Tema

SUBIECŢII
PROCESULUI
PENAL

( 6 ore)
Plan

● 1. Aspecte generale privind subiecţii procesului penal

● 2.Instanţele judecătoreşti
● 3. Partea acuzării
Plan
● 4. Partea apărării
● 5. Alți subiecți

Notă
Sursele voir fi indicate la fiecare subiect
1. Aspecte generale privind subiecţii procesului
penal
Subiecții

- persoanele ( fizice și juridice , inclusiv autoritățile) care exercită o funcţie procesual penală,
sunt titulari de drepturi şi obligaţii pentru realizarea scopului procesului penal şi apar în
raporturile de drept procesual penal.
1. Aspecte generale privind subiecţii procesului penal
● Se caracterizează prin dispunerea de competență și funcții procesuale.

● Funcția de judecare , de acuzare și de apărare . Alte funcții auxiliare.

● Reprezintă :
● Interesul general- ( autoritățile)
● Interese particulare - acuzatul, partea vătămată ,partea civilă ,partea civilmente
responsabilă.
● Fără un interes în cauză - martorii, asistenţii procedurali, interpreţii, traducătorii,
specialiştii, experţii.
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Instanță independentă,imparțială ,constituită comform legii ( art 6 din CEDO)

● Funcția principală - de exercitare a justiției . Alte funcții: Controlul judiciar al procedurii

prejudicare, controlul judiciar al executării hotărârilor judecătorești, asigurare a
interpretării şi aplicarii unitare a legii.

Competența judiciară
● - delimitare a sarcinilor ce revine fiecărei instanțe (sfera atribuţiilor ).
● Delimitarea este prevăzută în normele proceduale
Există mai multe forme de competență : 1 Competenţa funcţională 2Competenţa materială ,
3Competenţa teritorială 4. Competenţa personală , 5 Competența specială
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
● 1 Competenţa funcţională – atribuții specifice conferite de lege instanţelor judecătoreşti în desfăşurarea
procesului penal.

● -Judecătorul de instrucţie - chestini ce țin de limitarea unor drepturi și libertăți în faza de urmărire
penală - (Articolul 41 CPP )
● -Judecătoria- judecă în primă instanţă cauzele penale (Articolul 36. CPP )
● -Curtea de Apel - judecă apelurile împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii;
ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor judecătoriilor, care, potrivit legii, nu pot
fi atacate cu apel, soluţionează conflictele de competenţă apărute între judecătorii, judecă cazurile de
revizuire, date prin lege în competenţa sa. (Articolul 38 CPP)
● -Curtea Supremă de Justiţie- în primă instanţă infracţiunile săvîrşite de Preşedintele RM, recursurile
împotriva hotărîrilor pronunţate de către instanţele de apel , căile extraordinare de atac, inclusiv
recursurile în anulare, recursurile în interesul legii ,cererile de revizuire ( după pronunțarea CtEDO)
cererile de strămutare ș.a. ( Articolul 39 CPP).
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
2Competenţa materială determinată de obiectul cauzei penale.

În actuala legislație procesual penală nu există o delimitare în a competenților în funcție de

obiectul cauzei penale. De reguulă , cauzele se judecă în prima instanță de judecătorii în
complet de un singur judecător. Cauzele penale asupra infracţiunilor excepţional de grave,
pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă cu detenţiune pe viaţă, se judecă în primă
instanţă, la decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în complet format din 3
judecători. ( Art 30 alin 3 CPP)
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
3Competenţa teritorială

Există particularități :
● Regula generală- cauza se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost săvîrşită
infracţiunea.
Sau :
● a)unde a fost curmată infracţiunea ( dacă infracţiunea este continuă sau prelungită)
● b) în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală (dacă este imposibil de a
constata locul unde a fost săvîrşită infracţiunea)
● c) în raza teritorială a căreia se afla ultimul loc permanent de trai al inculpatului
(infracţiuneaa săvîrşite în afara hotarelor ţării )
● Judecătrul de instrucție este competent în circumscripţia teritorială a procuraturii care
conduce sau exercită urmărirea penală. (Articolul 40 CPP)
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
4. Competenţa personală - în funcţie de calitatea persoanei.
O singură situație – CSJ judecă în primă instanţă infracţiunile săvîrşite de Preşedintele RM.

