OCROTIREA MEDIULUI NATURAL,

A PARCURILOR ȘI A
REZERVAȚIILOR NATUȚIONALE ȘI
EUROPENE. LEGISLAȚIE ȘI
MĂSURI DE PROTECȚIE
 CUPRINS

01 05 09
OCROTIREA MEDIULUI NATURAL FACTORII POLUANŢI ŞI TIPURI
DE POLUARE ISTORICUL MĂSURILOR
ECOPRETECTIVE ȘI SITUAȚIA

02 06 ACTUALĂ A ARIILOR PROTEJATE

SCURT ISTORIC PRIVIND

PROTECTIA MEDIULUI
MĂSURI DE PROTECȚIE A MEDIULUI
10
03 07
ÎNCONJURĂTOR PARCURI NAȚIONALE

11
IMPORTANȚA PROTEJĂRII OCROTIREA PARCURILOR ȘI A
MEDIULUI REZERVAȚIILOR NATURALE
NAȚIONALE ȘI DIN EUROPA
13
04 PARCURI EUROPENE
BIBLIOGRAFIE

08
MOMENTE ESENȚIALE ÎN
PROTECȚIA MEDIULUI PROTECȚIA ARIILOR NATURALE
12
LEGISLAȚIA EUROPEANĂ
PRIVIND ARIILE PROTEJATE
 01
OCROTIREA
MEDIULUI NATURAL
 PERTOECȚIA MEDIULUI
• Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea,
protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a
poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.

• Protecția mediului presupune:

 Gospodărirea rațională a resurselor;
 Reconstructia ecologică a mediului;
 Evitarea poluării mediului;
 Evitarea dezechilibrului prin conservarea naturii;
 Descoperirea cauzelor care afectează mediul;
 Proiecte complexe, rațional fundamentate.
 02
SCURT ISTORIC PRIVIND
PROTECTIA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
 SCURT ISTORIC PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
• Din cele mai vechi timpuri, omul a modificat natura înconjurătoare, intenționat sau nu, pentru a duce o
viață mult mai simplă și mai confortabilă. Multă vreme, numărul redus al locuitorilor planetei a făcut ca
aceste schimbări să poată să fie suportate de planetă. Problemele au început să apară odată cu creșterea
populației și cu dezvoltarea orașelor, unde marile aglomerări de oameni au dus la diferite probleme de
sănătate publică, cu efecte importante asupra vieții umane, ducând chiar la micșorarea duratei medii de
viață a orășenilor.
 SCURT ISTORIC PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI
• ÎNCONJURĂTOR
Astfel, doar în secolul acesta, resursele naturale
din subsol au fost extrase într-un ritm
extraordinar, creșterea fiind de 34 de ori față de
perioada anterioară. Toate aceste substanțe
chimice au ajuns în cea mai mare parte în natură,
în apă, sol și aer, ceea ce a creat o problemă
majoră cu privire la sănătate, fiind pus în pericol
chiar viitorul speciei umane. Din fericire, în a
doua jumătate a secolului XX a apărut și s-a
dezvoltat o mișcare de protejare a mediului, din
ce în ce mai puternică și cu efecte vizibile asupra
sănătății mediului înconjurător.
• În secolul al XIX-lea au apărut primele
idei cu privire la efectele vieții umane
asupra naturii, încercându-se rezolvarea
acestora prin îndepărtarea substanțelor
cu potențial periculos în afara orașelor,
prin deversarea lor în râuri sau fluvii.
Această soluție nu a avut rezultatele
așteptate, deoarece populația a continuat
să crească, mai ales în secolul XX, când
a avut loc o creștere demografică
explozivă. Miliardele de oameni care
locuiau pe planetă au început să
consume tot mai mult, în special arderea
combustibililor fosili (cărbune, petrol)
ducând la efecte grave.
 03
IMPORTANȚA
PROTEJĂRII MEDIULUI
 Importanţa protejării mediului
• Starea de degradare avansată a ecosistemelor naturale, interacţiunile dintre mediu şi activităţile umane (în special
cele economice), apariţia şi multiplicarea „problemelor de mediu” la scară globală reprezintă suficiente motive de
îngrijorare pentru noi toţi. Dimensiunea internaţională a fenomenului (tradus prin nelinişte/temere) a devenit în
prezent elementul central – poate chiar determinant – al politicilor naţionale de mediu, care se răsfrâng, inevitabil,
asupra politicilor externe ale tuturor statelor – responsabile – ale lumii.
• În prezent se acceptă că globalizarea economică este unul dintre cele mai controversate fenomene cu care se
confruntă societăţile contemporane. Efectele sale benefice din punct de vedere economic şi mobilitatea deosebită pe
care o asigură în foarte multe domenii sunt unanim apreciate. Există, însă, şi manifestări negative grave ale aceluiaşi
fenomen, iar unul dintre domeniile care le resimte foarte puternic este mediul. În aceste condiţii, Hans-Peter Martin
şi Harald Schuman apreciază că se poate vorbi despre o veritabilă globalizare ecologică datorată unei filozofii care s-
a dovedit foarte periculoasă: „protecţia mediului şi a sănătăţii, democraţia şi drepturile omului trebuie să fie
abandonate dacă aceasta serveşte economiei mondiale.
 Importanţa protejării mediului
• Studiile au arătat clar că această bunăstare nu poate fi atinsă în condițiile în care solul, apa și aerul din jur sunt
poluate cu substanțe chimice periculoase, deversate în urma activităților umane din domeniul industrial sau agricol.
Statisticile arată clar legătura dintre natura curată și viața umană. Invers, acolo unde mediul a fost abuzat s-a
observat clar înmulțirea problemelor de sănătate a tuturor persoanelor care locuiesc în respectivele zone.
 04
MOMENTE ESENȚIALE ÎN
PROTECȚIA MEDIULUI
 Momente esențiale în protecția mediului înconjurător
• Primul moment în care oamenii au conștientizat cât rău pot face mediului înconjurător a
fost reprezentat de folosirea în exces a unui insecticid considerat minune, DDT-ul,
utilizat timp de câțiva ani în toată lumea ca un fel de panaceu universal. În timp s-a
observat că această substanță se acumulează în plante și animale, ajungând astfel în
dieta umană și ducând la grave probleme de sănătate și chiar la moarte.

