Senescența sistemului

respirator
• La nivelul plămânului, senescenţa este însoțită de un set de modificări
evidențiabile la majoritatea persoanelor, motiv pentru care ele sunt
considerate ca fiind ,,normale".
• Însă modificările nu sunt limitate doar la nivel pulmonar, afectează şi
toracele şi musculatura respiratoare.
• După vârsta de 60 de ani, diametrul anteroposterior al cutiei toracice
crește mai mult decât înălţimea, fiind dimensiunea care imprimă
modificarea cea mai evidentă.
 Modificări structurale
-scăderea diametrului traheei şi bronhiilor
-calcificări ale cartilagiilor traheale şi bronşice
-ruptura septelor interalveolare
-dilatarea alveolelor
-reducerea componentei elastice
-creşterea componentei colagenice tip 3
-cutia toracică: calcificarea cartilajelor costale, cifoză dorsală.
 Modificări funcţionale
-reducerea elasticităţii pulmonare -scăderea capacitătii de difuziune
-creşterea rigidităţii cutiei toracice -alterarea raportului ventilaţie perfuzie,
-creşterea muncii musculaturii respiratorii prin prezenţa de zone bine perfuzate, dar
prost ventilate
-scăderea forţei contractile a musculaturii
respiratorii -alterarea mecanismelor de apărare:

-reducerea capacităţii vitale -reducerea cleareancelui mucociliar,

(cu 25 ml/an) -scăderea eficienţei reflexului de tuse,

-creşterea volumului rezidual -compromiterea sistemului imunitar local.

 • Complianța cutiei toracice scade, rigiditatea crescută a ei obligă diafragma şi
muşchii abdominali la un efort sporit, concomitent cu o participare mai redusă a
muşchilor toracici.

• La bătrânii sănătoşi cu aproximativ 25%

este mai redusă puterea diafragmei,
comparativ cu adulți tineri. Din această
cauză aceştia sunt predispuşi la apariția
oboselii respiratoare, care se va manifesta la
început prin creşterea ventilației per minut.
• Muşchii intercostali interni şi mai puțin
intercostali externi după al cincilea deceniu
de viață suferă o scădere a suprafeței de
secțiune cu aproximativ 20% şi 7%,
respectiv.
• Particularitățile funcției respiratorii a plămânului la vârstnici se exprimă prin valori mai mici
ale capacității vitale (CV), pe când valorile volumului rezidual (VR) şi ale raportului VR/CPT
(capacitatea pulmonară totală) sunt mai mari, ca urmare, valorile CPT nu diferă semnificativ
de cele la adulții tineri.
• Capacitatea pulmonară totală nu se modifică pentru că scăderea reculului elastic pulmonar
este contrabalansată de rigidificarea toracelui osos (scade complianța toracică) şi de
micşorarea tonusului musculaturii ventilatorii.
• La subiecții fără antecedente bronhopulmonare cu 25 ml per an este diminuat VEMS. Calibrul
bronhiolelor nerespiratoare nu scade odată cu înaintarea în vârstă. Diminuarea reculului
elastic la vârstnic are drept consecință închiderea căilor aeriere în ventilația spontană de
repaus, adică la un volum pulmonar egal cu capacitatea reziduală funcțională (CRF), pe când
la subiectul tânăr fenomenul nu are loc decât la un volum pulmonar mai apropiat de volumul
rezidual; la cel tânăr, volumul de închidere a căilor aeriere se situează la aproximativ 10% din
capacitatea vitală, dublul acestei valori fiind observat la bătrâni.
• Procesul de îmbătrânire afectează, de asemenea, şi distribuția perfuziei cu sânge în capilarele
unităților morfofuncționale ale plămânului: acestea sunt slab perfuzate, în timp ce ventilația lor
este mai mult sau mai puțin păstrată (efectul Bohr); ele contribuie la creşterea spațiului mort (cu
aproximativ 1 ml per an de vârstă), astfel că procentul din volumul curent inspirat care rămâne
în spațiul mort (anatomic + fiziologic) atinge 40, la vârsta de 60 de ani, spre deosebire de 20 cât
măsoară la 20 de ani.
• Odată cu avansarea în vârstă, creşte şi numărul de unități morfofuncționale cu raport ventilație
alveolară (V)/perfuzie capilară (Q) sub 0,8, având ca urmare augmentarea amestecului venos
(efect de şunt).

