Traumele de relație

(recunoaştere şi vindecare)

Diana Lucia Vasile, PhD

Psihoterapeut, Președinte ISTT

diana.vasile@istt.ro

28-29 mai 2020

@ Nicio parte nu poate fi folosită fără acordul scris al autoarei
 Despre ce vorbim,
cu ce lucrăm
• Definire concepte: relație & traumă J
• Tipuri de traume de relație
• Dinamica victimă - agresor
• Procesul traumatic
• Procesul de ameliorare
• Repere în procesul psihoterapeutic

Diana Vasile, PhD 2020

 Formarea mea
• Licență în psihologie, master în psihodiagnostic și
psihoterapie 1997, 1998
• Formare psihoterapie experiențială 1996 - 2004
• Formare în consilierea și psihoterapia traumei,
consilierea și psihoterapia relațională și de cuplu,
consilierea și psihoterapia familiei – 1999 – 2000 –
terapie contextual-modulară
• NLP, analiză reichiană – 2002 - 2005
• Constelații familiale 2005 – 2009
• Psihotraumatologie multigenerațională și metoda
intenției 2010 – 2016 (și până azi..)
• EMDR 2005, 2019
• Numeroase conferințe, workshop-uri
 Psihicul sănătos

• Deschidere, curiozitate
• Procesarea informației
• Claritate – distingerea dintre lumea
internă și cea externă, dintre realitatea
subiectivă și cea obiectivă
• Bune relații – contact cu sine și cu alții
• Reglare (funcții, emoții, stres, dezvoltare)
 Legătură și relație

Legătură
• conexiune, conectare – ”fir”

Relație
• construcția psihică în timp dintre două
persoane, în funcție de tipul conexiunii,
experiențelor și funcționării psihice ale
celor două persoane – ”ce punem pe fir”
Diana Vasile, PhD 2020
 Tipuri de legături

• De sânge
• De familie
• De interese
• De context
• Întâmplătoare
• Dorite
Diana Vasile, PhD 2020
 Tipuri de relații

• De parentalitate
• De filiație
• De cuplu
• De căsătorie
• De prietenie
• De mentorat/ profesorat/ etc...
• De ajutor
• Etc.
Diana Vasile, PhD 2020
Ești obligat la o relație
dacă ai o legătură?
J

Diana Vasile, PhD 2020

 Părinte

Persoana care
• Concepe un copil
• Are un copil
• Crește un copil

Diana Vasile, PhD 2020

 Copil
Persoana care:
• Este concepută în
urma relaţiei sexuale
între un bărbat şi o
femeie
• Aparţine unui grup:
familie sau instituţie
• Este crescut de cineva

Diana Vasile, PhD 2020

 Legătura părinte – copil

• Legătura între copil şi părinte este

nemuritoare și de viață

• Legătura dintre copil și părinte este

întâmplătoare, dorită, planificată – uneori
combinația dintre acestea

• Va fi baza unei relații cu durată și

dinamică variabilă Diana Vasile, PhD 2020
 Relația părinte – copil
Are durata și dinamică decisă de părinte şi poate
conţine orice tip de manifestare emoţională şi
comportamentală

Va depinde în primul rând de psihicul părintelui:

• de tipul și caracteristicile părintelui și copilului;

Diana Vasile, PhD 2020

• de nevoile părintelui și copilului;
• de trăirile părintelui și copilului;
• de intenția și dorința părintelui și copilului;
• de comportamentele părintelui și copilului;
• de experiențele părintelui.
 Relația copil – părinte
Are durata și dinamică decisă de copil şi poate
conţine orice tip de manifestare emoţională şi
comportamentală

Va depinde în primul rând de psihicul copilului:

• de tipul și caracteristicile copilului și părintelui;

Diana Vasile, PhD 2020

• de nevoile copilului și părintelui;
• de trăirile copilului și părintelui;
• de intenția și dorința copilului și părintelui;
• de comportamentele copilului și părintelui;
• de experiențele copilului.
John Bowlby (1907-1990)

Separarea mamă – copil

Teoria atașamentului

Securizant vs
insecurizant
 Legătura copil – frate/soră

• Legătura între frați este nemuritoare și de

viață

• Legătura dintre frați este întâmplătoare,

dorită, planificată de părinte

• Va fi baza unei relații cu durată și

dinamică variabilă, cu potențialul de a fi
cea mai lungă relație din viață
Diana Vasile, PhD 2020
Murray Bowen (1913 -1990)

