• Schimbări deliberate în structura şi procesele din organizaţiile publice având ca obiectiv funcţionarea mai bună a acestora; (Pollit, Bouckaert) De ce să facem reforme? Pentru a face economii/reduce costurile; Pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor publice; Pentru a îmbunătăţi eficienţa instituţiilor publice; Pentru a reduce birocraţia; Pentru a întări controlul politic asupra birocraţiei; Pentru a îmbunătăţi imaginea politicienilor/birocraţilor; Elementele care declanşează măsurile de reformă • schimbări politice (de regim, de guvern) • crize economice; • influenţe externe; • iniţiative politice; • iniţiative birocratice; • presiunea publicului; Fenomene asociate reformelor • Un panaceu universal; • O moda produsa cel mai adesea prin promovare/ propagare profesionala internationala; • Conexiunea cu alte politici; • Decalajul intre proiecte/programe si rezultate; • Dilema: cei care ar trebui sa implementeze reforma pot fi cei mai aprigi adversari; • Contradictii intre politici; • Efectele secundare nedorite. Paradoxuri ale reformei - Cele mai profunde reforme au fost intreprinse in tarile cu administratiile cele mai avansate; - Liderii birocratiei sunt cei mai eficienti reformatori; - Reforme care au ca scop reducerea cheltuielilor au uneori rezultate opuse; - Contradictia dintre dorinta de a reduce rolul statului si nevoia de coordonare si impulsionare a reformei. Directii si domenii ale reformei
- descentralizare, delegare, responsabilizare,
privatizare, guvernanta/implicare sporita a statului; - Macro-management/micro-management; - Obiective din domeniul managementului vs. Valori generale ale administratiei publice. Tipuri de sisteme politico- administrative • Structura de baza a statului: – Gradul de dispersie verticala a puterii; – Gradul de coordonare pe orizontala; • Modelul de putere executiva; • Relatiile dintre liderii politici si cei ai birocratiei; • Tipul de cultura politica; • Tipul de sursa expertiza. Dificultăţi şi probleme • Dificultatea de a defini şi cuantifica performanţa; • Prea puţine precedente/modele; • Rezultate încete şi puţin vizibile/spectaculoase; • Cicluri politice scurte/nerăbdarea politicienilor; • Efecte secundare nedorite; • Fragmentarea sistemului politic; • Fragmentarea sistemului administrativ; • Lipsa de suport popular. Domenii ale reformei administrative • Schimbări de structură (specializare, coordonare, centralizare/descentralizare, dimensiune); • Schimbări de proces (simplificare administrativa, e- government, schimbarea misiunii); • Modificări în mecanismele bugetare; • Schimbări în managementul resursei umane (recrutare, promovare, recompensa); • Sisteme de masurare a performantei. Factori implicaţi • Toată populaţia; • Liderii politici; • Funcţionarii de rang înalt; • Personalul din administraţie în general; • ONG; • Firme de consultanţă; • Mediul academic; • Experţi străini. Reforma administrativa in Romania • Masuri putine si inconsistente in perioada 1990 – 1998; • Ritmul reformelor a fost accelerat dupa inceperea negocierilor privind aderarea. Reforma administrativa in Romania • Reforma functiei publice; • Crearea corpului inaltilor functionari; • Reforma finantelor publice locale; • Reforma administratiei publice locale; • Reforma proceselor decizionale. Reforma administrativa in Romania • Dupa 2007 ritmul reformelor a incetinit si ulterior s-a revenit in privinta multor masuri de reforma; • Primul pas trebuie sa fie constituirea unui corp de functionari public profesionist si neutru din punct de vedere politic.
ȘTIINȚA SCHIMBĂRII ÎN 4 PAȘI: Strategii și tehnici operaționale pentru a înțelege cum să produci schimbări semnificative în viața ta și să le menții în timp