SISTEME DE ANTENE

Curs Antene si Propagare – 11

SISTEME DE ANTENE
 Am discutat si analizat pana in acest punct caracteristicile de radiatie ale
antenelor unice de diferite tipuri si dimensiuni.
 Am observat ca de obicei caracteristica de radiatie a unei antene singulare este
larga, cu valori scazute ale directivitatii (castigului)
 Exista multe aplicatii insa unde este nevoie de antene foarte directive (cu castig
foarte mare) pentru a satisface cerintele legate de lungimea conexiunii radio.
Aceasta nevoie poate fi acoperita marind lungimea electrica a antenei
 Marirea dimensiunilor antenei singulare conduce de regula la cresterea
directivitatii. O alta solutie insa este formarea unui grup de elemente radiante intr-
o anumita configuratie electrica si geometrica
 Aceasta structura rezultata (formata dintr-un anumit numar de elemente singulare)
poarta numele de sistem de antene
SISTEME DE ANTENE
 In cele mai multe cazuri, elementele constituente ale unui sistem sunt identice.
Aceasta nu este o regula obligatorie, insa indeplinirea ei conduce la simplitate si
la usurinta realizarii practice
 Campul total al sistemului este reprezentat de adunarea vectoriala a campurilor
fiecarui element constituent. Aceasta procedura se bazeaza pe presupunerea ca in
fiecare element constituent avem acelasi curent ca intr-un element izolat
(neglijand deci efectele cuplajului)
 Presupunerea de mai sus nu este in general valabila, distanta de spatiere dintre
elemente avand un rol hotarator in acest sens
 Pentru obtinerea caracteristicilor directive este necesar ca toate campurile
provenite de la elementele sistemului sa se combine constructiv (adunare) pe
directiile dorite, si sa se anuleze reciproc in restul spatiului
SISTEME DE ANTENE
 In sistemele cu elemente identice se pot identifica cel putin 5 puncte care permit
contrololul formei caracteristicii rezultate
 Configuratia geometrica a sistemului (liniar, circular, rectangular, sferic, etc)
 Distanta relativa intre elementele sistemului
 Amplitudinea excitatiei aplicate elementelor individuale
 Faza excitatiei aplicate elementelor individuale
 Caracteristica individuala a elementelor individuale
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Presupunem ca avem un sistem format din 2 dipoli orozontali infinitezimali
pozitionati de-a lungul axei z.
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Campul total radiat de cele 2 elemente, presupunand lipsa cuplajului intre cele 2
elemente, este dat de suma celor 2 campuri individuale, iar in planul z-y se poate
scrie
 kI 0l  e jkr1   /2 e  2 
 j kr   /2

Et  E1  E 2  a jZ 0  cos  1  cos  2
4  r1 r2 
 unde este diferenta fazelor cu care sunt excitate cele 2 elemente. Amplitudinea
excitatiei este egala la cele 2 elemente
 Considerand zona de camp indepartat
1  2 
d
r1 r  cos  , faza
2
d
r2 r  cos  , faza
2
r1 r2 r , amplitudine
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Putem rescrie
 kI 0le  jkr
cos  e 
j kd cos   /2
e 
 j kd cos    / 2
Et  a jZ 0 
4 r 
 kI 0le  jkr  1 
Et  a jZ 0 cos   2 cos   kd cos     
4 r  2 

 Se observa ca pentru acest sistem avem un camp total care este egal cu campul
unui singur element pozitionat in origine, acesta fiind multiplicat cu un termen
numit factor de sistem.
 Avem deci, pentru un sistem cu 2 elemente alimentate cu amplitudini egale, un
factor de sistem
1 
AF  2 cos   kd cos    
2 

 a carui forma normata este 1

 AF n  cos   kd cos    
2 
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Factorul de sistem este dependent de geometria sistemului si de faza excitatiei.
Prin modificarea distantei d dintre elemente si/ sau a fazei β a excitatiei se poate
controla factorul de sistem si deci caracteristica totala a sistemului
 S-a aratat ca in zona de camp indepartat a unui sistem de 2 elemente identice,
campul total este produsul dintre campul unui singur element in referinta
considerata si factorul de sistem