Diferențierea sinelui

Capacitatea de a
funcționa autonom, în
timp ce te afli într-o
relație semnificativă

Eu fuzional/ separat/
Eu Diferențiat
 Murray Bowen

• Triangulare;
• Închiderea emoțională;
• Proiecția în familie;
• Poziția în fratrie;
• Transmitere transgenerațională
• Genograma;

Scopul: diferențierea sinelui

 Relațiile sănătoase
• Sunt dinamice, modificabile
• Răspund nevoilor de simbioză și autonomie ale
ambelor persoane;
• Empatia, rezonanța emoțională generează
minimum de conflict;
• Conțin nivel de stres gestionabil, reglabil;

Diana Vasile, PhD 2020

• Se dezvoltă;
• Se pot finaliza;
• Permit atingerea scopurilor comune și diferite
ale celor două persoane;
• Oferă energie psihică (vitalitate).
Trauma
 Traumă – 2 sensuri

• Eveniment/ situație traumatic(ă)

Ce s-a întâmplat

• Experiența internă
Ce trăim, ce se petrece în psihic,
Copleșire, splitare
 Trauma psihică

Experiența personală
de splitare
din pricina
Factorilor situaționali amenințători care copleșesc
Posibilitățile personale de auto-reglare,
Provocând sentimente profunde de
Neputință, teamă, vulnerabilitate fără protecție
care duce la
o deteriorare de lungă durată a vitalității,
identității și capacităților de autoreglare
(Diana Vasile, 2015)
 EVENIMENT - exterior

REACȚIE – RĂSPUNS – MECANISME –

interior

SITUAȚIE, CONTEXT – exterior + interior

 Trauma de relație?

EVENIMENT ADVERS
exterior – generat de o persoană
semnificativă, relație de dependență

NEVOI - REACȚIE – RĂSPUNS

Diana Vasile, PhD 2020

MECANISME RELAȚIONALE
interior/ psihic

SITUAȚIE, CONTEXT
interacțiune exterior + interior
 Trauma de relație – 1 victima

Persoana este victimă atunci când i se face

un RĂU

Persoana care este victimă simte frică

intensă, neputință, vulnerabilitate fără
protecție (expunere), durere – nu poate face
ceva și nici să iasă din situație (să plece)
 Trauma de relație – 2 agresorul

Persoana care este agresoare poate fi

conștientă sau nu de ceea ce face, poate să o
facă voluntar sau nu, răul poate fi direct sau
indirect, prin a face ceva rău sau a nu face ceva
ce cealaltă persoană are nevoie de la el/ea.

Persoana agresoare simte frica de a fi

eliminat, neputința de a reface răul făcut,
rușine, vină
 Trauma de relație – 3 - relația
Relații de dependență:
- Prieteni
- Parteneri
- Părinți
- Copii
- Rude
- Profesori
- Medici / profesii de ajutor
- Etc… Diana Vasile, PhD 2020
Tipuri de traume de
relație
 6 traume centrale
F. Macnab

• Ameninţarea la adresa vieţii persoanei şi a

pattern-urilor de trai.
• Întreruperea funcţionării normale a
persoanei.
• Ameninţarea integrităţii şi coerenţei eului.
• Pierderea unei relaţii semnificative.
• Pierderea viziunii asupra vieţii.
• Perturbarea expansivităţii sufletului în
contextul vieţii.
 Tipuri de traume - F. Ruppert

• Trauma de identitate
• Traumele de ataşament / simbiotice /
de iubire
• Traumele sexuale
• Trauma de a deveni agresor

biografia traumatică
 Procesul traumatizării – în timp

În timpul
Înainte După
Reacția de șoc
Detaliile situației
Caracteristici personale Splitare
Acțiuni posibile
Experiențe de viață Negare
de salvare
Relații Invazie
Experiențe din apropierea
momentului
evenimentului advers

Perlaborare/ Procesare Caracteristici personale

Mecanisme psihice implicate
sau Factori protectori
Blocare/ Disfuncții Evenimente suplimentare
Splitarea psihică în traumatizare
Franz Ruppert, 1998-2015
 Experiențe adverse (traumatice)

• Respingerea copilului;
• Abandonul copilului;
• Separarea îndelungată față de copil;
• Maltratarea / rănirea nevoilor;
• Ruperea relațiilor;
• Finalizarea prin deces;
• Îmbolnăvire/ rănire severă...