• Această perturbare se reflectă în creşterea diferenței dintre presiunea parţială a O ₂ în sângele

arterial sistemic. Presiunea parţială a O₂ , in sângele arterial scade de la aproximativ 100
mmHg, la 18 ani, la 75 mmHg, la 70 de ani.
• Dispariția de țesut pulmonar, în cursul procesului de îmbătrânire, afectează schimbul gazos:
factorul de transfer gazos prin membrana alveolo-capilară se micşorează odată cu vârsta cu
aproximativ 33% de la 20 până la 60 de ani. Creşterea lucrului mecanic venti- lator la bătrâni
contribuie la limitarea capacității de efort. Micşorarea eficienţei ventilației (creşterea
raportului lucru mecanic/ventilatie-minut), diminuarea posibilităților de a creşte debitul
cardiac, scăderea patului capilar pulmonar, contribuie la instalarea metabolismului anaerob la
o putere a efortului inferioară celei realizabile de către un tânăr în condiții comparabile.

• Prin urmare, modificările funcției respiratoare a plămânului în decursul procesului de

îmbătrânire sunt dominate de pierderea reculului elastic pulmonar, aceasta apare drept
principala cauză a modificării cotației volumelor pulmonare în favoarea volumului rezidual,
dar creșterea acestuia nu atinge valorile hiperinflației patente şi nu este însoțită de distrugerea
pereţilor alveolari.
În consecinţă la vârstnici apar mai frecvent bolile pulmonare cornice
precum bronhopatie cronică obstructivă, bronsiectazia, emfizem pulmonar,
hipertensiune pulmonară, neoplasm bronhopulmonar primar sau secundar,
tuberculoză pulmonară, iar apariția unei bronhopneumonii poate avea o
evoluție severă la această grupă populațională.
 Factorii predispozanți
• Factorii predispozanți afecțiunilor respiratorii la vârstnici sunt flora
saprofită asociată cu flora condiționat patogenă precum Haemophilus
influente, S. pneumonie, stafilococi coagulazo-pozitivi, entero-bacterii
precum şi aspirația de germeni din sfera orofaringiană
(germenianaerobi), gingivite, paradontoză, sinuzite, faringite,
amigdalectomie, şi de unele stări patologice care pot altera refluxul
tusei sau deglutitiei (AVC, coma), reflux gastroesofagian, acalazie.
 Pneumoniile
• Pneumoniile la vârstnici sunt afectiuni frecvente: pneumonia acuta
comunitara apare de 50 de ori mai frecvent la indivizi cu vârsta de
peste 75 de ani; pneumonia nosocomiala apare de 2 ori mai frecvent la
persoanele de peste 65 de ani.
 Tabloul clinic
• Deseori, incomplet sau atipic, cu predominanta simptomatologiei provocată de
afectiuni concomitente şi/sau preexistente şi, deseori, cu tulburări ale stării de
conştienţă (confuzie, obnubilare).
• Febra şi alte fenomene generale infecțioase pot fi discrete sau chiar absente. Febra
poate fi absentă în 33-60% din cazurile de pneumonie la vârstnici.
• Alte fenomene generale infecțioase pot fi prezente în proporții diferite predominând
alterarea stării generale şi frisoane alături de mialgii, cefalee, transpirații, astenie.
• Pacienții vârstnici prezintă o tuse mai puțin productivă datorată comorbidităților, scăderii în greutate şi
patologiei pulmonare preexistente. Pierderea reflexului eficient de tuse s-a observat la peste 70% dintre
pacienții vârstnici suferind de pneumonie comunitară, comparativ cu numai 10% dintre adulții tineri sau de
vârstă medie. Atenuarea sau pierderea reflexului de tuse s-ar datora prevalenţei la bătrâni a unor condiții ce
