Workaholismul ca

simptom al patologiei
sociale
Prof.univ.dr. Laurentiu Mitrofan
Portretul psihologic al workaholicului
• abuzul, excesul de muncă, obsesia muncii (nu
întotdeauna în acord cu nevoile personale reale şi cu
cerinţele obiective ale situaţiei);

• deturnarea muncii de la scopul său obiectiv (munca

nu mai este un mijloc pentru satisfacerea anumitor
trebuinţe, ci devine scopul ultim căreia i se consacră);

• atracţia irepresibilă faţă de muncă,

• limitarea sferei intereselor doar la cele care

gravitează în jurul muncii, asociată cu cantonarea
exclusivă în ele;
• ruperea echilibrului vieţii personale şi sociale;

• dificultăţi de controlare a propriului

comportament (se stăpânesc greu, se grăbesc
nejustificat, se agită inutil, nu ştiu cum să se
oprească);

• disconfortul resimţit atunci când dintr-un motiv

sau altul, nu pot să muncească, deşi este vorba de
perioade scurte de timp;
• nevoia imperioasă de a-şi creşte permanent
timpul dedicat muncii, indiferent de consecinţe;

• prelungirea muncii chiar dacă există dovezi

clare privind nocivitate a ritmului, a modului de
abordare a muncii, de implicare în ea, în raport
cu sănătatea şi alte valori importante;

• negarea instalării oboselii, forţarea peste limită a

disponibilităţilor fiziologice şi psihice;
• trăirea sentimentelor de vinovăţie când se opresc
din muncă;

• autoimpunerea unor standarde performanţiale

înalte şi angajarea cu toate forţele în atingerea
acestora;

• construirea unei imagini de sine exagerate,

supradimensionate, ca mecanism protector, de
apărare în posibile condiţii de eşec

• incapacitatea de a se relaxa
 Efectele workaholismului
• Workaholismul afectează şi îşi lasă amprenta asupra
aspectelor sociale, emoţionale, spirituale şi chiar fizice
ale persoanei dependente.

• Workaholismul impregnează universul interpersonal

şi social al individului, interferând şi având un efect
dezastruos asupra relaţiilor apropiate, asupra
membrilor familiei şi prietenilor.

• Cu cât mai mult workaholicul se afundă în mirajul

implicării în muncă cu atât mai mult se depărtează de
familie.
Cercul vicios al workaholismului
• Cu cât mai multe emoţii negative
experimentează în relaţiile apropiate, cu atât mai
mult workaholicul se va retrage şi adânci în
muncă.
• Astfel se creează un cerc vicios în care relaţiile cu
familia si cu apropiaţii vor avea mult de suferit
şi practic se vor distruge în mod gradual.
 Depresie
Anxietate
Paranoia
• Ulcer
• Dureri musculare
Deces prematur extreme
• Migrene
• Tensiune arterială

Dependenta de
droguri, alcool
Factorii favorizanti ai workaholismului (sursele
workaholismului)

• Originile primordiale ale workaholismului –

copilaria
• Trasaturi ale personalitatii care predispun
workaholismul :
Tipul A de personalitate
Trasaturile personalitatii obsesiv –
compulsive
• Cultura organizationala
Disfuncţionalităţi în cuplu şi familie
A. Probleme legate de intimitate
• Intimitatea este afectată la nivelul sinelui - „goliciune”
emoţională;
• Intimitatea este afectată la nivelul relaţiilor cu cei iubiţi/
îndrăgiţi – workaholicii ajung să nu mai aibă un contact
autentic cu nimeni;
• Intimitatea este afectată chiar la nivelul contactului cu
munca în sine – astfel, aceasta devine principalul obiect de
satisfacere a adicţiei şi nu o sursă de a-şi câştiga existenţa.
Munca devine prăpastia pe care întreaga lui existenţă alunecă
şi nu versantul care i-ar împlini viaţa.
B. Dinamica relatiei de cuplu

• Cenzură şi minimizare a sentimentelor; detaşare

emoţională

• Necomunicativitate; dificultăţi de exprimare a

emoţiilor, toate acestea repercutându-se şi asupra
sferei intimităţii şi sexualităţii.

• Ignorarea absolută a problemelor din viaţa intimă/

detaşarea de partener

• Lipsa dorinţei sexuale, inhibiţia orgasmului,

monotonia
• Partenerele workaholicilor „tampon” între
copii, ce resimt distanţa emoţională între părinţi,
şi partenerul rigid.

• Munca asiduă, constantă le generează o stare de

amorţeală emoţională, stare ce persistă şi care se
răsfrânge asupra relaţiei de cuplu.
• În relaţia de cuplu, de obicei, workaholicul îşi
creează un fel de spaţiu personal în care îşi
ascunde sau îşi reprimă sentimentele de orice
natură, astfel încât partenerului îi este practic
imposibil să îşi dea seama ce gândeşte sau mai ales
ce simte cel de lângă el.

• Chiar şi atunci când destăinuie partenerului

anumite lucruri, acestea sunt raţionalizări ale unor
comportamente sau diferite chestiuni concrete
legate de servici şi niciodată, emoţii sau sentimente.
• Workaholicii şi partenerii lor provin din două lumi
emoţionale total diferite – astfel în timp ce
workaholicii îşi doresc distanţa, partenerii tânjesc
după apropiere.