E  total    E  element singular in punctul de referinta   factorul desistem 

 Acesta este principiul multiplicarii caracteristicilor valabil pentru arii cu
elemente identice. Noi l-am aratat pentru un sistem de 2 elemente identice, cu
amplitudini egale, insa el este valabil pentru orice arie de elemente identice, care
nu au in mod obligatoriu aceeasi amplitudine, spatiere si faza.
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Factorul de sistem difera de la un sistem de antene la altul, el avand o forma
simpla pentru cazurile cu elemente cu aceeasi amplitudine, spatiere si faza.
 Factorul de sistem nu depinde de caracteristicile directive ale elementelor
sistemului, acest lucru permitand inlocuirea elementelor cu surse izotrope in
scopul determinarii sale
 Odata gasit prin aceasta metoda simplificata, campul total al ariei totale se obtine
aplicand metoda descrisa in slideul anterior
 Fiecare sursa izotropa se presupune a avea aceeasi amplitudine, faza si pozitie ca
elementul real pe care il inlocuieste
 In concluzie deci, pentru a sintetiza caracteristica totala a unui sistem este nevoie
nu doar de selectarea potrivita a elementelor radiante, dar si de alegerea
geometriei si a modalitatii de aplicare a excitatiei in sistem
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Exemplu: pentru configuratia sa se determine anularile campului total
cand si d /4
a.   0
b.    / 2
c.    / 2

 Solutie
 a. campul total normat este
 
Etn  0
 cos  cos  cos  
4 
 Iar anularile se obtin la
 
Etn  0
 cos  cos  cos   0 
4   n
cos  n  0  n  90o
   
cos  cos  n   0  cos  n   fara solutie
4  4 2
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Singura anulare este deci la 90o si este data de caracteristica individuala a
elementului singular
 Factorul de sistem nu adauga anulari suplimentare pentru ca spatierea dintre
elemente este prea mica pentru a introduce o diferenta de faza de 180 o intre
elemente pe oricare directie considerata

 b.  
Etn   /2
 cos  cos   cos   1
4 

 
Etn   /2
 cos  cos   cos   1 0 
4   n
cos  n  0   n  90o
   
cos   cos  n  1  0   cos  n  1    n  0o
4  4 2
 
cos  n  1    fara solutie
4 2
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Anularile caracteristicii sistemului sunt la si  90o
 la   0o
 Anularea de la 0 este introdusa de factorul de sistem. Aceasta concluzie este
normala pentru geometria considerata. Elementul din zona negativa a axei z (cel
de jos in figura) are faza in urma cu 90o fata de elementul din zona pozitiva a
axei z (cel de sus in figura). Pe masura ce unda se indreapta spre directia ea
o
 0
mai acumuleaza 90o intarziere pana ce ajunge la elementul al doilea al sistemului.
Avem deci o diferenta totala de faza de 180o intre cele 2 unde care merg catre
directia
o
 In directia opusa, catre  0 cele 2 unde ajung in faza
  180o
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 c.
 
Etn    /2
 cos  cos   cos   1
4 

 
Etn   / 2
 cos  cos   cos   1 0 
4   n
cos  n  0   n  90o
   
cos   cos  n  1  0   cos  n  1   fara solutie
4  4 2
 
cos n  1    n  180o
4 2

 Explicatii similare cazului b.

SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Caz a.
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Caz b.
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
Caz c.
SISTEME DE ANTENE – SISTEME CU 2
ELEMENTE
 Exemplu: considerand acelasi sistem de 2 dipoli infinitezimali identici din
exemplul anterior, cu amplitudini egale, sa se determine unghiurile de observatie
la care apar anulari in functie de spatierea d si de diferenta de faza β

1 
Etn  cos  cos   kd cos    
2 
1 
Etn  cos  cos   kd cos      0
2   n
cos  n  0   n  90o
1  1  2n  1 
cos   kd cos  n     0   kd cos n       
2  2  2 
  
  n  cos 1       2n  1    , n  0,1, 2,...
 Ca si inexemplul anterior,anularea
2 d de pe 90o este data de elementul singular,
celelalte datorandu-se factorului de sistem. Pentru spatierea pentru
a avea macar o anulare suplimentara  0
d /2
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Consideram acum un sistem liniar de N elemente identice, alimentate cu aceeasi
amplitudine, diferenta de faza dintre excitatiile a 2 elemente succesive fiind in
continuare β
 O astfel de configuratie cu elemente identice, cu amplitudini identice si diferenta
de faza constanta intre elemente succesive se numeste sistem uniform
 Factorul de sistem se poate obtine folosind metoda de la sistemul de 2 elemente,
adica considerand elementele izotrope. Campul total se obtine prin multiplicarea
acestui factor de sistem cu elemente izotrope cu campul unui element singular
real