5 Competența specială - în funcție de cauza penală examinată

Pentru anumite categorii de cauze penale pot funcţiona, colegii sau complete de judecată
specializate.( în apel și recurs ) ( Art 29 alin (2) CPP). În prima instanță nu există
copmpetență specială .
Cauzele penale și alte materiale sunt examinate la CSJ în recurs de către Colegiul penal al
Curţii Supreme de Justiţie sau Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. Art 30 alin (6)-
(8) CPP.
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Probleme legate de competenţa judiciară

Incompatibilitatea
● art 33 CPP prevede cazurile de incompatiblitate.
● În cazuri de incompatibilitate judecătrul este obligat să se abțină sau poate fi recuzat. (Art 34 CPP).
Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau complet (Art 34 CPP).
indivizibilitate sau conexitate
Nu există o deosebire la modul practic a cazurilor de indivizibilitate sau conexitate. Rezultatul final în
aceste cazuri este conexarea cauzelor penale.
În aspect teoretic Indivizibilitatea presupune o stare de legătură între diverse aspecte ale unei cauze penale.
Conexitatea se deosebeşte de indivizibilitate prin aceea că prima se caracterizează prin pluralitatea
infracţiunilor, a doua prin unicitatea infracţiunilor
Indivizibilitate a cauzelor penale este prevăzută în art 42 alin (2) CPP Conexitatea este prevăzută în art 42
alin (3) CPP În caz de conexare procesul se judecă de instanţa care a fost prima sesizată privind
judecarea cauzei. 42 alin (4) CPP .Conexarea cauzelor se decide de către instanţa căreia îi revine
competenţa de judecată ( prima instanță , apel , recurs)
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Declinarea de competenţă ( Art 44 CPP)

● Declinarea de competenţă este instituția prin care să acordă posibilitatea instanței care
constată că este necompetentă de a rezolva o cauză penală să o trimită celei competente
( a se desesiza).
● Actul procedural – încheiare . Nu se supune unei căi de atac.
● Instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine măsurile dispuse de instanţa care s-a
desesizat. Aceste măsuri pot fi : sechestrul, măsurile preventive ș.a.
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Conflictul de competenţă ( Art 45 CPP )

● În cazuri când două instanțe concomitent fie se declară competente privind examinarea
unei cauze fie își declină competența una alteia , apare conflict de competenţă.
● Conflictu poate fi : pozitiv (când două sau mai multe instanţe se consideră competente de
a judeca aceeaşi cauză ) ori negativ două sau mai multe instanţe îşi declină competenţa.
● Este rezolvat de instanța ierarhic superiuară comună ambelor (Curtea de apel sau Curtea
Supremă de Justiție dacă conflictul este între judecăorii din diferite circumscripții , sau
între Curți de apel)
● Competent de a sesiza este instanța sau părțile .
● Hotărârea instanței superiuare nu poate fi supusă căilor de atac sepatat , dar problema
competenței poate fi dezbătută în apel sau recurs. Cererea poate fi repetată doar dacă se
schimbă situația.
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Strămutarea judecării cauzei ( Art 46 CPP )

● Instituție care se aplică în cazurile când a) există temeiuri rezonabile de a pune la îndoială
obiectivitatea examinării cauzei sau b)există situații obiective de imposiblitate a
soluționării cauzei.
● Poate fi ppusă la îndoială obiectivitatea tuturor judecărilor ( ex: se judecă cauza unui fost
judecător din judecăria dată , sau a unui angajat , sau a unui procuror din circumscripție
etc)
● Instanța obiectiv nu este în stare să examineze cauza ( ex: cauza este remisă la rejudecare
din apel sau recurs și nu sunt suficienți judecători pentru a o reexamina)
● Cererea popate fi înaintată de către părți sau preşedintele instanţei de judecată.( partea
adversă poate prezenta o referință )
● Instanța competentă de a examina cererea - Curtea Supremă de Justiţie.
● Se examinează de către CSJ fără citarea părților.
● Admiterea cererii - duce la strămutare
● Respingerea – la continuarea examinării cauzei de către instanță.
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
CtEDO

● Barbera, Messegue și Jabardo c Spaniei, (6 decembrie 1988

● Beraru c. României (18 martie 2014
● Moiseyev c Rusiei, (9 octombrie 2008
● Pastörs c Germaniei (3 octombrie 2019
● Kyprianou c Ciprului (15 decembrie 2005,
● Lindon, Otchakovsky-Laurens şi July c Franţei(22 octombrie 2007,
● Pullar c Regatului Unit, (10 iunie 1996,
● Lavents c Letoniei, (28 noiembrie 2002,
● Tocono și profesorii prometeiști c. Moldovei (26 iunie 2007
● Deli c. Moldovei ( 22.octombrie 2019,
● Chmelir v Republica Cehă (7 iunie 2005,
● Buscemi c. Italiei ( 16 September 1999
● , Zylkov c. Rusiei, (21 iunie 2011,
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
● Surse : Acte normative

Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (Nr. 789, din 26 martie 1996 )
Legea( Nr. 514, din 6 iulie 1995) privind organizarea

Legea cu privire la statutul judecătorului (Nr. 544 din 20 iulie 1995)

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii( Nr. 947 din 19 iulie 1996 )

Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii privind modul de constituire a completelor de

judecată şi schimbarea membrilor (5 februarie 2013,
• 2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Surse : Curtea Constituțională

