. Cu efecte devastatoare asupra psihicului,
dependența de cumpărături, oniomania sau
shopahoolism-ul ne afectează negativ stilul de viață,
familia, viața socială, activitatea la locul de munca și
siguranța financiară.
Shopping-ul devine dependență atunci când
achiziționarea unui produs nou, fie și de valoare limitată,
dă mai multă satisfacție decât experiența unui cadru de
viața superior, dar repetat și neschimbat.
HAPPY END
Într-o lume globalizată, dezvoltarea socială presupune abordarea
integratoare a politicilor sociale, atât în plan intern cât și extern:
•un proces de incluziune și
participare activă a societății civile
•înfăptuirea justiției sociale și
reducerea inegalităților sociale
•reducerea inegalităților dintre țări
și promovarea drepturilor omului
  consultare publică
care să permită fluxul de
idei de jos în sus,
caracterizată prin
transparență, amplitudine și
echitate socială
 includerea unor categorii
vulnerabile cumar fi
femeile și copiii
 includerea persoanelor cu
handicap
 includerea minorițăților
naționale
La nivel intern, dezvoltarea durabilă presupune un
proces de incluziune și participare activă a
societății civile la actul decizional prin :
 reprezintă expresia capacității
indivizilor de a participa activ,
conștient și responsabil la viața
socială specifică comunităților
din care fac parte. Ea
presupune și dreptul indivizilor
de a participa la procesele
decizionale care au loc la
nivelul diferitelor grupuri
sociale și este relaționată cu
egalitatea șanselor.

Incluziunea socială
Egalitatea de șanse

•reprezintă o condiție fundamentală pentru

dezvoltarea incluziunii sociale, deoarece
indivizii trebuie să aibă posibilitatea de a
beneficia de oportunități egale de dezvoltare,
de șanse egale de a-și utiliza potențialul
propriu.
•Din perspectiva dezvoltării durabile,
promovarea principiilor egalității de șanse sub
diverse forme precum egalitatea de gen,
accesul egal la educație etc., reprezintă
condiții esențiale pentru o dezvoltare socială
armonioasă, coerentă, pe termen lung.
 • eliminarea
discriminărilor de orice
tip (rasiale, etnice, de
gen și vârstă)
• respectarea demnității
persoanelor
• îmbunătățirea calității
vieții și garantarea unei
vieți sănătoase
• promovarea unor
instituții solide și
transparente
• promovarea drepturilor
umane, protecției
Înfăptuirea justiției sociale și sociale, munca decentă
pentru toți și apărarea
reducerea inegalităților sociale tinerilor și femeilor

presupune:
La nivel extern, dezvoltarea durabilă presupune
reducerea inegalităților dintre țări și
promovarea drepturilor omului prin
următoarele strategii:

• asigurarea că resursele, asistența tehnică și

transferul de tehnologie sunt puse la dispoziția
tuturor țărilor, pentru ca acestea să participe în
mod competitiv
• să se promoveze o planificare și o adoptare a
deciziilor în mod transparent, urmate de un
control al procesului de adoptare a deciziilor
relative la dezvoltarea durabilă
• încorporarea politicilor ambientale în deciziile,
acțiunile și strategiile economice, sociale și
culturale statale