CURS

 Vârsta 6/7 -10/11 ani reprezintă cântecul de lebădă al

copilăriei – miturile care au populat acest univers
mirific se destramă treptat – copilăria adultă sau
maturitatea afectivă (Debesse).

 Intrarea copilului în şcoală îl plasează pe copil sub

influenţa forţelor iradiante ale culturii.

 Dobândirea scris-cititului şi al calcului aritmetic

restructurează substanţial capacitatea de cunoaştere a
individului.

 Oricât de mult îl fascinează jocul, acesta cedează din

teren activităţii de învăţare.
 La 6/7 ani ritmul creşterii trenează, ulterior
devine alert, la debutul pubertăţii copilul creşte
în greutate cu apox. 10 kg, iar în înălţime cu
circa 20 cm.
 Corpul şi extremităţile se lungesc, ceea ce

provoacă o modificare a proporţiei dintre cap şi

trup – proba Philippină.
 Sistemul muscular progresează, îndeosebi sub

raportul masei sale.

 Creşte forţa musculară, precizia şi viteza motrică

– se accentuează caracterul ambidextru.

 Se trece treptat la dentiţia permanentă.
 În ceea ce priveşte sistemul nervos, asistăm la o
creştere a creierului (aprox. 1200 gr) şi la o organizare
de căi funcţionale noi.

 Starea de sănătate – copilul este mai rezistent decât în

etapele anterioare

 Datorită apetitului faţă de exerciţiu fizic, şcolarul

trebuie antrenat în activităţi de călire a organismului
(prin sport, alimentaţie corectă).

 Se întăresc o serie de deprinderi igienice şi de

autoservire.
 PE PLAN SENZORIAL
 Achiziţionarea scris-cititului solicită complex
întreaga paletă de senzaţii, percepţii, reprezentări.
 Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii, dar şi cea

vizuală şi auditivă.
 Creşte vederea la distanţă şi capacitatea de

apeciere vizuală a mărimii.

 Mobilitatea oculară face progrese prin activitatea

de citit – la 8 ani poate să realizeze imaginea

vizuală a mişcărilor.
 Auzul fonematic evoluează considerabil -
receptează mai bine structurile melodice.
 Pe plan gustativ şi olfactiv creşte abilitatea individului
de a identifica şi clasifica gusturile şi mirosurile.

 Sub raport tactil, asistăm la o evoluţie deosebită a

chinesteziei mâinii prin scris, desen, lucru manual.

 Spiritul de observaţie, etapă superioară a percepţiei,

face progrese, devenind deliberat, sistematic, analitic.
 La 10 ani evoluează în direcţia artistică.

 Achiziţionează elemente noi în ceea ce priveşte

percepţia mărimii şi greutăţii.
 Ameliorări survin şi în planul percepţiei spaţiului şi a
timpului.
 Face progrese şi în aprecierea direcţiei spaţiale
(dreapta-stânga, sus-jos).
 Se dezvoltă capacitatea de a percepe şi aprecia corect
durata de desfăşurare a fenomenelor – percepţia
timpului.
 Citirea corectă a ceasului, cunoaştera succesiunii
anotimpurilor, a lunilor şi a zilelor săptămânii sporesc
abilitatea de adaptare la problemele existenţei.
 Apariţie spaţiului mic (al literelor, cuvintelor), precum şi
a timpului pedagogic (ora de şcoală, recreaţia).
 Reprezentările sporesc în volum. Apar reprezentări noi:
istorice, geografice, topografice.
 MEMORIA
 Predomină memoria mecanică, cea involuntară şi cea
de scurtă durată.
 Reţine preponderent ceea ce l-a impresionat mai mult
(încărcătura afectogenă a memoriei).
 Uitarea vizează, mai ales, comportamentul copilului –
uită frecvent tema de pregătit pentru ziua următoare,
îşi lasă acasă deseori diverse rechizite şcolare (penrul,
caietul etc).
 Din clasa a treia micul şcolar face eforturi de a-şi
cultiva voluntar memoria – apelează la repere
ajutătoare pentru a o eficientiza – el înţelege şi rolul
repetiţiilor.
 Raportul dintre capacitatea de recunoaştere şi
reproducere se modifică – la 6/7 ani, procesul de
recunoaştere este mai uşor de realizat, pe
măsura înaintării în vârstă creşte posibilitatea de
reproducere.

 Progres semnificativ în ceea ce priveşte

capacitatea de reproducere – iniţial reproducerea
era cât mai fidelă, pe măsura acumulării de
cunoştinţe, şcolarul este tentat să facă mici
reorganizări ale textului.