● Dec.De inadmisibilitate a sesizării nr.107g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din alin.(3) al articolului 34
din Codul de procedură penală al Republicii Moldova(dreptul de a recuza judecătorul care soluţionează cererea de recuzare) (nr. 62,
din 19 septembrie 2016 )
● Dec.Curt.Const. De inadmisibilitate a sesizării nr.7g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 34
alin.(4) din Codul de procedură penală (recuzarea repetată) (nr. 13 , din 9 februarie 2018 )
● Dec.de inadmisibilitate a sesizării nr. 148g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 35 alin. (3) din Codul de
procedură penală (contestarea încheierii privind recuzarea) (nr. 123 , din 30 octombrie 2018
● Dec. De inadmisibilitate a sesizării nr.115a/2016 privind controlul constituţionalităţii Art.IV din Legea nr.126 din 9 iunie 2016 pentru
modificarea şi completarea unor acte legislative(exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie)(nr.76, din 12 octombrie 2016),
● Dec.. De de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2018 privind Excepţia de neconstituţionalitatea unor prevederi din articolul 43 alin.(1)
din Codul de procedură penală (conexarea cauzelor penale) (nr. 55 , din 11 iunie 2018)
● Dec De inadmisibilitate a sesizării nr.46g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din art.47 alin.(1) din Codul de
procedură penală al Republicii Moldova (termenul depunerii cererii de strămutare) (nr. 26 , din 29 aprilie 2016)
● Dec De inadmisibilitate a sesizării nr. 168g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 47 alin. (1) din
Codul de procedură penală (Nr. 140 , din 22 noiembrie 2018 )
2.Instanţele judecătoreşti și competența lor
Surse : CSJ

● Hot. Plen. CSJ. Cu privire la aplicarea prevederilor art.364 1 CPP de către instanţele
judecătoreşti (Nr. 13, din 16 decembrie 2013, Par.29),
● Hot. Plen. CSJ. Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul
de instrucţie în procesul urmăririi penale (Nr.7, din 04 iulie 2005
● CSJ Rec. Cu privire la procedura de soluţionare a cererii de recuzare înaintată în mod
repetat (nr. 93, din 22 septembrie 2016) ,
3. Partea acuzării
Cine se include ?

● Procurorul
● Organul / Ofițerul de urmărire penală
● Victima , partea vătămată .partea civilă
3. Partea acuzării
1. Procurorul Atribuțiile de bază în cadrul procesului penal:
Exercită sau, conduce urmărirea penală Reprezintă învinuirea în instanţă,

Urmărirea penală
1Exercită urmărirea penală : 1) infracţiunilor săvîrşite de anumite persoane sau atentatele la anumite persoane ș.a. ( a se
vedea art 270 CPP )
2. Conduce urmărirea penală în toate cauzele penale indiferent de competența organului de urmărire penală. (porneşte sau
acceptă pornirea urmăririi penale, controlează legalitatea acţiunilor, verifică calitatea probelor, adresează în instanţa de
judecată demersuri, încetează, clasează, dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală ,pune sub învinuire etc. ( a
se vedea art 52 CPP )
Indicaţiile scrise ale procurorului date ofiţerului de urmărire penală în cadrul procesului penal sînt obligatorii pentru
executare.

Instanța de judecată
Reprezintă învinuirea în numele statului
Poate modifica acuzarea în sensul agravării
Poate renunța la învinuire
Declară apel,recurs etc. ( a se vedea art 53 CPP )
Procurorul ierarhic superior dispune de atribuții procesuale.
În situații de incompatibilitate procurorul este obligat să se abțină sa poate fi recuzat ( a se vedea art 54 CPP )
3. Partea acuzării
2. Organul / Ofițerul de urmărire penală

Urmărirea penală se efectuează de către organele în cadrul:

● 1) Ministerului Afacerilor Interne;
● 2) Serviciului Vamal;
● 3) Centrului Naţional Anticorupţie.
Competența :
De a efectua urmărirea penală sub conducerea procurorului. Efectuază acțiuni procesuale în
scopul administrării probelor .
Unul dintre ofiţeri de urmărire penală execută atribuţiile de conducător al organului de
urmărire penală .
Competența : exercită controlul asupra descoperirii infracțiunilor ,repartizează sesizările şi
materialele , cererea de comisie rogatorie , retrage materialele şi cauza penală de la un
ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer , înaintează procurorului demersuri cu
privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale ofiţerului ș.a. ( a se vedea art 56 CPP )
3. Partea acuzării
Ofiţerul de urmărire penală
Atribuția de bază – efectuarea urmăririi penale .