• În 1968, italianul Aurelio Peccei a fost primul care a atras atenția asupra efectelor
distructive ale insecticidului, înființând în această privință o primă organizație de protejare a
mediului, numit Clubul Roman. Eforturile organizației s-au concretizat în cele din urmă prin
interzicerea insecticidului, nu înainte însă ca acesta să ajungă în natură în cantități
impresionante, inclusiv în prezent putând fi identificate urme ale acestuia, chiar și după
aproape 20 de ani de la interzicerea lui.
 Momente esențiale în protecția mediului înconjurător
• În anul următor a fost organizată prima
conferință la nivel internațional cu
privire la problematica ocrotirii naturii.
Astfel, la Paris a avut loc Conferința
Biosfera sub patronajul Națiunilor
Unite, în cadrul căreia s-a ajuns la
concluzia că este necesară o acțiune
imediată și că trebuie găsite soluții la
rezolvarea problemelor apărute în urma
activității umane.
• Eforturile în această privință s-au concretizat în 1972 prin
exprimarea în cadrul Conferinței de la Stockholm a celor 26
de principii de bază cu privire la protejarea mediului
înconjurător. În practică, însă, măsurile nu au avut o
aplicare generală, deoarece presupuneau modificări
importante în economie, ce ar fi trebuit să ducă la cheltuieli
pe care multe dintre țări nu erau dispuse să le facă.
 05
FACTORII POLUANŢI
ŞI TIPURI DE POLUARE
 FACTORII POLUANŢI ŞI TIPURI DE POLUARE

• A. După originea poluanţilor:

