1.

ÎN BALADĂ: ÎN PIESĂ

*TITLUL pune în evidență artistul

*TITLUL pune în evidență opera
,,MEȘTERUL MANOLE”
,,MONASTIREA ARGEȘULUI”
( pentru masele largi, mai importantă = accentul e pus pe condiția creatorului,

decât artistul e numai opera) zbuciumul și sacrificiile pe care le

v. caracterul anonim al operelor populare presupune efortul de a crea
2.ÎN BALADĂ: ÎN PIESĂ
*locul acțiunilor: *spațiul acțiunii- ,,pe Argeș în jos”
,,Pe Argeș în gios/ Pe un mal frumos” *locul zidirii – nu mai e nici unic, nici malefic:
*locul zidirii: unic +marcat malefic ,, Într-un loc am încercat să-l ridicăm pe moaște. În
,, Un zid părăsit altă parte apa unui râu am ridicat-o din alvie ca să
Si neisprăvit. clădim pe temelie curată. Peste morți am încercat.”
Cânii, cum îl văd, *alte ipostaze al spațiului în piesă:
La el se răpăd -spațiul inițial: camera lui Manole = (spaţiu limitat)
Și latră-a pustiu al Meşterului, chipul mic al bisericii, lumânările
Și urlă-a morțiu.” aprinse
- senzaţia pe care o au meşterii este aceea că se află
într-un „ţarc al lumii fără scăpare”, că sunt închişi
într-un „cerc de vrajă

3.ÎN BALADĂ:
*singurul meșter individualizat este Manole: prin
nume, dar și prin măiestrie (,,care-i și întrece”),
dar și prin atitudine: la surparea zidurilor, e
singurul care înțelege că o problemă
supranaturală nu poate fi rezolvată decât cu
ajutorul unor forțe supraomenești:
,,O șoaptă de sus
Aievea mi-a spus...”
ÎN PIESĂ
*meșterii sunt individualizați prin diferite
procedee:
- nume ( biblice): Ioan, Petru, Gheorghe
-numere (unele simbolice): Al Șaselea,
Întâiul
-comportament:
Primul- cel mai docil și mai loial
Al Șaselea- contestatar și adorator
deopotrivă- revolta lui subliniază tocmai
fascinația meșterilor față de Manole ( nu
poate pleca de lângă el)
4.ÎN BALADĂ: ÎN PIESĂ

*soția, Ana, e un simbol al loialității și *numele: MIRA

al iubirii domestice -teorii legate de semnificația lui:

v. piedicile ridicate în calea ei, toate * Miriam ( var. ebraică a numelui Maria)

depășite din dorința de a-i fi aproape *miraj, miracol

soțului * Moira (zeița destinului- Mira e predesti-

nată jertfei- v. jocul pe spatele lui Găman)
OBS! Și alte replici/ detalii din text susțin
ideea de predestinare a femeii!
 ÎN PIESĂ
*conflictul cu Vodă e estompat- răbdarea
5.ÎN BALADĂ:
*conflictul cu Vodă e acut, e o ciocnire de orgolii
lui are doar limite materiale: mai are bani
-meșterii sunt obligați să zidească pentru a supraviețui : pentru o singură încercare, deși a fost
,, Domnul se mira
extrem de răbdător :
Ș-apoi îi mustra,
Ș-apoi se-ncrunta ,, Manole, trebuie să-ţi reamintesc
Și-i amenința cu dojană că învoiala a fost făcută pe doi
Să-i puie de vii
Chiar in temelii!
ani şi nu pe şapte. Cinci ani ţi-a dat Vodă
mai mult, şi pentru altă nădejde încă nici
temelia nu e aşezată.”