Alte atribuții :
● asigură înregistrarea sesizării
● propune procurorului înaintarea demersurilor pentru autorizarea măsurilor și acțiunnilor procesuale
● efectuiază acțiuni procesuale
● conduce măsurile speciale de investigaţii
● dispune, prin comisie rogatorie efectuarea acţiunilor de urmărire penală
● recunoaşte persoanele ca parte vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă;
● solicită desemnarea avocatului
● soluţionează recuzarea interpretului, traducătorului, specialistului, expertului;
● poate contesta decizia procurorului sau a conducătorului OUP
(Alte atribuții a se vedea art 57)
A se vedea :Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală (Nr. 333-XVI , din 10 noiembrie 2006)
Temeiurile de abținere sau recuzare sunt similare cu ale procurorului .
3. Partea acuzării
● Victima și partea vătămată
Cine se poate considera victimă ? – persoana fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse
daune morale, fizice sau materiale.
● Cine se consideră parte vătămată ? – victima care este recunoscută cu acordul ei , în această calitate,
conform procedurii.
● Cine recunoaște persoana ca parte vătămată ?- recunoașterea se efectuează prin ordonanţa organului
de urmărire penală, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi
procesuale. În situația când din motive imputabile organului de urmărire penală victima nu a fost
recunoscută ca parte vătămată aceasta poate înainta plângere procurorului sau poate înainta o cerere
de recunoaştere în calitate de parte vătămată la examinarea cauzei în fond (chiar dacă art. 59 alin. (2)
prevede). Când, reeșind din circumstanțele cauzei se constată că persoanei, recunoscute deja ca parte
vătămată, nu i s-a cauzat un prejudiciu material, moral sau fizic, deci nu există temeiul de a o
recunoaște ca parte vătămată, ofițerul de urmărire penală emite ordonanța privind încetarea calității
de parte vătămată. În ordonanță se indică motivele care au stat la baza unei asemenea hotărâri.
Persoana poate contesta către procuror ordonanța privind încetarea calității de parte vătămată. Într-o
altă ipoteză persoana recunoscută ca parte vătămată pate solicita anularea acestei calității, înaintând
procurorului cererea respectivă.
3. Partea acuzării
Victima și partea vătămată .Drepturile

N.B. Deosebirea principală între drepturile victimei și a părții vătămate constă în capacitatea de a participa
activ ca parte în proces. Odată ce victima renunță la statutul de parte vătămată aceasta va avea drepturi
mai limitate și de regulă va participa ca un simplu martor.
● Până la pornirea urmăririi penale victima are anumite drepturi esențiale ( art 58)
● -certificat despre faptul că ea s-a adresat cu cerere
● -să prezinte probe
● - să fie informată despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale
● să atace ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale
● să apeleze la un mediator
● să fie consultată de un avocat
● Victima actelor de tortură, a tratamentelor inumane sau degradante este supusă expertizei judiciare
asupra stării psihice sau fizice.
3. Partea acuzării
Partea vătămată participă ca o parte activă în proces.
cele mai importante drepturi ( art 60 ) :

● să cunoască esenţa învinuirii

● să fie informată despre toate hotărîrile adoptate
● să depună plîngeri
● să se împace cu bănuitul, învinuitul, inculpatul
● să prezinte probe
● să atace ordonanța de încetare ,scoatere de sub urmărire sau clasare.
● să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale
● să participe și să pledeze
● să participe în dezbateri judiciare
● să exercite căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti
● Partea civilă este victima care a înaintat o acțiune civilă în procesul penal:
3. Partea acuzării
Partea vătămată: Surse, Jurisprudență

● Protocol privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional
la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (New York la 15 noiembrie 2000 - R.M.,
17 februarie 2005.)
● Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (Varşovia, 16 mai 2005- R.M.,30 martie
2006),
● Rec. nr. (85) 11 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Cu privire la poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi
procedurii penale, (28 iunie 1985),
● Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală (Nr. 333-XVI , din 10 noiembrie 2006
● Legii privind activitatea specială de investigaţii ( nr. 59, din 29 martie 2012
CtEDO
● Perez c. Franţei (12 februarie 2004,
● Ergi c Turciei (28 iulie 1998,
● Lesnik c Slovaciei (11 martie 2003, nr. 35640/97, Par. 57-70)
● Buhaniuc c. Molvovei (28 ianuarie 2014, nr. 56074/10,Par. 35,
● Daktaras c Lituaniei (10 octombrie 2000, nr. 42095/98
● Ipati c Republicii Moldova (5 februarie 2013
● Dec. Sottani c. Italia (24 februarie 2005,
● Forum Maritime s.a. c. României (4 octombrie 2007
3. Partea acuzării
Partea vătămată: Surse, Jurisprudență

● Hot. Curt.Const. Privind exepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul penal
și din Codul de procedură penală (accesul părții vătămate și al reprezentantului acesteia la
materialele urmăririi penale) (Sesizarea nr. 113g/2018) (29 noiembrie 2018
● Dec.Curt Const De inadmisibilitate a sesizării nr.6g/2018 privind excepţia de
neconstituţionalitatea articolului 53/1 alineatul (2) litera d) din Codul de procedură penală
(atribuţiile procurorului ierarhic superior la exercitareacontrolului ierarhic)
● Hot. Plen. CSJ Cu privire la unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la
judecarea cauzei penale (Nr. 12 din 24 decembrie 2012,
● Hot. Plen.CSJ.Cu privire la unele chestiuni ce ţin de aplicarea de către instanţele
judecătoreşti a prevederilor articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (nr.8, din 30 octombrie 2009
4 Partea apărării
Cine se include ?