 Poluare naturală - provocată de diverse cauze
naturale: incendii naturale; furtuni de nisip şi praf;
 vulcani activi; cutremure de pământ, ape
subterane saline sau acide; polenul diverselor
plante; dereglările meteorologice; emisiuni masive
de energie.
 FACTORII POLUANŢI ŞI TIPURI DE POLUARE
• Poluare antropogenă - determinată de om ca rezultat al
activităţilor industriale, agricole sau gospodăreşti: poluare
industrială; poluare agricolă; poluare menajeră.
• de agregare a poluanţilor: a. Poluare cu lichide; b. Poluare
cu gaze şi vapori; c. Poluare cu substanţe solide.
 FACTORII POLUANŢI ŞI TIPURI DE POLUARE
• B. După natura poluanţilor:
 Poluare fizică: - termică, fonică, luminoasă,
radioactivă etc.
 Poluare chimică: cu derivaţi ai C, S, N, F, O, Cl
etc.; cu derivaţi ai metalelor grele (Pb, Cr, Co
etc.); cu mase plastice; cu pesticide; cu materii
organice fermentescibile etc.
 Poluare biologică: contaminarea
microbiologică a mediilor inhalate, ingerate şi  DEGRADAREA PEISAJELOR

a solului; modificări ale biocenozelor, invazii

• C. După starea de agregare a poluanţilor: a.
de specii vegetale şi animale.
Poluare cu lichide; b. Poluare cu gaze şi vapori; c.
 Poluarea ,,estetică” – prin degradarea
Poluare cu substanţe solide.
peisajelor, ca urmare a urbanizării şi
sistematizării eronate
 06
MĂSURI DE
PROTECȚIE A
MEDIULUI
 MĂSURI DE PROTECȚIE A MEDIULUI
• reducerea cantităţii de poluanţi prin • realizarea unei educaţii corespunzătoare
utilizarea unor echipamente speciale privind mediul înconjurător prin amplificarea
(filtre) acţiunilor pe bază de voluntariat în zonele
• modernizarea proceselor de degradate
producţie pentru a se diminua • extinderea informării prin mass-media
cantitatea de poluanţi produsă, arderile asupra factorilor care produc poluarea şi a
şi reziduurile rămase necesităţii protecţiei mediului
• trecerea în conservare a unor firme • stimularea cercetărilor individuale şi
foarte poluante până la identificarea colective ale tinerilor asupra mediului
unor soluţii de reducere a poluării înconjurător
• realizarea de unităţi economice dotate • stimularea punerii în practică a reutilizării,
cu tehnologii la standarde reciclării şi recuperării materialelor etc.
internaţionale astfel încât poluarea să
fie minimă.
 MĂSURI DE PROTECȚIE A MEDIULUI
• conservarea caracteristicilor actuale ale mediului prin identificarea şi protejarea unor arii de interes ştiinţific,
peisagistic şi ecologic
• exploatarea raţională a resurselor naturale de bază (cărbuni, petrol, gaze naturale etc.)
• exploatarea raţională a elementelor de mediu cum sunt pădurile, suprafeţele agricole, fondul de vânătoare şi
pescuit
• reconstrucţia ecologică a unor teritorii cu o poluare accentuată (terenurile îndiguite şi desecate din Lunca
Dunării şi Delta Dunării, zonele cu halde de steril de la minele de neferoase etc.).
• adoptarea unei legislaţii corespunzătoare care să aibă în vedere calitatea mediului pentru asigurarea unei
vieţi normale.
 07
OCROTIREA PARCURILOR ȘI
A REZERVAȚIILOR
NATURALE NAȚIONALE ȘI
DIN EUROPA
 OCROTIREA PARCURILOR ȘI A REZERVAȚIILOR NATURALE
NAȚIONALE ȘI DIN EUROPA
• Actualmente, fundamentele • România mai păstrează încă o mare
Specii de
filozofice ale conservării varietate de peisaje puţin transformate de 3700 plante