 Creşte volumul memoriei

 Intrarea copilului în şcoală accelerează procesul
asanării limbajului de anumite clişee parazitare,
elemente dialectale, jargoane, pronunţii
deficitare – are acces în mod organizat la
limbajul cult.
 Potenţialul lingvistic la începutul clasei întâi

diferă mult în funcţie de educaţia primită în

familie, de formula sa temperamentală.
 Vocabularul se dublează, ajungând în finalul

etapei la o zestre de 4000-4500 de cuvinte.

 Progrese evidente se înregistrează şi în ceea ce

priveşte debitul verbal oral şi cel scris

 Impactul cu limba literară provoacă modificări
calitative:
◦ Exprimarea se rafinează şi nuanţează;
◦ Se ameliorează şi pronunţia, odată cu dezvoltarea
auzului fonematic;
◦ Pe măsura însuşirii bazelor gramaticii se îmbunătăţeşte
corectitudinea gramaticală a limbajului;
◦ Copilul învăţă sinonimele, omonimele, antonimele;
◦ Până la nivelul clasei a patra, limbajul interior
acompaniază, în forme sonore, actul scrierii.
 Pot apărea defecţiuni de vorbire – cauzate de
schimbarea dentiţiei provizorii, fiind însă pasagere.
 Sunt frecvente sunetele parazitare de tipul: “î”, “ă”,

la începutul propiziţiei şi la sfârşitul propoziţiei,

apoi “şi”, “si pe urmă” etc.
 Asimilarea scrierii corecte se realizează după 6 ani

– iniţial identifică cu greu fonemele (sunetele) ce

compun un cuvânt.
 Eleziunea e frecventă (“îtreabă”, în loc de “întreabă”

etc.), dar şi confuziile între diftongi, triftongi (ce,

ci, che, chi etc).
 Evoluţia gândirii face posibilă abandonarea concepţiei
animistte şi naiv realiste despre lume, pentru a face loc
unei concepţii realist-naturaliste.

 Din perspectiva teoriei piagetiene, acum se instalează

gândirea operatorie concretă – se realizează trecerea
de la cunoaşterea intuitivă, nemijlocită a realităţii (cu
ajutorul reprezentărilor) la cea logică, mijlocită (cu
noţiuni şi relaţii dintre ele).

 Aparea caracterul operatoriu al gândirii - posibilitatea

de a manipula obiectele şi fenomenele pe plan mental,
fără a le deforma.
 Ideile abstracte îi mai cauzează unele dificultăţi.
 Operaţiile au un caracter concret – nu poate raţiona
apelând doar la propoziţii verbale şi recurge la acţiuni
de manipulare a obiectelor.
 La 7-8 ani este capabil numai de conservarea
cantităţii (înţelege că îngustând o bucată de plastilină,
cantitatea ei nu se modifică).
 La 9-10 ani apare şi capacitatea de conservare a
greutăţii.
 Conservarea volumului apare doar pe la 11-12 ani.
 Apariţia caracterului operatoriu al gândirii
îmbracă, atât forme nespecifice, cât şi specifice.

 Apelează tot mai frecvent la algoritmi (ansamblu

de reguli, indicaţii cu ajutorul cărora se rezolvă o
serie de probleme, din diverse domenii).

 Gândirea şcolarului mic uziteză de noţiuni,

judecăţi, reţionamente.

 O multitudine de studii autorizate (Piaget, Bruner,

Al. Roşca, B. Zorgo) pledează pentru solicitarea
precoce a gândirii în scopul stimulării ei.
 Eficientizarea procesului de învăţare reclamă
cunoaşterea particularităţilor pe care le
înregistrează această activitate (J. Majorossy,
1994):
◦ Incapacitatea de a face deosebire între lucrurile
esenţiale şi cele neesenţiale;

◦ Pentru că doreşte să fie cât mai expeditiv şi să asimileze

lecţia imediat, nu zăboveşte şi asupra înţelegerii
materialului respectiv;

◦ Foloseşte mult învăţarea pe de rost;

◦ Nu reproduce independent cele învăţate.