• Apare o relaţie direct proporţională între dorinţa

partenerului de a se apropia emoţional şi gradul de
implicare în muncă a workaholicului, apărând
astfel frecvent un cerc vicios.
• Tendinţa de a-şi trata relaţiile într-un mod similar
cu munca; utilizează aceleaşi mecanisme,
perfecţionismul şi planificarea minuţioasă, absolută
a oricărei activităţi.

• Tendinţa repetată de a uita, ignora sau minimaliza

momentele importante din viaţa unei familii cum
ar fi aniversările, zilele onomastice sau sărbătorile
religioase.

(teama de implicare emoţională)

• Partenerii resimt puternic acest scut emoţional
extrem de greu de străpuns, pe care workaholicii
şi-l autogenerează pentru a se apăra de intimitate şi
de apropierea emoţională.

• Această barieră autoprodusă creează mari

dificultăţi în cuplu, în acelaşi timp însă, având un
rol extrem de important şi în îndepărtarea altor
persoane apropiate cum ar fi de pildă, prietenii.
• Lipsa de încredere precum şi opacitatea
emoţională singurătate din punct de vedere
afectiv, treptat treptat ceilalţi îndepărtându-se
sau interacţionând cu el numai extrem de
superficial.
C. Copiii workaholicilor

• Copiii workaholicilor cresc adesea într-un vacuum emoţional

creat de părinţii dependenţi de muncă; resimţind în
permanenţă lipsa atenţiei, copiii se simt valorizaţi numai
pentru ceea ce realizează şi nu pentru ceea ce sunt ei cu
adevărat, cu alte cuvinte nu se simt apreciaţi pentru ceea ce
reprezintă ei ca persoană cu trăsături psihologice distincte.

• Chiar şi atunci când le este oferită atenţia, copiii se plâng de

nonimplicarea emoţională a părintelui şi de nenumăratele
momente de absenteism psihologic ale acestuia.
 Copilul ajunge să
se considere a fi
Perpetuarea bun de nimic, este
standardelor înalte Perfecţionismul plin de frustrări,
în viaţa adultă, şi expectanţele mânie, agresivitate,
transmiţându-le, înalte ale dezvoltă mari
chiar impunându-le părintelui probleme de
la rândul lor. adaptare pe plan
şcolar şi apoi pe
plan social.
• Internalizarea eşecului repetat emerge şi spre
crearea unei imagini de sine negative,
distorsionate, datorită acesteia copilul simţindu-se
de multe incompetent, fără valoare, bun de nimic
sau că oricât s-ar strădui nu este niciodată
îndeajuns.
• În timp, copiii workaholicilor se vor simţi iubiţi doar
condiţionat, creându-şi ipoteza conform căreia doar
atunci când sunt performanţi sunt apreciaţi şi iubiţi de
părinţi.

• Datorită fricii constante de eşec, copiii frecvent se

confruntă cu o mare anxietate atunci când trebuie să
facă faţă unor situaţii dificile la şcoală sau în timp, la
servici.

• Acest lucru este valabil şi în cazul relaţiilor intime de

la vârsta adolescenţei şi tinereţii; acestea sunt
impregnate de anxietatea sadită adânc în copilărie sau
de perfecţionismul care le-a fost atât de temeinic
implementat în atitudine, comportament şi mentalitate.
Portretul psihologic al copilului workaholicului

• Căutător în permanenţă ai aprobării din partea

altora;
• Perfecţionişti;
• Se autoapreciază în funcţie numai de realizări;
• Sentimente de mânie;
• Anxietate generalizată;
• Sentimentul inutilităţii şi al incompetenţei atunci
când nu îndeplinesc aşteptările altora;
• Eşecuri repetate în viaţa de cuplu;
• O anume rigiditate psihocomportamentală.
 Reprezinta oare
workaholismul un simptom
al patologiei sociale?
 Emerge spre burnout (epuizare), spre conflicte interpersonale,
Workaholismul
lipsă totală de este
cooperare, spre relaţii o virtute!
dizarmonice, spre ineficienţă,
spre momente de absenteism psihologic
 Workaholismul
Comportamentul de tipeste o calitate
compulsiv a oamenilor
ce maschează sentimentele deputernici,
inadecvare,
dificultăţile mari de relaţionare autentică şi anxietatea generată de sentimentul pierderii
realizaţi şi stapâni pe orice fel de situaţie !
controlului.
 Workaholicii, prin comportamentul lor încearcă să îşi reprime o serie de emoţii
Workaholicii se sacrifică pentru familiile lor!
contradictorii şi să umple un imens gol emoţional.
 – organizaţiile încurajează şi promovează într-adevăr comportamentele workaholice
Workaholismul
însă nu estear generat
le cauzează în mod direct (dacă de presiunile
fi aşa toţi indivizii sau marea majoritate
a lor ar fi workaholici, pe când în realitate doar unii indivizi ajung să fie
exercitate la locul
acaparaţi de fenomenul dedemuncă.
adicţiei muncă).
• Concluzionând putem afirma că,
workaholismul îşi are sursele adânci în
problemele emoţionale ale individului, însă,
cu cât impactul factorului social este mai mare
cu atât workaholismul proliferează, acaparează
şi distruge
 Vă
mulţumesc!