diversităţii biologice se bazează pe activităţile umane. Ocrotirea lor se impune

nu numai pentru a salva asociaţii vegetale
câteva aserţiuni, şi anume:
şi specii de animale valoroase, ci şi pentru 33800
diversitatea speciilor trebuie
Specii animale
asigurarea unei dezvoltări durabile. În
prezervată; extincţia speciilor
România, biodiversitatea este ridicată (circa
datorită activităţilor antropice
3700 specii de plante şi aproape 33800
trebuie prevenită; interacţiunile
specii animale), reflex al poziţiei sale
complexe ale speciilor în
geografice. Studiile efectuate în cadrul
comunităţile naturale trebuie Programului Corine-Biotops au identificat
menţinute; evoluţia noilor specii 783 tipuri de habitate (13 de coastă marină,
trebuie să fie asigurată; diversitatea 89 de zone umede, 196 de pajişti, 206 de
speciilor are valoare pentru fiecare pădure, 54 de mlaştină, 90 de stâncării şi
 CE ESTE UN PARC NATURAL ? CINE ADMINISTREAZĂ UN
PARC NATURAL?
• Parcul natural este aria naturală protejată creată pentru a proteja şi conserva ansambluri peisagistice,
în care interacţiunea activităţilor umane cu natura a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă
peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
• Managementul său trebuie așadar să urmărească în primul rând protejarea diversităţii habitatelor şi
peisajului. De asemenea, se vor încuraja activităţile ştiinţifice şi educaţionale și o să ofere publicului
posibilităţi de recreere şi turism.
 CE ESTE UN PARC NATURAL ? CINE ADMINISTREAZĂ UN
PARC NATURAL?
• Administrarea ariilor naturale protejate în România nu este făcută direct de către stat, ci prin
intermediari, cărora li se încredinţează administrarea.

• Există un sistem de încredințare a administrării prin licitație, prin care practic oricine dorește (de la
societate comercială, ONG, regie autonomă, primărie, muzeu, școală etc.) poate deveni administrator
de arie naturală protejată. Așadar statul nu investește niciun efort – nici financiar și uman – în
administrarea ariilor naturale protejate, rezervându-și numai dreptul de a controla și decide cine,
când, cum și unde să fie administrator

• Procedura de încredinţare în administrare, cu criteriile, modul și comisia de evaluare, este stabilită

prin Ordin al Ministerului Mediului.

• Administrația se obține în urma câștigării unor licitații organizate de către Ministerul Mediului.
 08
PROTECȚIA ARIILOR
NATURALE
 PROTECȚIA ARIILOR NATURALE

• În cazul României acest patrimoniu este cu atât mai valoros cu cât ne putem încă mândri cu valori naturale de
mult pierdute în restul țărilor europene. Practic suntem singura țară a Uniunii Europene care mai are păduri
virgine, peisaje forestiere intacte, la noi se află aproape jumătate din efectivele europene de urși, lupi și râși și
suntem singura țară cu 5 regiuni biogeografice (continentală, alpină, stepică, panonică și pontică). Astfel,
biodiversitatea trebuie să fie un adevărat pilon al dezvoltării durabile și toţi factorii decizionali, administrativi sau
politici ar trebui să realizeze asta și să acționeze în consecință.

• Fiecare țară are obligația de a se îngriji de patrimoniul natural național. De ce este necesar să o facă? Din foarte
multe motive: pentru că ne asigură un mediu sănătos, pentru că este o datorie fata de urmași, fiindcă natura
nealterată poate constitui baza dezvoltării durabile, pentru ca astfel se salvează specii și habitate rare și periclitate,
pentru că prin asta se asigura baza dezvoltării ecoturismului, resurse pentru cercetare și educație ecologică etc.