Diana Vasile, PhD 2020

 Respingerea copilului
• Vârsta mică a mamei;
• Dezvoltare infantilă/ traumatică a
mamei;
• Cunoaștere minimală a
partenerei/ului;
• Relație dificilă cu partenera/ul;

Diana Vasile, PhD 2020

• Relație agresivă: abuz sexual, viol,
incest
• Situație financiară precară;
• Boală fizică/ psihică a mamei/
copilului;
 Respingerea copilului
• Amenințarea cu moartea;
• Neîmplinirea nevoilor de îngrijire;

Neglijare

• Solicitări intense continue

• Agresiuni verbale, fizice, sexuale;
• A nu proteja de agresiune;

Trauma de identitate
 Trauma de identitate (F. Ruppert)

• Începe cu a nu fi dorit (deloc/ așa

cum ești)
• Splitare față de nevoile de simbioză
și autonomie
• Existența/ unicitatea ta simți că
trebuie demonstrată, acceptată,
câștigată
• Autoreglare dificilă – apelezi la
ceilalți excesiv & fugi de ei
 Abandonul copilului

• Presupune respingerea copilului & a

parentalității;
• Facilitată de prezența unor opțiuni
(altă figură maternă, instituții etc.);
• Maltratarea / rănirea nevoilor;
• Ruperea relațiilor;
• Finalizarea prin deces;
• Îmbolnăvire/ rănire severă...
Diana Vasile, PhD 2020
Nevoi diferite!

Diana Vasile, PhD 2020

 Nevoile simbiotice

• Nevoia de a fi îngrijit;
• Nevoia de a fi ţinut la căldură;
• Nevoia de contact cu corpul;
• Nevoia de contact cu ochii;
• Nevoia de a fi înţeles;
• Nevoia de a fi susţinut;
• Nevoia de a aparţine în
exclusivitate cuiva.

Nevoi simbiotice
(F. Ruppert, 2010)
 Nevoile simbiotice

• Nevoia de a simți vitalitatea;

• Nevoia de a i se da feedback;
• Nevoia de schimburi fiziologice;
• Nevoia de reglaj prin reglajul
corpului matern;
• Nevoia de a se lega exclusiv de
mamă;
• Nevoia de stabilitate;
• Nevoia de predictibilitate;

(D. Vasile, 2016)

 Nevoile simbiotice

• Nevoia de a fi recunoscut ca
unic;
• Nevoia de a fi valorizat;
• Nevoia de a fi căutat, explorat;
• Nevoia de a fi ghidat;
• Nevoia de a fi primit cu bucurie.
 Nevoile
de Autonomie
• Nevoia de a fi singur;
• Nevoia de a fi pe cont propriu;
• Nevoia de a te descurca pe
cont propriu,
• Nevoia de a te baza pe corpul
propriu;

• Nevoia de a te simţi liber,

neîngrădit;

• Nevoia de a te simţi stăpân pe

sine;
 Nevoile
de Autonomie
• Nevoia de a te juca, a te
exprima;
• Nevoia de explorare;
• Nevoia de a fi unic, diferit;
• Nevoia de a te raporta la
propria persoană;

• Nevoia de a spune ”nu” și

”stop”;
• Nevoia de a decide pe cont
propriu, de a alege;
• Nevoia de autoreglare;
 Evoluția nevoilor

• Nevoile arată diferit la vârste diferite

• La vârste mici, nevoile simbiotice primează
• La vârste adulte, nevoile de autonomie primează

• Împlinirea nevoilor va fi diferită în relația cu cei

doi părinți
• Împlinirea lor oferă energie, generează
sentimente de: siguranță, forță /putință, bucurie,
încredere,
• Împlinirea nevoilor simbiotice generează baza
pentru starea de sănătate și fericire
Diana Vasile, PhD 2020
 Evoluția nevoilor

• Neîmplinirea nevoilor generează frustrare,

vulnerabilitate – consumă energie – psihicul este
invadat de teamă, furie, durere
• Neîmplinirea nevoilor face ca simțurile să devină
foarte active, ceea ce consumă energie și face ca
toate procesele să se orienteze către exterior