j  kd cos    j 2 kd cos    j  N 1 kd cos   

AF  1  e e  ...  e
N
AF   e
j  n 1 kd cos   

n 1
N
AF   e
j  n 1
,    kd cos    
n 1
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Din moment ce factorul de sistem al unui sir uniform este o suma de
exponentiale, acesta poate fi reprezentat ca o suma vectoriala a N fazori de
amplitudine unitara si faza progresiva ψ relativ la anteriorul
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Se poate observa din figura ca amplitudinea si faza factorului de sistem al unui sir
uniform se poate controla cu ajutorul fazei relative ψ dintre elementele succesive
ale sirului.
 In sirurile neuniforme, atat amplitudinea cat si faza sunt folosite pentru a controla
factorul de sistem.
 Pentru sirul uniform, se poate scrie
AFe j  e j  e j 2  e j 3  ...  e jN
 si facand scaderea cu forma anterioara se obtine
AFe j  AF  e j  e j 2  e j 3  ...  e jN  1  e j  e j 2  ...  e j ( N 1) 
AF  e j  1  1  e jN
 e jN  1  j  N 1/2   e j  N /2  e j  N /2  
AF   j  e   j 1/2  j 1/2  
 e 1   e  e 
  N 
 sin  2   
  
j  N 1 /2
AF  e
 sin  1   
  
 2  
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Daca punctul de referinta este centrul fizic al sirului, atunci se poate rescrie

  N 
 sin  2   
AF    
 sin  1   
  
 2  
 Pentru valori mici ale lui ψ se poate aproxima

  N 
 sin  2   
AF    
  
 Valoarea maxima fiind egala cu N, normarea

 2  se poate face astfel

  N    N 
sin     sin  2   
1   2 
 AF n    ,  AF n    
N 1  N 
sin      
  2    2 
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Pentru a determina anularile caracteristicii se va pune conditia
N  N    2n  
sin     0     n   n  cos 1       ,
2  2   n  2 d  N  
n  1, 2,3,... si n  N , 2 N ,3 N ,...

 Pentru n=N, 2N,… forma neaproximata isi atinge maximul, avand forma sin(0)/0.
Valorile lui n determina ordinea anularilor (prima, a doua, etc).
 Pentru a aparea o anulare, argumentul arccos-ului nu poate depasi unitatea. In
consecinta, numarul anularilor va fi o functie de d si β
 Valorile maxime ale formei neaproximate se ating cand

 1  
  kd cos       m   m  cos 1     2m  , m  0,1, 2...
2 2   m  2 d 
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Valoarea maxima a formei aproximate (este doar una) se atinge cand

  
 m  cos 1   , m0
 2 d 

 Punctul la 3dB pentru forma aproximata se poate deduce

N N    2.782  
  kd cos      1.391   h  cos 1     
2 2   h  2 d  N  

    2.782  
h   sin 1     
2  2 d  N  
   2.782  
 h d      
 2 2 d  N  

 HPBM este deci

HPBW  2  m   h
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Pentru forma aproximativa avem si maxime secundare (maximele lobilor minori)
care sunt aproximativ atunci cand numaratorul atinge valorile sale maxime

 N  N 
sin    sin   kd cos     1 
 2   2   s
N 2s  1  1     2s  1   
 kd cos          s cos           , s  1, 2,3,...
2   s  2   2 d   2  

     2s  1   
 s   sin 1       2     , s  1, 2,3,...
2  2 d    
    2s  1  
s           , s  1, 2,3,...
d 
2 2 d   2  
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Maximul primului lob minor pentru forma neaproximata se obtine atunci cand

N N  3     3  
  kd cos          s cos 1     
2 2   s  2   2 d  N  
 Se poate calcula pentru forma aproximativa valoarea maximului primului lob
minor

  N 
 sin  2  2
 AF n      0.212  20 lg(0.212)  13.46dB
 N  3
 2    s
s 1

 si se observa ca acesta este cu 13.46 dB mai mic decat lobul major

SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Cele mai des intalnite cazuri in aplicatiile curente sunt acelea in care directia de
radiatie maxima este fie
 Normal pe directia sirului
 De-a lungul directiei sirului

 Pentru prima situatie avem primul maxim la factorului de sistem (considerand ca

si caracteristica elementului singular are un maxim normal pe directia sirului)

  kd cos     0
pentru   900     0
 Deci aceeasi faza va conduce la aparitia maximului normal pe directia sirului,
indiferent de spatierea dintre antene. Daca insa aceasta spatiere este multiplii de
lungimea de unda, in plus fata de acest maxim vor aprea si maxime de-a lungul
sirului, adica la 0o si 180o
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Pentru a doua situatie vrem maximul de-a lungul directiei sirului. De cele mai
multe ori, se doreste doar un maxim (la 0 sau la 180).