• În toată lumea se încearcă protejarea patrimoniului natural național prin desemnarea de arii naturale protejate de
interes naţional: parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații naturale, monumente ale naturii etc. În plus există și
arii naturale protejate de interes european (situri Natura 2000) și internațional (rezervații ale biosferei, situri
Ramsar, situri ale patrimoniului universal etc.). În fiecare țară acestea toate alcătuiesc rețeaua națională de arii
naturale protejate.
 PROTECȚIA ARIILOR NATURALE

• În România această rețea este alcătuită din: 13 parcuri naționale (1,3% din teritoriul țării), 16 parcuri
naturale și câteva sute de rezervații și monumente ale naturii, Rezervația Biosferei Delta Dunării, toate
acestea însemnând 7,8% din teritoriu, la care se adaugă siturile Natura 2000 cu care suprafața totală a
ariilor naturale protejate se ridică la circa 23% din teritoriu. Puțin în comparație cu alte țări europene care
trec și de 35% și ținând cont de ce există la noi și ce-a dispărut din acestea.
 09
ISTORICUL MĂSURILOR
ECOPRETECTIVE ȘI
SITUAȚIA ACTUALĂ A
ARIILOR PROTEJATE
 ISTORICUL MĂSURILOR ECOPRETECTIVE

• Din secolul al XIX-lea se păstrează primele acte normative şi societăţi ştiinţifice care au impulsionat acţiunile de
protecţie a naturii.
• Grija faţă de pădure este ilustrată de „Pravila” din 1843 din Moldova. În 1867 „Consiliul general de agricultură,
forestierie, mineralogie şi geologie” trebuia să fie consultat în acţiunile referitoare la „exploatarea, conservarea şi
plantarea pădurilor”.
• În anii 1913-1914, Gr. Antipa propune ocrotirea egretei albe, I. Prodan propune ocrotirea speciei Goebelia
alopecuroides de la Babadag, iar A. Popovici-Bâznoşanu a arbustului Ephedra distachya.

Ephedra distachya
Goebelia alopecuroides
 ISTORICUL MĂSURILOR ECOPRETECTIVE

• Pe tărâmul ocrotirii naturii româneşti sunt deosebit de valoroase contribuţiile prof. Al. Borza (1877-
1971) de la Universitatea din Cluj. Acesta, încă din 1916, publica articole pentru sensibilizarea
publicului în ce priveşte necesitatea ocrotirii naturii în unele regiuni, ca de exemplu munţii Retezat şi
Făgăraş. În 1923, Borza a cerut Ministerului Agriculturii şi Domeniilor exproprierea şi declararea ca
rezervaţii botanice a 14 teritorii cu suprafeţe variate (cu un an înainte a publicat la Cluj o broşură cu titlul
„Ne trebuie o lege pentru protecţia naturii”). Lucrarea „Protecţiunea naturii în România” (Borza, 1924)
cuprinde o clasificare a obiectivelor propuse spre a fi ocrotite pe provincii istorice.
• Prima lege “Pentru protecţia monumentelor naturii” a fost promulgată în România la 7
iulie 1930. Aici se menţiona că: „sunt monumente ale naturii acele terenuri care, prin
animalele şi plantele ce trăiesc pe ele reprezintă o deosebită însemnătate ştiinţifică sau
estetică, precum şi toate acelea care, prin frumuseţea lor naturală sau interesul ştiinţific
ce îl prezintă, sunt demne de a fi conservate şi trecute posterităţii, în cadrul de
proteguire al acestei legi intrând şi speciile de animale şi plante, precum şi rocile,
mineralele şi fosilele recunoscute ca fiind de mare importanţă sau exemplare unice”
 SITUAŢIA ACTUALĂ A ARIILOR PROTEJATE

• În prezent ariile protejate deţin 7,8 % din teritoriul naţional. Din această suprafaţă 8% reprezintă rezervaţiile
naturale şi 92% parcuri naturale, naţionale şi rezervaţii ale biosferei. Pe unităţi de relief, cele mai multe sunt în
regiunea montană (52%), mai puţine fiind în regiunile deluroase (35%) şi de câmpie (13%) (figura 1). Cele mai
întinse arii protejate sunt Delta Dunării, Porţile de Fier şi Munţii Apuseni.