• Frustrarea, durerea, frica sunt ignorate, splitate,

amorțite – vor răbufni în pusee
• Interiorul se va ”modela” după exterior, căci doar
așa cresc șansele de a se împlini nevoile

Diana Vasile, PhD 2020

 Trauma de atașament/iubire
(F. Ruppert)
• Nevoia de a se lega de părinte nu
poate fi îndeplinită de părinte;
• Se datorează traumatizării părintelui;
• Experiența de splitare a copilului față de
nevoile sale simbiotice, datorită copleșirii
sale de efortul făcut în încercarea de a
avea nevoile simbiotice împlinite
 Trauma de atașament/iubire

• Copilul se simte victima și agresorul

părintelui;
• Dificultăți în dezvoltarea sănătoasă a
exprimării emoționale – dereglare
emoțională;
• Emoțiile se rigidizează și devin
nerealiste (dezadaptate)
• Identitate confuză – Eu = copil
• Comportamente și strategii infantile
 Partea rănită

• Frică intensă că nu va putea supraviețui

(frica de moarte)
• Durere, furie - reprimate
• Disperare că nu primește ce are nevoie
• Tendința de a nu se mai baza pe sine -
vulnerabilitate
• Tendința de a renunța la sine, de
retragere
• Tendința de a renunța la nevoile proprii
 Mecanisme de supraviețuire
• Construcția și protejarea splitării
• Negarea și reprimarea experienței
traumatizante proprii
• Rafinarea simțurilor pentru a-și cunoaște
mama și tatăl
• Lupta continuă pentru împlinirea
nevoilor simbiotice
• Identificarea cu mama și tata – cu
traumele și mecanismele de supraviețuire
ale acestora
 Mecanisme de supraviețuire
• Persoana se simte vinovată că are nevoie
de iubire – că are nevoi la modul general

• Persoana crede că nu merită iubire – că nu

merită să primească ce are nevoie

• Instabilitate constantă între trăiri de

neputință și furie intensă, urmate de
vinovății și presiune intensă pe propria
persoană pentru a deveni „mai bună”
 Mecanisme de supraviețuire
• Iubirea devine idealizată în fantasme, vise
• Idealizează părinții – „mitul mamei”,
„mitul copiilor”, „mitul familiei”
• Confuzie între iubire și sexualitate sau
îngrijire – alunecare în abuz și dependențe
• Confuzie între iubire și roluri: de mamă/
tată, de partener, soț/ soție
• Se dezvoltă un cerc vicios de agresiune și
ajutor față de sine și față de părinți/copii
 Mecanisme de supraviețuire
• Relațiile devin conflictuale pornind de la
nevoile simbiotice
• Se dezvoltă relații la distanță sau
imposibile
• Se stabilesc relații multiple (cu alți copii,
extra-maritale, de triangulare)
• Persoana caută în relația cu copiii proprii
ceea ce nu a primit în relația cu părintele
• Persoana pune presiune pe celălalt pentru
a își demonstra iubirea
 DVA în interior

• Victima și agresorul sunt înăuntru (părți

traumatizate și supraviețuitoare)
• Identitatea este confuză și chiar respinsă :
“Eu” devine un “ăsta – obiect” – corpul
sau psihicul devine un obiect care necesită
“reparare”
• Vindecarea este căutată și considerată a fi
în afara persoanei (rude, personal medical,
terapeuți, medicamente, zei etc.)
Identitatea ? Rol?
 Splitarea V - A
• Splitarea experienței de victimă creează
atitudini de tip V – A ca strategii de
supraviețuire
• Victimele devin agresori și nu sunt conștiente
de această dinamică (de strategiile de
supraviețuire)
• Instabilitate constantă între atitudiile de V și
A, între sentimentele de neputință și furie
intensă
• Se dezvoltă un cerc vicios în care sunt atrași
din ce în ce mai mulți oameni
 (1) Atitudinile de tip victimă