● 1 Bănuitul , Învinuitul , inculpatul.

● 2 Apărătorul .
● 3. Partea civilmente responsabilă.
4 Partea apărării
1 Bănuitul , Învinuitul , inculpatul.

● a)Bănuitul ( suspectul) . – persoana care este acuzată în materie penală ,până la punerea sub
învinuire .Cazurile când persoana capătă statut :
● 1.a fost reținută ( până la 72 de ore)
● 2. a fost aplicată o măsură prevenivă până la punerea sub învinuire ( pănă la 10 zile)
● 3. a fost recunosctură ca bănuit prin ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit fără a
i se aplica o măsură procesuală ( până la 3 luni , în cazuri exepționale 6 luni)
●
● Cele mai importante dreptri (art 64 ):
● - Să cunoască esența suspiciunii Art 6 par 3 lit a) CEDO
● - la apărare Art 6 par 3 lit b) CEDO
● - să-și cunoască drepturile
● - să facă declarații sau să renunțe
● - participe în cadrul procedurii
● -alte drepturi ...
4 Partea apărării
b)Învinuitul

Statutul de învinuit persoana îl capătă de la momentul emiterii ordonanței de punere sub

învinuire .
Printre cele mai importante se înscrie dreptul ( art 66 ) de a şti pentru ce faptă este învinuit.
Procurorul este obligat în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere
sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în
mod silit, să-i aducă la cunoştinţă învinuirea şi să-i explice conţinutul ei
4 Partea apărării
La fel :

● -dreptul la apărare ( inclusiv garantată) persoana îl capătă din momentul puneiii sub învinuire ( dacă
nu a dispus de statut de bănuit) -întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale
● -de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa, precum şi explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;
● - să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei
● - să participe la efectuarea acţiunilor procesuale
● - să ceară recuzarea persoanei
● - să solicite audierea martorilor acuzării
● -să ia cunoştinţă de materialele trimise în judecată pentru confirmarea arestării sale;
● -informat despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale
● - să atace acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire penală
● - să se împace cu partea vătămată în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
● - după terminarea urmăririi penale, să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei şi să noteze din ele
datele necesare, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale
4 Partea apărării
c)Inculpatul

● Capăta statut dim momentul când cauza a fost trimisă în judecată .

● Printre cele mai importante drepturi :
● -să participe la judecarea cauzei în primă instanţă şi în ordine de apel;
● -să se împace în anumite cazuri
● -să pledeze în dezbaterile judiciare cînd nu este asistat de apărător;
● - să ia ultimul cuvînt;
● Mai există și alte statute :
● Statutul de condamnat persoana îl capătătă din momentul când hotărârea
judecătorească devine executorie. Din aceste considerente în recurs se utilizează termenul
de condamnat.
● Achitat- dacă sentinţa este integral de achitare.
● Persoana nu are calitatea de învinuit din momentul cînd în privinţa ei a fost încetat
procesul penal sau ea a fost scoasă de sub urmărire penală.
4 Partea apărării
2 Apărătorul .

● Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului,
îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de către
organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei
penale care se examinează cu participarea lui .

● Potrivi Legi cu privire la avocatură (Nr.1260, din 19 iulie 2002), profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are
cetăţenia Republicii Moldova, are capacitate deplină de exerciţiu, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul
acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenului de
calificare.

● Sunt incompatibile cu profesia de avocat potrivit oricare funcţie retribuită (cu excepţia funcţiilor legate de activitatea
ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale(arbitrajului), activitatea de
întreprinzător; activitatea de notar; alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele
moravuri.Unicul act care confirmă statutul avocatului este licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat .

● Se interzice potrivit, art. 52, imixtiunea în exercitarea profesiei de avocat.

4 Partea apărării
Surse

● Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat (Nr. 198 ,din 26 iulie 2007,) în art. 7, reglementează formele de asistenţă juridică
garantată de stat.
● Art 6 din Statutului profesiei de avocat (Nr. 302, din 8 aprilie 2011) se referă la contractul de asistenţă juridică, care este încheiat în
formă scrisă și trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege. Contractul este înregistrat la cabinetul avocatului sau la biroul
asociat de avocaţi.
● Regulamentului Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat Nr. 18 , din 24 ianuarie 2008 ) menționează în art. 3
despre sarcina Consiliul Naţional de a realiza politicii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat; asigurarea instruirii iniţiale şi
continue, generalizarea practicii, ţinerea registrului naţional al persoanelor care acordă asistenţă juridică garantată de stat; asigurarea
funcţionării oficiilor teritoriale ș.a.
● Potrivit Regulamentului de activitate al avocaţilor publici (Nr.18, din 6 noiembrie 2008), birourile de avocaţi publici sunt create în
localităţile de reşedinţă ale oficiilor teritoriale.).
● A se vedea Regulamentul cu privire la procedura de solicitare şi desemnare a avocatului pentru acordarea asistenţei juridice de
urgenţă( Nr. 8 , din 19 mai 2009.
● . Regulamentul privind metodologia de calcul al venitului în scopul acordării asistenţei juridice calificate garantate de stat.
Recomandărilor privind cuantumul onorariilor și compnsarea cheltuielilor de asistență juridică.
4 Partea apărării
Apărătorul dispune de anumite drepturi şi obligaţii ( a se vedea art 68 ):