• Cursul inferior şi Delta Dunării sunt printre cele mai importante „teritorii umede” ale lumii. Delta este
recunoscută ca unul dintre refugiile importante pentru păsările migratoare, iar Balta Mică a Brăilei a fost declarată
zonă umedă de importanţă internaţională de către Secretariatul Convenţiei Ramsar.
 10
PARCURI NAȚIONALE
 PARCURI NAȚIONALE

• PARCUL NAŢIONAL RETEZAT (jud. Hunedoara), înfiinţat în anul 1935 (având la acea dată o suprafaţă de
100 km2 ), s-a extins azi până la 38 047 ha. Altitudinea, masivitatea, relieful glaciar bine dezvoltat şi elementele
floristice şi faunistice au o mare valoare ştiinţificăde către Secretariatul Convenţiei Ramsar. Aici se întâlnesc cele
mai multe lacuri glaciare din Carpaţi, creste ascuţite, vârfuri cu aspect piramidal şi versanţi abrupţi. Este locul
unde se interferează influenţe climatice şi biogeografice variate, astfel încât, pe fondul general central-european,
s-au grefat elemente alpine, circumpolare, arcto-alpine, carpato-balcanice şi balcano-ilirice.

• De asemenea, este ocrotită o bogată

faună montană şi alpină: capra-neagră,
ursul, cerbul, râsul, acvila-demunte,
cocoşul-de-munte, păstrăvul, unele
nevertebrate. Se întâlnesc 82 specii de
păsări, 26 specii de mamifere. Efectivul
caprei - negre a ajuns la 2000 exemplare,
iar cel al marmotei (reintrodusă cu
exemplare din Munţii Alpi) la circa 100
exemplare
 PARCURI NAȚIONALE

• PARCUL NATURAL BALTA MICĂ A BRĂILEI (jud. Brăila) a fost constituit în anul 2000 prin extinderea
rezervaţiei omonime înfiinţate în anul 1979. Cuprinde un sector al luncii Dunării, cu o suprafaţă de 17529 ha,
păstrat în stare naturală, cu o vegetaţie luxuriantă de zăvoaie, stufării, păpurişuri, lacuri, bălţi şi numeroase colonii
de păsări de baltă, unele fiind momente ale naturii.
 PARCURI NAȚIONALE

• PARCUL NATURAL BUCEGI (jud. Argeş, Braşov, Dâmboviţa, Prahova) este situat în estul Carpaţilor
Meridionali. Are o suprafaţă de 32663 ha, fiind înfiinţat în anul 1990. Relieful este dezvoltat pe conglomerate şi
gresii. Versanţii exteriori sunt abrupţi, partea centrală având aspectul unui platou care înclină spre axa văii
Ialomiţa. Abruptul estic domină valea Prahovei. Asociaţiile vegetale de pajişti alpine şi subalpine cu numeroase
specii endemice carpatice se păstrează în circurile glaciare şi pe versanţii abrupţi. Mai multe detalii cu privire la
acest parc pot fi găsite pe pagina oficială a parcului: https://www.bucegipark.ro

• SFINXUL din
Bucegi
 PARCURI NAȚIONALE

• PARCUL MUNŢII RODNEI (jud. Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava) ocupă o suprafaţă de 46399 ha. Aici
se întâlnesc numeroase endemisme carpatice şi dacice (Dianthus compactus, Ranunculus crenatus, Saxifraga
cymosa, Achillea lingulata ş.a.), iar dintre păsări cocoşul-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix), relict preboreal.
Colonizate sunt capra-neagră (Rupicapra rupicapra) şi marmota (Marmota marmota).
 ACTE NORMATIVE PRIVIND PROTECȚIA ARIILOR
PROTEJATE
• OUG 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

• OUG 195/2005 de protecție a mediului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 245/2006.

• OM nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru
proiecte publice si privat.

• Ordin nr. 159/1266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului
de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale
protejate.

• Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1044/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcționare a Comisiei Patrimoniului Speologic.

• Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3836/2012 privind aprobarea Metodologiei de avizare a tarifelor
instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru
analizarea documentațiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial.
 11
PARCURI EUROPENE
 PARCURI EUROPENE

• PARCUL NAȚIONAL
TRIGLAV este singurul parc
național din Slovenia și poartă
numele celui mai înalt munte din
țară, cu o altitudine de 2.864 de
metri. Rezervația naturală este
considerată un adevărat paradis
montan, care adăpostește cascade
impresionante, lacuri, păduri și
pajiști, dar și 33 de așezări
umane. Parcul Național Triglav a
fost declarat obiectiv UNESCO
în anul 2003.
 PARCURI EUROPENE
• PARCUL NATURAL BIALOWEZA
este situat pe teritoriul a două țări,
Polonia și Belarus, și este printre
puținele zone din Europa unde se mai
găsesc păduri seculare. Rezervația
ocrotește mai multe specii de plante și
animale, dar cel mai important element
faunistic este bizonul european. Parcul
Național Bialowieza este inclus în
Patrimoniul Mondial UNESCO.
Potrivit UNESCO, pădurea este
„singurul exemplu natural conservat de
pădure seculară, precum cele care
acopereau cândva întreaga Europă”,
conform dw.de.
 PARCURI EUROPENE
• REZERVAȚIA NATURALĂ
ELVEȚIA SAXONĂ
• Această rezervație naturală are o
suprafață de 36.000 de hectare și se află
la granița dintre Germania și Cehia.
Elveția saxonă este cunoscută pentru
aspectul romantic pe care îl are,
datorită peisajului unic, alcătuit din
formațiuni stâncoase, văi adânci,
platouri și defileuri. Acest relief poate
fi admirat printr-o plimbare pe Elba, cu
unul dintre cele mai vechi vapoare cu
zbaturi din lume sau cu tramvaiul
Kirnitzschtal.
 PARCURI EUROPENE
• PARCUL NAȚIONAL TATRA
• Munții Tatra sunt cei mai înalți din
lanțul carpatic și adăpostesc două
parcuri naționale, unul pe teritoriul
Slovaciei, Tatransky Narodny Park, și
celălalt pe teritoriul Poloniei, Tatranski
Park Narodowy. Parcul Național Tatra,
Slovacia, este primul parc național (și
rezervație naturală) din istoria țării și a
fost înființat în 1948. Sălbăticia
munților Tatra a permis ca 1.400 de
specii de plante, dintre care 40 nu mai
cresc în alte părți ale lumii, să trăiască
pe aceste meleaguri. Printre cele mai
des întâlnite mamifere se numără
caprele negre, urșii, marmotele, lupii,
râșii, cerbii și mistreții.
 12
LEGISLAȚIA EUROPEANĂ
PRIVIND ARIILE PROTEJATE
 LEGISLAȚIA EUROPEANĂ PRIVIND ARIILE PROTEJATE
• Principalele reglementări legislative privind protecția mediului la nivel național sunt acte și reglementări
conforme cu legislația UE. Reglementările principale privind protecția mediului la nivelul UE sunt
Tratatele fondatoare ca dreptul primar și Regulamentele, Directivele, Deciziile și Comunicatele ca legislație
secundară.
• ENUMERĂM:
 Tratatul de Funcţionare a Titlului Uniunii Europene Tittlul XX MEDIUL (Art.191 – 193);
 Strategia Europeană de mediu şi sănătate din 11 iunie 2003 [COM (2003) 338final – Nepublicată în the Jurnalul
Oficial ],
 Directiva2004/35/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 21 April 2004, despre răspunderea pentru mediul
înconjurător în legătură cu prevenirea și remedierea daunelor aduse mediului;
 Directiva 2008/99/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 19 Noiembrie 2008, privind protecția mediului prin
intermediul dreptului penal .
 LEGISLAȚIA EUROPEANĂ PRIVIND ARIILE PROTEJATE
• UE dispune de o legislație solidă în domeniul protecției naturii. Aceasta este axată pe rețeaua Natura
2000, formată din 26 000 de situri protejate, care acoperă o cincime din suprafața terestră a UE. Este
vorba despre cea mai mare rețea de acest tip din lume. Ea oferă protecție speciilor și habitatelor europene
pe cale de dispariție.

