entele suprasegmentale

din limba română

Elaborat: Borisov Tatiana, studenta gr.PP22R Verificat: Lacusta E., conf. univ., dr.
 Plan:

1. Noţiune de unitate suprasegmentală

2. Unităţile suprasegmentale intensive (accentele):
2.1. definiţia accentului
2.2. tipurile de accent
2.3. funcţiile accentului
2.4. regulile accentuării în l.rom.
3. Unităţile suprasegmentale extensive (intonaţia):
3.1. definiţia intonaţiei
3.2. tipurile de intonaţie
3.3. componentele intonaţiei.
Unitățile suprasegmentale ACCENTUL
intensive
sunt unitățile care pot
contracta relații de
dependență între silabe INTONAŢIA
extensive
(heterosintagmatice).
Accentul este o unitate suprasegmentală
intensivă care presupune pronunțarea mai
intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe
dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un
grup sintactic (sintagmă, propoziție, frază).

„Accentul este sufletul cuvântului”

Diomede
Accentul în limba română este liber (nu este
legat de o anumită poziție a silabei în cuvânt)
şi mobil (îşi poate schimba locul în timpul
flexiunii).
Există cuvinte care se scriu identic și se
pronunță diferit in functie de accent, având
sensuri diferite. Acestea se numesc omografe.
▸ Exemplu:
1. haină (cu sensul de îmbrăcăminte)- haină (cu sensul
de rea);
2. veselă (cu sensul de farfuri) - veselă (cu sensul de bu-
curoasă);
3. torturi (cu sensul de tortură) – torturi (cu sensul de
produs de cofetărie);
4. acele (cu sensul de obiecte ascuțite) - acele fete
(adjectiv pronominal demonstrativ);
5. curele (cu sens de dietă)- curele (cu sens de obiecte
pentru legat).
3 tipuri de accent:
Dinamic (de intensitate) - este evidenţierea unor
silabe dintr-un cuvânt fonetic prin rostirea lor cu o
intensitate mai puternică.
Tonic (muzical) - ascendent/descendent
De durată (cantitativ) - v. lungi/scurte
accent oxiton - accentul pe ultima silabă a cuvântului
oxiton: cântá, basmá, noroc;
accent paroxiton - accentul pe silaba penultima a
cuvântului paroxiton: întâlnire, pleácă, mérge, lumină;
accent proparoxiton - accentul pe silaba antepenultimă
a cuvântului proparoxiton: întrerupere, pădurile;
accent anteproparaxiton - în cuvintele polisilabice pot fi
accentuate şi alte silabe: prépeliţă, nóuăsprezece.
 O altă distincție, în limba română, fără
valoare funcțională în sine (neasociată cu elemente
paraverbale şi nonlingvistice) este:
- accent ascuţit (urcarea tonului)
- accent grav (coborârea tonului)
- accent circumflex (urcă şi apoi coboară)
Accentul îndeplineşte diferite funcții:
culminativă: de punere în valoare a unei anumite
silabe (accentul cuvântului):re-pú-bli-că.
expresivă: de reliefare a unei unităţi semnificative
(accentul sintactic);
distinctivă: de diferenţiere semantică a cuvintelor
formate din aceleaşi sunete (accentul liber, care poate
fi relevant fonologic: cópii - copii, ácele - acéle).
 • Consoană: elev, student, muncitor,
autor, argint, împrumutat.
• Diftong: târziu, flăcău, călcâi, mălai,
usturoi, măturoi, bălai.
• La unele substantive feminine
terminate în ea sau a: basma, ciulama,
Accentul cade, de cafea, manta, şosea. Acestea sunt de
obicei, pe ultima origine turcă sau franceză.
silabă în cuvintele • La infinitivul verbelor de conjugarea I
terminate în : (a lucra, a invita, a linia), a II-a
( aşedea, a vedea, a veghea) şi a IV-a (a
veni, a trudi, a hotărî, a bolmoji).
• La imperfectul verbelor (adunam,
şedeam, scriam, hotăram).
• La singularul perfectului simplu (văzui,
spusei, şezui)
Accentul cade de • Acestea sânt , în principiu, numele
obicei, pe feminine (casă, masă) dar şi cele
penultima silabă masculine (paşă, tată) şi orice cuvânt
în cuvintele terminat în vocală (acasă, oriunde).
terminate în • Sânt paroxitone verbele de conjugare
a III-a (a trece).
vocală

Accentul cade pe • cuvintele se numesc proparoxitone.

penultima silabă
 „Precum fizionomia noastră, fiind
compusă din foarte multe trăsături, diferă
infinit de la om la om, aşa şi vocea – deşi
cuprinde puţine varietăţi cărora li se poate da o
denumire, intonând – diferă de la un individ la
individ şi urechile o disting, întocmai cum ochii
recunosc fizionomia.”
M. F. Quintilian
Poate avea o DECLARATIVĂ
funcție
gramaticală, de
exemplu în INTEROGATIVĂ
distingerea
tipurilor de
propoziții după EXCLAMATIVĂ
scopul
comunicării:

și/sau poate exprima starea afectivă

a emițătorului, atitudinea ori
intențiile comunicative ale acestuia.
UNIFORMĂ SAU
ORIZONTALĂ

ASCENDENTĂ

DESCENDENTĂ
COMBINATĂ
ASCENDENTĂ-
DESCENDENTĂ
COMBINATĂ
DESCENDENTĂ-
ASCENDENTĂ
 Tipuri de contururi terminale principale de
intonaţie:

• numită şi normală, este caracteristică

INTONAŢIA pentru vorbirea obişnuită, redată prin
UNIFORMĂ propoziţiienunţiative.

• caracterizează sintagmele neterminale

INTONAŢIA şi constă, în esenţă, în ridicarea
ASCENDENTĂ tonului pe ultima silabă.

• se realizează în cadrul sintagmelor

INTONAŢIA terminale şi constă în coborârea
DESCENDENTĂ tonului pe sintagma alăturată.

INTONAŢIA • după o ridicare a tonului, urmează o

COMBINATĂ scădere treptată a lui.
 MODELURI DE INTONAŢIE
INTEROG
A-TIV
ASCENDE
NT- DESCEND
DESCEN- DESCEND ENT
ASCEN- DENT ENT DECLARA
• AL
DENT INTEROG INTEROGAT TIV
INTERO- A-TIV IVE-LOR INTEROG UN APEL LA
ALTERNATI DISTANŢĂ
GATIV • CARACTERI
VE
A-TIV (STRIGĂT) ARE
• POATE ZEA-ZĂ
CONŢINE ÎNTREBĂRI
PREZINTĂ, DESCEN- UN MODEL
ÎN DESCENDENT
UN CUVÂNT LE
COMPARAŢ
DENT- CU DOUĂ FAZE,
CU ACCENT PARŢIALE ASCEN- CARE DIFERĂ
IE CU
SINTACTIC, (CONŢINÂN DE INTONAŢIA
FRAZA DENT
ACEASTA D UN VOCATIVULUI
ENUNŢIATI •
SE CUVÂNT ESTE PRINTR-UN
VĂ,
EVIDENŢIA INTEROGAT SPECIFIC INTERVAL
DISJUNCTI
ZĂ PRINTR- IV, UNOR DESCENDENT
VĂ, O
O PRONUMEL STRUCTURI MAI REDUS,
FRECVENŢ
PROEMINE E CARE, INTEROGAT PLASAREA
Ă
N-ŢĂ CINE, CE, IVE VOCII PE UN
FUNDAMEN
NEGATIVĂ CÂT, COMPUSE. REGISTRU MAI
TALĂ MAI
ÎN SILABA ADVERBEL ÎNALT ŞI
MARE A
ACCENTU- E CÂND, PRINTR-O
PRIMULUI
ATĂ. CUM, UNDE, DURATĂ MAI
TERMEN AL
CÂT). MARE.
ALTERNATI
VEI CU O
ÎNĂLŢIME
MAI MARE
LA
SFÂRŞITUL
 3.3. COMPONENTELE INTONAŢIEI

ACCENTUL
MELODIA SINTAGMATIC SAU
FRAZIC
MELODIA, PRIN MELODIE
TREBUIE SĂ ÎNŢELEGEM
MODIFICĂRILE RELATIVE
ALE ÎNĂLŢIMII TONULUI
DE BAZĂ AL SUNETELOR
VORBIRII.
 Accentul sintagmatic sau frazic, se prezintăTempoul,
ca o
reprezintă
rostire mai intensivă a unui cuvânt din componentele
viteza cu care
se pronunţă
sintagmei unităţile
lexicale, adică
tempoul de
Junctura, succesiune a
totalitatea silabelor
Pauzele, Ritmul, trăsăturilor cuvintelor.
constituie
împreună cu
Timbrul, se fonetice ce Categorii de
întreruperi ale prezintă ca un caracterizează tempou:
tempoul, se
cuvântului colorit specific fonemele - Lent,
consideră
sonor vocii, folosit la segmentale şi măsumalrat,
drept
îndeplinind pronunţarea componentele liniştit,
component
funcţii diverselor suprasegment normal.
temporal al
fiziologice şi propoziţii. ale de la - Accelerat
intonaţiei.
lingvistice. începutul şi sau grăbit.
sfârşitul unui - Sacadat(cu
enunţ izolat. întreruperi
scurte și dese
care se succed
NU UITAȚI! Unul dintre criteriile de apreciere
a inteligenței omului este capacitatea de
comunicare – arta de a se exprima corect,
concis și expresiv! Nu spune puțin în vorbe
multe, ci mult în vorbe puține. Scrie pentru a fi
înțeles, vorbește pentru a fi ascultat, citeşte
pentru a crește.