● să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;

● să participe, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate
acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
● să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea
procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;
● să prezinte anumite probe și să solicite adinistrarea de noi probe
● să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale
● să depună cereri , plângeri , apeluri , recursuri în numele clientului
Există cazuri când legea impune participarea obligatorie a apărătorului în scopul apărării anumitor
categorii de persoane în funcție de diferite motive ( art 69 ) La fel normele procesual penale
reglementează procedura de admiterea, desemnare şi înlocuirea a apărătorului. ( art 70 ) șrenunţare
la apărător( art71) și înlăturare a apărătorului din procesul penal.
4 Partea apărării
● CtEDO

Mancevschi c. Moldovei (7 octombrie 2008, Par. 43, 47-50), Curtea a notat că percheziţia a avut loc la biroul în care
reclamantul activa ca avocat, fapt care ar fi putut avea implicaţii asupra principiului confidenţialităţii relaţiilor avocat-
client, Curtea se aştepta ca judecătorul de instrucţie să fi dat motive convingătoare şi detaliate pentru autorizarea acestei
măsuri, precum şi să prevadă măsuri speciale în vederea protecţiei materialelor ocrotite de secretul profesional.
Moiseyev c.Rusiei (9 octombrie 2008, nr. 62936/00, Par. 204), potrivit speţei, avocatul a fost nevoit să solicite permise speciale
pentru a vizita şi a consulta reclmantul.
Rybacki c.Poloniei, (13 ianuarie 2009, Par. 57-60), în speţă, reclamantul a fost reprezentat de avocatul său, numit peste o zi
după arestare.
Domenichini c Italiei (15 noiembrie 1996, Par. 37-39), reclamantul a denunţat caracterul pur teoretic al confidenţialităţii
întrevederilor pentru că gardianul putea deseori asculta conversaţiile sale.
Referitor plângerea reclamanților în temeiul art. 5 par. 4 privind imposibilitatea de a comunica cu avocatul în condiții de
confidențialitate(paravanul de sticlă) a se vedea cauzele: Castraveţ c. Moldovei (13 martie 2007,nr. 23393/05, Par. 61), Istrati
şi alţii c. Moldovei (27 martie 2007,nr. 872/05, 87.05/05 şi 87.42/05, par. 101) şi Modîrcă c. Moldovei (10 mai 2007, nr.
14437/05, par. 99). Muşuc c. Moldovei (6 noiembrie 2007, Par 57)
Taraburca c. Moldovei (6 decembrie 2011, Par. 52) examinând problema unui trtatamnt inuman în privința reclamantului
Curtea a remarcat și despre imposibilitatea reclamantului să-şi angajeze un avocat.
4 Partea apărării

● Quaranta c Elveţiei (24 mai 1991, nr. 12744/87, Par. 32- 36), Curtea arată că pentru a stabili dacă „interesele justiţiei” au cerut ca reclamantul să
fi beneficiat de asistenţă juridică gratuită, trebuie de avut în vedere mai multe criterii.Mai întâi, trebuie avute în vedere gravitatea infracţiunii de
a cărei comitere a fost acuzată persoana şi de gravitatea pedepsei. Concomitent trebuie evaluată și complexitatea cazului ...
● Artico c. Italiei (13 mai 1980, nr. 6694/74, Par. 36), Curtea a remarcat că statul nu poate fi responsabil pentru orice lipsuri ale apărării făcute de
un apărător din oficiu, dar, în virtutea art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenţie, statul trebuie să acorde asistenţă prin intermediul unui apărător din
oficiu persoanelor care nu dispun de mijloacele necesare angajării unui apărător.
● În Kamasinski c Austriei (19 decembrie 1989, nr. 9783/2, Par. 65-66), Curtea menţionează că numirea unui avocat din oficiu nu tranşează în mod
necesar chestiunea respectării art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenţie. Ca urmare a independenţei profesiunilor liberale faţă de stat, modalitatea de
efectuare a apărării este, în esenţă, o chestiune între acuzat şi avocatul său, indiferent că avocatul este numit în cadrul asistenţei juridice gratuite
sau este plătit de clientul său.
● În Hoang c. Franţei, (25 septembrie 1992, nr. 13191/87, Par. 41), Curtea menţionează că, dacă problemele puse în joc sunt complexe, dacă
apărătorul nu dispune de o pregătire juridică necesară pentru a prezenta şi a desfăşura argumentele valabile şi dacă doar un avocat
experimentat este capabil să pregătească dosarul, interesele justiţiei cer ca un avocat să fie oficial responsabil de dosar.
5. Alți subiecți
a) reprezentenții și succesorii
Reprezentanţi legali - părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor

● În cazul în care nu au reprezentanţi legali, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată numeşte din oficiu ca reprezentant
legal autoritatea tutelară.
● Prioritate are acea candidatură dintre părinţi, înfietori, tutori sau curatori care este susţinută de toţi ceilalţi reprezentanţi legali
sau de către minor.
● Reprezentantului legal dispune de anumite drepturi ( art 78 ):
● Drepturile realizate de reprezentantul legal derivă din drepturile procesuale ale persoanei reprezenate. Reprezentanţii legali se
bucură de imunitatea prevăzută de art. 90 alin. (1) pnc. 3) C. proc. pen..
● Reprezentanţii legali nu este în drept să întreprindă acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o reprezintă, inclusiv să renunţe
la apărătorul învinuitului, inculpatului.

● O altă categorie de drepturi puse la dispoziţia reprezentantului legal ţine de aşa numitele drepturi mandatate sau drepturi care pot
fi realizate doar cu consimţământul persoanei interesate căreia le reprezintă. Acestea sunt prevăzute în alin. (4) din art. 78 şi ţin de
unele chestiuni specifice, unde nu poate fi neglijată voinţa celui reprezentat. Reprezentantul legal poate fi citat şi audiat ca martor.
Reiterăm că art. 90 prevede anumite imunităţi ale reprezentantului acuzatului. De asemenea, este necesar de remarcat că
reprezentantul legal nu poate împuternici o altă persoană (de exemplu, prin procură), să realizeze atribuţiile acestuia.
5. Alți subiecți
Reprezentantul

● Spre deosebire de reprezentanţii legali în calitate de reprezentant poate participa orice

persoană împuternicită. A se vedea Codul civil, (Art. 242 246 247 251 C. civ.)Atribuţiile
reprezentantului sunt prevăzute în procură.
● Drepturile şi obţigaţiile reprezentantului prezintă anumite similitudini cu cele ale
reprezentanului legal. Aceasta se referă la alin. (1) din art. 80 C. proc. pen..
● Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile
● Succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate
care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau
care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Succesor
al părţii vătămate sau al părţii civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se
incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părţii vătămate.
5. Alți subiecți

● CtEDO- Reprezentanți

● În Grădinar c. Moldovei (8 aprilie 2008, nr. 7170/02, Par. 91-93), Curtea Europeană a reamintit că a respins, în mod sistematic,
ca fiind inadmisibile ratione personae cererile depuse de rudele persoanelor decedate în ceea ce priveşte pretinsele violări ale
altor drepturi decât cele protejate prin articolele 2 şi 3 ale Convenţiei.În acest sens, ea a făcut distincţie între cererile continuate
de către rudele reclamanţilor care au depus personal cererile şi care au decedat în timpul procedurilor în faţa Curţii şi cele depuse
de către rude după moartea reclamanţilor.
● În Anuşca c. Moldovei (18 mai 2010, nr. 24034/07, Par. 39), o diligenţă specială este impusă atunci când un tânăr decedează în
timpul când autorităţile militare sunt responsabile pentru starea lui fizică şi morală. În cazul în care un suicid este prezumat de a
fi avut loc, autorităţile urmează să demonstreze precum că dânşii au făcut tot ce le este în putere să înlăture orice dubii pentru a
satisface interesul familiei decedatului vizavi de toate circumstanţele legate de moartea persoanei.
● În Vasîlca c. Moldovei (11 februarie 2014, nr. 69527/10, Par. 34), în speță fiind vorba de moartea fiului reclamantei, Curtea
observă că, după cum rezultă din încheierea judecătorului de instrucţie, autorităţile nu au implicat reclamanta, în mod suficient,
în investigaţie.
5. Alți subiecți
Asistentul procedural

● Este un subiect auxiliar - şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere, la

reconstituirea faptei sau la efectuarea experimentului cînd prezenţa acestuia este necesară.
( art 82)
● Este obligat: să se prezinte la citare, ( mai are si alte obligații art 82)

● Neîndeplinirea de către asistentul procedural a obligaţiilor sale impune sancțiunea amenzii

judiciare .
5. Alți subiecți
Consilierul de probaţiune

● Este persoana care efectuează evaluarea psihosocială şi controlul subiecţilor probaţiunii.