• Rețeaua are un impact economic major: potrivit estimărilor, beneficiile acesteia se ridică la circa 200-300
de miliarde de euro pe an, sumă reprezentând între 2 și 3% din PIB-ul UE.
Rețeaua Natura 2000 a fost creată în 1979, când UE a adoptat primul act legislativ important în domeniul
protecției naturii, directiva „Păsări”. Aceasta protejează toate păsările sălbatice din UE, adică
aproximativ 500 de specii. Țările din UE identifică și protejează siturile care sunt deosebit de importante
pentru păsările sălbatice. Până în prezent, au fost create aproximativ 5 300 de „arii de protecție specială”.
 LEGISLAȚIA EUROPEANĂ PRIVIND ARIILE PROTEJATE
• Un al doilea instrument, directiva privind habitatele din 1992, obligă țările UE să protejeze habitatele și
speciile de plante și animale pe cale de dispariție. Ariile protejate sunt cunoscute sub denumirea de „arii
speciale de conservare”. Directiva „Habitate” vizează în jur de 1 500 de plante și animale rare și amenințate
și aproximativ 230 de tipuri de habitate, inclusiv pajiști, mlaștini și mlaștini sărate.

• Ariile protejate în baza acestor două directive alcătuiesc rețeaua Natura 2000. Scopul său este să protejeze
toate tipurile majore de habitat și speciile pe cale de dispariție din Europa.

• Rețeaua Natura 2000 este aproape finalizată. Peste 26 000 de situri au fost incluse până în prezent, ceea
ce face ca Natura 2000 să fie cea mai extinsă rețea coordonată de zone protejate din lume. Ea acoperă 18%
din suprafața terestră a UE și părți importante din mările înconjurătoare.
 LEGISLAȚIA EUROPEANĂ PRIVIND ARIILE PROTEJATE
• Natura 2000 nu este doar o rețea de rezervații naturale protejate. Ea pornește de la principiul că oamenii și
natura funcționează cel mai bine în parteneriat. Scopul său nu este să excludă activități economice, ci să
se asigure că acestea sunt compatibile cu protejarea speciilor și habitatelor valoroase.

• Principalele obiective ale rețelei Natura 2000 sunt:

 să evite activitățile care ar putea perturba sau deteriora grav habitatele care fac parte din siturile desemnate
 să ia măsuri pozitive, dacă este necesar, pentru a menține și restaura habitatele și speciile, cu scopul de a îmbunătăți
conservarea.

• Această abordare are avantaje multiple: încurajând silvicultura, pescuitul, agricultura și turismul durabil,
rețeaua contribuie la asigurarea viitorului persoanelor care locuiesc în aceste zone și depind de activitățile
desfășurate acolo.
 13
BIBLIOGRAFIE
• https://stratos.ro/protectia-mediului-inconjurator-ce-se-poate-face-pentru-un-viitor-mai-bun/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Protecția_mediului
• http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4198/1/Danoi_I_mediu_inc.pdf
• http://www.biotehnologii.usamv.ro/images/pdf/ecologie.pdf
• https://www.colegiu.info/masurile-de-protectie-a-mediului-inconjurator

• https://parcnaturalvacaresti.ro/2016-11-22-de-ce-avem-nevoie-de-arii-naturale-protejate/
• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Rezervatiile%20si%20parcurile%20naturale%20si%
20nationale%20din%20Romania.pdf

• http://www.mmediu.ro/articol/legislatie/433
• https://www.gandul.ro/magazin/top-10-cele-mai-frumoase-parcuri-nationale-din-europa-unul-este-i
n-romania-15081540

• https://ec.europa.eu/environment/basics/natural-capital/natura2000/index_ro.htm
• http://responsalliance.eu/rplearn/?page_id=1117&lang=ro