6.ÎN BALADĂ:
*finalul
-moartea meșterilor ( prețul plătit pentru
patima lor de a crea- îi face încrezători în
posibilitatea realizării unei alte capodopere)
-motivul lui Icar
-Manole – devine fântână, simbol al suferinței
eterne
ÎN PIESĂ
*meșterii vor supraviețui, dar viața lor pare
golită de sens: ,, Doamne, ce strălucire e
aici şi ce pustietate în noi!”
*durerea extraordinară l-a transformat pe
Manole
*sinuciderea lui încheie, de fapt, o etapă
începută cu sacrificarea Mirei
** își va ține promisiunea de a trage
clopotul la inaugurarea edificiului
4.Textul dramatic are în prim-plan personajului și conflictele în care acesta este implicat: s.7
a. conflicte exterioare:
*în baladă, conflictul esențial este cel cu Negru-Vodă
**în textul blagian, conflictul cu Vodă nu există, căci generozitatea lui Vodă are doar limite financiare:
,, Vodă mai dă ajutor pentru o singură încercare. Nu pentru şaptezeci, nici pentru zece, nici pentru două. Manole, înţelegi? Numai pentru una singură.
,, Manole, trebuie să-ţi reamintesc cu dojană că învoiala a fost făcută pe doi ani şi nu pe şapte. Cinci ani ţi-a dat Vodă mai mult, şi pentru altă nădejde încă nici temelia nu e aşezată.”

!Ultimatumul (,, Răbdarea lui Vodă o mai cer pentru trei zile. Pe urmă, sau biserica rămâne dreaptă, sau sângele nostru se va slei.”) e asumat benevol de Manole și e o expresie a patimii lui de a crea (,,hybris”)
a. Conflicte exterioare: s.8
Manole/ ceilalți meșteri ( mai ales Al Șaselea) –în ciuda fascinației zidarilor pentru liderul și mentorul lor, voințele/ viziunile lor vor fi diametral opuse în anumite puncte ale piesei:
- în momentul asumării ultimatumului
,, AL ŞASELEA: Ce făgăduieşti, Manole?
AL ŞAPTELEA: Nu se poate! Meştere, ce vrei? Şi dacă lăcaşul tău totuşi nu va să se ridice?”
-în momentul îndeplinirii jurământului ( meșterii vor rupe jurământul, apoi îl vor obliga pe Manole să-l respecte): ,, AL TREILEA: Dezleagă-ne de cuvânt!”
ZIDARII (Fac iarăşi un pas încercuindu-i.)
-în momentul în care, chinuit de remușcări, Manole vrea să dărâme zidul pentru a o elibera pe Mira: ,,AL ŞASELEA : Opreşte, că altfel te legăm!
ALTUL : Lasă-ne în munca noastră. Pleacă, Manole. Jos!”
*conflictul interior s.10
-la început, Manole se zbate între dorința de a crea și revolta creștinescă împotriva ideii de a ucide:
,, MANOLE: A fost odată săpat în piatră: să nu ucizi. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile!”
+mintea lui rațională, limpede e contrariată de caracterul ilogic al acestei ,,soluții”
,,MANOLE: Inima mea speriată nu e pentru asemenea fapte. Biserica mi se cere, jertfa mi se cere. O, părinte, cât e de greu. Nicăiri gândul nu încetează să se frământe.[...] Jertfa aceasta de neînchipuit — cine-o cere?
Din lumină, Dumnezeu nu poate s-o ceară, fiindcă e jertfă de sânge, din adâncimi, puterile necurate nu pot s-o ceară, fiindcă jertfa e împotriva lor.”
*finalul –pune în evidență această teribilă ecuație sufletească: în absența Mirei și eliberat de demonul creației, Manole e anulat ca persoană:

,, Manole nu mai este...Numai un trup a rămas aici care s-a rănit de spinii cerului...Manole e ca un câne bolnav...Manole a pierdut tot.”
,,Lacrimă întârziată mă simt și-mi caut odihna de piatră.”

-pare că singurul lucru care îl mai ține în viață e dorința de a-și ține o promisiune făcută Mirei:
,, MANOLE: Pe la Sâmpetru va străluci şi clopote va avea.
MIRA: Pe la Sâmpetru? Clopote... Cel mai mic eu vreau să-1 trag mai întâi. Într-o duminică mă voi sui să-l trag la întâia liturghie.
MANOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pe cel mare îl voi trage eu, pe cel mic nimenea nu-1 va auzi.”