● Are dreptul de a lua cunoştinţă de materialele cauzei. (Articolul 821)

● Articolului 22, 23 din Legea cu privire la probaţiune (Nr. 8 , din 14 februarie 2008) -
activitatea nemijlocită cu subiecţii probaţiunii se desfăşoară de către consilierii de
probaţiune. Printre atribuții :
● Întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii la solicitarea
instituţiilor competente.
5. Alți subiecți
Grefierul -funcţionarul instanţei judecătoreşti,

Atribuții:
-întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, înregistrează declaraţiile părţilor şi ale
martorilor.
Obligații:
● -se afle în sala de şedinţe pe tot parcursul procesului pentru consemnarea, în procesul-
verbal, a desfăşurării şedinţei de judecată
● -expună complet şi exact în procesul-verbal
● - în termenul stabilit
● - să nu divulge datele şedinţei de judecată închise. (Articolul 83)
● Grefa secretariatului instanţei judecătoreşti asistă judecătorii în procesul de înfăptuire a
justiţiei. ...Personalul grefei este compus din funcţionari publici (Legea privind organizarea
judecătorească Art. 46-48).
5. Alți subiecți
Interpretul, traducătorul

● Asigurarea cu traducător /interpret este o obligație pozitivă a statelor ce derivă din art 6
par 3 lit e) din Convenție.
● Trebuie să cunoască limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor muţi ori surzi
sau traducere, precum şi terminologia juridică,
● Poate fi numit din rîndul persoanelor propuse de către participanţii la procesul penal.
● Judecătorul, procurorul, persoana care efectuează urmărirea penală, apărătorul,
reprezentantul legal, grefierul, expertul, martorul nu sînt în drept să-şi asume obligaţii de
interpret, traducător
Este obligat:
● -să prezinte, documentul ce confirmă calificarea de interpret, traducător
● -să se abțină dacă este incompatibil
● - să facă interpretarea, traducerea complet, exact şi la momentul oportun;
● Alte obligații a se vedea Articolul 85.
5. Alți subiecți
Specialistul

Statutul are similitudini cu cel al expertului

Participă la efectuarea unor acțiuni procesuale
Trebuie să posede cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru acordarea aasistenței organelor de drept.
Este obligat:
● se prezinte la citare
● să comunice despre experienţa sa în domeniu
● să nu divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii
procesuale,
● specialistul poartă răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
● Este în drept:
● -să ia cunoştinţă de materialele cauzei
● - să dea explicaţii
● - să facă obiecţii ș.a. ( a se vedea art 87)
Statutul specialistului este menționat în Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului
judiciar (Nr 68 ,din 14 aprilie 2016)
5. Alți subiecți
Expertul

Persoana numită pentru a efectua investigaţii și întocmi raportul de expertiză.

● Atribuții / obligații :
● -concluzii obiective şi întemeiate în limita cunoştinţelor lui de specialitate
● - să se prezinte în faţa ordonatorului expertizei judiciare pentru a da explicaţii
● - să comunice rezultatele expertizei judiciare doar ordonatorului acesteia;
● - să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării expertizei
judiciare etc (a se vedea art 88.)
Există incompatibilități asemănătoare cu ale speciaistului dar cu anumite particularități (a se vedea art
89.) Chestiunea care este caracteristică exclusiv expertului ţine de interdicţia de a presta servicii de
expertiză în situaţia când, anterior, persoana a fost atrasă, în aceeaşi cauză, în calitate de specialist.
CtEDO Bonisch c Austriei (6 mai 1985, nr. 8658/79, Par. 32, 33), Curtea a observant că suspiciunile survin,
în special, la acuzat, cu privire la neutralitatea expertului.
5. Alți subiecți
Martorul

● Persoana citată şi care face declaraţii,

Reguli de joc:
- Privilegiu - nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate.
- Imunități- nu pot fi ascultați ca martori : (N.B. toate sunt legate de circumstanțele unei cauze concrete) :
● - defectelor fizice sau psihice - nu sînt în stare să înţeleagă just împrejurările
● - apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi
● - reprezentanţi ai părţilor;
● -judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul
● - jurnalistul
● - slujitorii cultelor
● -medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală
● - persoana faţă de care există anumite probe că a săvîrşit infracţiunea ce se investighează;
● -Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncţii Avocatului Poporului şi funcţionarii
Oficiului Avocatului Poporului .
● Are anumite obligații și drepturi A se vedea art 90
● Are dreptul la reprezentant legal și avocat
5. Alți subiecți

Martorul

● CtEDO Unterpertinger c. Austriei (24 noiembrie 1986, Par. 32, 33), Curtea Europeană a considerat
că ,,martor,, în sensul art 6 al Convenției este orice persoană care, deşi nu a depus mărturie în şedinţă
publică, a făcut o depoziţie împotriva învinuitului la un stadiu anterior al procedurii şi a cărei depoziţie
a fost reţinută de tribunal pentru fundamentarea deciziei sale.
● Mursaliyev și alții c. Azerbaijan 13 decembrie 2018, Par 29-36) reclamanții ,care în dosar figurau ca
martori , au contestat interdicțiile de călătorie, fie prin depunerea de cereri în fața tribunalelor
administrative, fie solicitând efectuarea unui control judiciar de către tribunalele obișnuite. Constatând
că nu aveau competența de a examina legalitatea interdicțiilor de călătorie impuse de către autoritățile
de anchetă, tribunalele naționale au refuzat să examineze cererile, cu excepția cererii unuia dintre
reclamanți, care a fost respinsă pe fond. Curtea a constatat că autoritățile de anchetă au impus
interdicțiile de călătorie asupra reclamanților în lipsa vreunei hotărâri judecătorești