 Vârsta şcolară mică oferă teren fertil şi pentru
dezvoltarea imaginaţiei, ceea ce îi va da
posibilitatea copilului să domine orice timp şi
spaţiu.
 Imaginaţia reproductivă îi permite micului şcolar
să înţeleagă timpul istoric, raportul dintre
evenimete şi fenomene.
 Se dezvoltă imaginaţia creatoare – prin joc, prin
desene, compuneri literare.
 Desenul copilului se particularizează.
 Deschiderea creatoare a copilului se manifestă şi
în construirea de mici dispozitive tehnice, maşini,
aeromodele, avioane.
 ATENŢIA
 Creşte capacitatea de mobilizare voluntară a
atenţiei, este în plină evoluţie – fluctuaţiile sunt
frevente.
 Pe lângă fenomenele normale de neatenţie
fortuită, există şi neatenţie activă (agitaţie
motrică care deranjează pe cei din jur) dar şi
neatenţie pasivă (ce sub o mască de implicare
aparentăascunde, de fapt, deturnarea traiectului
intelectiv în cu totul altă direcţie).
 Aceste cazuri de neatenţie trebuie rezolvate prin
cunoaşterea exactă a cauzelor care le-au
alimentat (biologice, psihologice, educaţionale).
 Se exersează caracterul conştient, voluntar al
conduitei şi se pun bazele unor deprinderi,
priceperi automatizate, ce vor fi active prin
voinţă.

 Toate procesele psihice se impregnează volitiv –

va spori randamentul activităţii în general.

 Demararea unei activităţi este declanşată de

forţa autorităţii adultului (are la bază o motivaţie
extrinsecă)
 Intrarea în şcoală modifică şi universul afectiv al
copilului.
 Viaţa sa emoţională devine mai echilibrată.
 Noile exigenţe, cele şcolare, diversifică registrul
afectiv, astfel apare sentimentul datoriei.
 Şcolaritatea mică oferă teren fertil şi pentru
dezvoltarea sentimentelor morale, intelectuale şi
estetice.
 Pot apărea şi stări negative: invidia, pârâtul,
dezinteresul faţă de studiu.
 Familia şi şcoala trebuie să acţioneze deliberat şi
consecvent pentru consolidarea trăsăturilor
pozitive, cu asanarea celor negative.
 Imitaţia adultului, dorinţa de a demostra că nu
mai este mic, constituie o altă cale de
socializare afectivă.

 Se modifică şi exprimarea reacţiilor emoţionale

– devine mai cenzurat, mai discret – la 7 ani
este reţinut, meditativ; la 8 ani devine mai
expresiv, mai bine dispus; la 9 ani recade într-
o stare meditativăă; la 10 ani dobândeşte o
mare expresivitate a feţei.
 Sub raport temepramental se produce o mascare a
formulei temperamentale, adică a trăsăturilor primare,
generate de tipul de activitate nervoasă superioară
(impulsivitatea se domesticeşte etc.).
 Datorită cerinţelor morale asistăm la o forjare a
trăsăturilor de caracter, indeosebi în efortul copilului
de a depăşi dificultăţile inerente muncii şcolare.
 În formarea trăsăturilor caracteriale o contribuţie
importantă o au cărţile şi mijloacele mass media.
 Se pun bazele convingerilor morale fundamentale.
 Se pot profila o serie de trăsături negative de caracter:
lenea, dezordinea, minciună, trişaj – reclamă eforturi
educative suplimentare.
 Activitatea fundamentală este învăţarea, ce
restructurează profund toate dimensiunile de
personalitate ale micului şcolar.

 Prin învăţare se realizează două obiective

cruciale:
◦ dobândirea unor instrumente care vor juca un rol
decisiv în destinul său cultural (scris, citit, socotit);
◦ asimilarea unor noţiuni fundamentale (număr, timp,
lege, cauzalitate etc.)
 Jocul ocupă un loc important în registrul activităţilor
preferate (table, şah).
 La 8 ani este cuprins de un veritabil “delir la
colecţionării” (timbre, ilustrate, scoici, plante,
maşinuţe) care evocă nevoia de ordonare, de
sistematizare în plan cognitiv.
 Este prezentă plăcerea de a construi ascunzători,
colibe, refugii – vârsta lui Robinson.
 Către 9 ani manifestă atracţie faţă de bicicletă, patine,
schi.
 Lectura, filmul, emisiunile TV ocupă un loc important
în gugetul sau de timp liber.
 Activarea deschiderii faţă de tehnică (mai ales, pentru
băieţi).
 Dintre factorii educativi implicaţi, alături de
familie, intră în scenă, şcoala şi strada, ce
constituie o bună ucenicie a spiritului de
observaţie, iniţiativă. Mass media exercită
influenţe educative dintre cele mai importante şi
contactul cu natura, având în vedere imensele
sale virtuţi formative, el trebiue reconsiderat.

 Educaţia micului şcolar se constelează multiplu,

vizând toate dimensiunile de personalitate.
 Dezideratul educativ crucial este inocularea
dragostei faţă de carte.

 Rolul cardinal al dascălului.

 “Nu învăţăm pe ceilalţi ceea ce vrem, nici ceea

ce ştim ci, mai ales ceea ce suntem”. J. Jaures