,, MANOLE- Pentru cântecul ce s-a mai auzit din sicriul zidului, am mai Întârziat o clipă cu sângele in tremurare.”
,, Tot ce mai doresc e să mă laşi — să mă laşi să mă sui în biserică. Vreau să trag eu clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut...” s.12
Societatea reunea o serie de tineri entuziaști, cu
preocupări culturale și științifice diverse ( ex.
Al.Lambrior -lingvist, A.D.Xenopol -istoric, V.Conta-
filosof, dar și nenumărați scriitori), dar și cu trăsături care
îi uneau:
-lipsă de emfază
-conștiința delimitării polemice față de trecut
-nevoia acută de autenticitate și de schimbări
profunde
-*filogermani, educați mai ales în spiritul rigorii din
cultura germană (spre deosebire de pașoptiști, al căror
stil temperamental fusese susținut și de formația
intelectuală de tip franțuzesc)
Analizând prestația deosebită a junimiștilor, precum și impactul lor asupra evoluției culturii naționale, putem descoperi și alte trăsături comune :
-unitate în spirit (împărtășesc idealuri și valori comune)
-gust clasic și academic (pledează pentru limpezime, transparență )
-spirit filosofic ( mulți dintre ei sunt interesați de metafizică și logică, iar unii chiar au
studii de specialitate: Maiorescu, Xenopol, Conta, Eminescu )
-spirit oratoric -diferențiat însă de retorica pașoptistă (prea înflăcărată), dar și de
frazeologia politică și parlamentară (-v. Maiorescu : ,,Oratori, retori și limbuți”);
-se vor folosi de acest talent atât în susținerea prelecțiunilor populare (v.mai jos),
cât și prin ,,inventarea” unei noi categorii de discurs - ,,disertația filosofică- plasat
la granița dintre spiritul filosofic și cel oratoric
* ** Numele cenaclului: a fost găsit de Theodor Rosetti ( a fost preferat altor variante, de exemplu ,,Ulpia Traiana”) și reprezintă cu succes opțiunea unei generații

*Principiul după care se constituise cenaclul și în conformitate cu care erau admiși noi membri:
,,ENTRE QUI VEUT, RESTE QUI PEUT”=,,Intră oricine vrea, rămâne cine poate”
ACTIVITATEA JUNIMII
Obiective:
*răspândirea spiritului critic;
*încurajarea progresului literaturii naționale;
*lupta pentru unificarea limbii literare.
*susținerea libertății intelectuale a poporului român,
a originalității culturii și literaturii române;
*crearea și impunerea valorilor naționale
*educarea publicului pentru a înțelege și a recepta cultura;
C. ,,JUNIMEA” contribuie la popularizarea unor mari savanți și creatori (ale căror opere le publică în paginile ,,Convorbirilor literare”)

-în literatură: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale

-în istorie și memorialistică: A.D.Xenopol, Gh.Panu

-în filosofie: Vasile Conta

-în lingvistică: Al. Lambrior

Articolul este structurat în două părți distincte (menite să faciliteze

înțelegerea):

I.CONDIȚIUNEA MATERIALĂ A POEZIEI

= forma poeziei – stilul, limbajul etc.

II.CONDIȚIUNEA IDEALĂ A POEZIEI

=conținutul, mesajul, sentimentele transmise

I.Condițiunea materială a poeziei
Partea introductivă a textului ajută cititorul să înțeleagă mai bine domeniul pe care
urmează să-l aprofundeze: POEZIA
•Articolul începe cu o diferențiere foarte clară între POEZIE și ȘTIINȚĂ pornind de la
domeniul pe care-l reprezintă și de la formele de exprimare de care se folosește:

POEZIA ȘTIINȚA
,,e chemată să exprime frumosul” Trebuie să prezinte adevărul
Exprimă ideile într-o ,,manieră Într-o operă științifică contează numai
sensibilă”, deci în opera poetică sunt conținutul: IDEILE
importante și conținutul, și forma!