  kd cos     0
pentru   00   kd    0    kd
pentru   1800   kd    0    kd

 Pentru o spatiere de jumatate de lungime de unda se vor obtine ambele maxime

(la 0 si la 180)
 La o spatiere de multiplii de lungimea de unda, pe langa cele 2 maxime de-a
lungul directiei sirului, se va obtine si maximul normal pe directia sirului
SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
UNIFORM CU N ELEMENTE
 Din punct de vedere al directivitatii celor 2 tipuri de sisteme uniforme
considerate, se poate arata ca
 pentru cazul 1 (maximul normal pe directia sirului)

d
D0 2 N

 pentru cazul 2 (maximul de-a lungul directiei sirului)
d
D0 4 N

SISTEME DE ANTENE – SISTEM LINIAR
NEUNIFORM CU N ELEMENTE
 Consideram un sir liniar cu N elemente egal spatiate dar cu amplitudini diferite de
aceasta data -> sir neuniform.
 Daca N=2M sau 2M+1 se poate considera dispunerea sirului simetric fata de
origine, in primul caz cu originea intre 2 elemente, iar in al doilea cu originea in
elementul central

 AF 2 M  a1e j 1/2kd cos  a2e j3/2kd cos  ...  aM e j (2 M 1)/2kd cos 

a1e  j 1/2kd cos  a2e  j3/2kd cos  ...  aM e  j (2 M 1)/2 kd cos
M
 2n  1 
 AF 2 M  2 an cos  kd cos  
n 1  2 

 AF 2 M 1  2a1  a2e jkd cos  a3e j 2kd cos  ...  aM 1e jMkd cos 
 a2 e  jkd cos  a3e  j 2 kd cos  ...  aM 1e  jMkd cos
M 1
 AF 2 M 1  2  an cos (n  1)kd cos  
n 1
SISTEME DE ANTENE – SISTEM UNIFORM
CU MXN ELEMENTE
 Elementele sunt acum distribuite in planul (x0y), la spatierea egala dx pe axa 0x si
la spatierea egala dy pe axa 0y. De asemenea, defazajul progresiv de-a lungul unei
axe este βx, respectiv βy
 Numarul de elemente pe axa 0x este egal cu M, iar cel de pe axa 0y cu N
 Factorul de sistem considerat pana acum a fost pentru siruri de-a lungul axei 0z.
Daca comsideram alta axa, avem

M
AF   e j ( m 1)( kd x cos    x )
m 1
     
cos   a x a r  a x a x sin  cos   a y sin  sin   a z cos    sin  cos 
SISTEME DE ANTENE – SISTEM UNIFORM
CU MXN ELEMENTE
 Revenind la valoarea factorului de sistem pe axa 0x putem scrie

M
AF0 x   I m1e j ( m 1)( kd x sin  cos   x )
m 1

 iar pentru tot sistemul avem

N M
AF   I1n  I m1e j ( m1)( kd x sin  cos   x ) e
j ( n 1)( kd y sin  sin    y )

n 1 m 1

 Daca alimentarea sistemului se face astfel incat I 0 avem

 I m1 Io1n excitatie
uniforma la nivelul intregii retele si
N M
AF  I 0  e e
j ( n 1)( kd y sin  sin    y ) j ( m 1)( kd x sin  cos    x )

n 1 m 1
SISTEME DE ANTENE – SISTEM UNIFORM
CU MXN ELEMENTE
 Factorul normat al sistemului este egal cu produsul a 2 factori
M N
sin  kd x sin  cos    x  sin  kd y sin  sin    y 
1 2 1 2
 AF n  
M sin 1 kd sin  cos    N sin 1 kd sin  sin   
2
 x x
2
 y y

 fiecare termen corespunzand unui sistem liniar

 Similar deci, daca dorim sa evitam aparitia mai multor lobi majori, spatierile pe
cele 2 axe vor fi ambele mai mici decat jumatate de lungimea de unda.
 Cele 2 defazaje sunt independente, deci directiile de radiatie maxima pentru cele
2 siruri sunt diferite. In majoritatea aplicatiilor insa se aleg defazajele astfel incat
lobii principali sa se intersecteze, iar directia lor de radiatie maxima sa coincida
SISTEME DE ANTENE – SISTEM UNIFORM
CU MXN ELEMENTE
 Daca impunem ca acest sistem rectangular sa aiba un singur lob major, iar
directia de radiatie maxima sa fie pe atunci defazajele
  0 si   progresive
0
pe
cele 2 directii sunt

kd x sin  0 cos 0   x  0   x   kd x sin  0 cos 0

kd y sin  0 sin 0   y  0   y   kd y sin  0 sin 0
2 2
 ydx     y 
tg0  , sin 2 0   x    
xd y 
 kd x   kd y 

 Directia de radiatie maxima se controleaza prin defazaje si prin spatierile

elementelor.