• Eu nu sunt important, TU ești

• Negarea poziției de victimă, a durerii reale, a
fricii reale, a neputinței
• Eforturi de a fi puternic
• Sentimente de dezgust față de slăbiciune
• Proiectarea fricii în relație cu cei care
seamănă cu agresorul real
• Blocarea impulsului de a fugi sau a acționa
• Submisivitate – față de alții și față de sine
 (2) Atitudinile de tip victimă
• Sentimente de vinovăție
• Convingerea că pedeapsa este justificată
• Vindecarea ideală este o minune, persoana
nu face (aproape) nimic (neputință)
• Reprimarea amintirilor traumatice
• Comportamente ”bune” compulsive
• Idealuri de pace și armonie
• Suferință, plângere, lamentare despre
condiția proprie
 (3) Atitudinile de tip victimă
• Ceilalți (cei dragi, doriți și iubiți) sunt
percepuți ca “salvatori”
• A nu percepe agresiunea ca agresiune (de
la sine și de la alții) sau agresorul ca
agresor
• Agățarea de agresor, protejarea
agresorului
• Identificarea cu nevoile agresorului
• Părți din sine pot fi percepute ca “agresor”
• Comportamente auto-distructive
 (1) Atitudinile de agresor
• Comportamente (auto)distructive –
tratamente nepotrivite
• Negarea răului făcut propriei/ altor persoane
• Ceilalți (copiii) sunt percepuți ca agresori
• Nu simte vinovăție, ci îndreptățire, justificare
– caută conflictul
• Demonstrează în public (situații sociale) un
comportament bun, ireproșabil
• Aclamă o filosofie care promovează
agresiunea în numele unor scopuri înalte
 (2) Atitudinile de agresor
• Anxietate, frică intensă, dar reprimată
• Iritabilitate crescută
• Se percepe ca victimă
• Agresarea și insultarea victimelor (denumite
ciudați, nebuni, isterici etc)
• Lipsă de empatie față de cei apropiați
• Relațiile devin de dependență și co-
dependență
• Căutarea și folosirea oportunității de a
încălca regula/ legea
Vindecarea ?
 Vindecarea/ ameliorarea
• Se întâmplă înăuntrul persoanei, bazată
pe structurile sănătoase
• Orice tip de tratament (psihologic, medical
etc.) stimulează procesul de vindecare
• Persoana este responsabilă pentru propria
ei sănătate
• Persoana are nevoie să devină conștientă
de dinamica internă de victimă - agresor
(DVA)
• Orice tratament trebuie să se refere la
DVA
 Repere de lucru terapeutic (1)

• Analiza amănunțită a contextului

• Cine este clientul? Ce solicită?
• Clarificarea legăturilor
• Clarificarea relațiilor
• Identificarea resurselor personale, relaționale
• Identificarea nevoilor de simbioză și autonomie
• În psihicul nostru există informaţia despre ce MI
s-a întâmplat MIE, despre nevoile mele
• Acceptarea splitării – acceptarea procesului
traumatic
Diana Vasile, PhD 2020
 Repere de lucru terapeutic (2)

• Clientul este responsabil de procesul de

vindecare, dar folosește mecanismele
relaționale și cu terapeutul
• Terapeutul este responsabil de procesul
terapeutic și folosește mecanismele relaționale
și cu clientul
• Evaluarea dinamicii relaționale cu terapeutul
• Evaluarea nevoilor simbiotice și de autonomie
• Oferirea de timp și încredere pentru
construirea relațiilor

Diana Vasile, PhD 2020

 Repere de lucru terapeutic (3)

• Clarificare poziției reale de victimă

• Recunoașterea și admiterea răului trăit/ făcut
• Recunoașterea propriilor atitudini de agresor
• Trăirea trăirilor traumatice (V/A)
• Trăirea compasiunii pentru propria persoană/
pentru victimă
• Conștientizarea propriilor structuri sănătoase,
a forței personale
• A spune DA și NU adecvat – a construi limite
adecvate
Diana Vasile, PhD 2020
 Identitate clară

Eu sunt

CINE

sunt eu
 Bibliografie

• Tratatul de reziliență asistată - Șerban Ionescu, Ed. Trei,

2013
• Eu-l meu, trauma mea, corpul meu – F. Ruppert, H.
Banzhaf, Ed. Trei, 2018
• Corpul nu uită niciodată – B. van der Kolk, ed. Adevăr
divin, 2018
• Corpul își amintește – B. Rothschild, Ed. Herlad, 2013
• Trauma, 8 strategii de vindecare – B. Rothschild, Ed.
Herald, 2017
• Lumea interioară a traumei – D. Kalsched, Ed. Herald, 2017
• Trauma familială și resursele compensatorii – D. Vasile, Ed.
Sper, 2010
 Multumesc!
Mult succes! J