implică reducerea gradului de conştienţă, cum ar fi în cazul utilizării sedativelor sau al asocierii unor boli
neurologice.
• Odată cu înaintarea în vârstă, forța globală a musculaturii scade şi, implicit, şi cea a musculaturii
expiratoare; se schimbă tipul de receptori muscarinici, pragul de declanşare a tusei creşte, încât tusea devine
mai rară şi mai puțin eficientă. Dacă se mai adaugă şi o maladie respiratoare (BPCO), influența factorilor
mediului ambiant (poluanții, fumatul) atunci lucrurile se complică şi mai mult.
• La nivel molecular se observă o scădere a funcției
receptorilor B2- adrenergici, funcția receptorilor
colinergici rămânând adecvată odată cu înaintarea în
vârstă. Acest fapt explică eficacitatea mai pronunțată a
preparatelor anticolinergice la vârstnic față de B-agonişti.
 BPOC
• Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) se prezintă ca o patologie frecventă la pacienții
vârstnici, fapt explicat prin acţiunea îndelungată a factorilor de risc (tabagismul, poluanti
atmosferici) asupra căilor respiratorii, în asociere cu modificările involutive de vârstă a organelor
sistemului respirator (emfizem).
• BPOC este a 4-a cauză de mortalitate în SUA și Europa, iar mortalitatea prin
BPOC la femei s-a dublat în ultimii 20 ani. Prevalenţa sa este de 10% la grupa de
vârstă 55-85 ani, fiind rar întâlnit la indivizi cu vârsta sub 40 ani.
• Potrivit studiilor, pacienții vârstnici se prezintă mai rar la medic pentru
exacerbarea BPOC. O posibilă explicație este că exacerbarea BPOC la vârstnic se
poate prezenta atipic, cu ameţeli, edeme, astenie fizică.
• Evoluţia cronică progresivă a BPOC este adesea agravată de perioade scurte de
exacerbare a simptomelor, în special a tusei, dispneei şi producerii de spută, care
poate deveni purulentă.
• Dacă tratamentul pacienților tineri cu BPOC are ca scop reconvalescenţa
maximală a disfuncţiilor, în cazul pacienţilor vârstnici şi senili se recurge la
diminuarea expresivității semnelor clinice şi compensarea funcţiilor alterate.
Orientarea medicului clinician se axează pe păstrarea şi ameliorarea calității vieții,
care este considerat obiectivul strategic al managementului pacientului.
• Tratamentul exacerbării constă în suport ventilator, bronhodilatatoare,
corticosteroizi orali şi antibiotice, atunci când există semne de infecție bacteriană.
• Starea severă a bolnavilor condiţionază necesitatea de aplicare a oxigenoterapiei
de lungă durată la toţi pacienţii internaţi.
 Bibliografie

1. Anzueto, A. Clinical course of chronic obstructive pulmonary disease: review of therape

utic interventions /A. Anzueto Am. J. Med. 2006. Vol. 119, №10, P. 46-53.
2. Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease. Updated, 2010. ( www.goldcop
d.com).
3
. https://ibn idsi.md/sites/default/files/imag_file/Particularitatile%20bronhopneumopatiei
% 20cronice%20obstructive.pdf
4. https://rjmp.com.ro/articles/2011.3/PM Nr-3 2011 Art-1.pdf
5
. https://www.emch.ro/article.php?story=20080801123919134 accesat la 12.11.2013 «Pne
umopatii acute bacteriene la varstnici: corelatii clinico-evolutive si terapeutice Virginia Za
nc*, I. Ciutica Irina Brumboiu** I.S. Bocsan**, Mariana Cristea*.*Catedra de Boli Infecti
oase, UMF,,Iuliu Hatieganu» Cluj-Napoca, **Catedra Epidemiologie, UMFIuliu Hatiegan
u» Cluj-Napoca
6