Diversitatea culturală în

medicină
Cristina Gavrilovici
Liviu Oprea
Ce este cultura?
 Ce este cultura?

– fundamentul proceselor intelectuale

– o grupare sistematizată de răspunsuri
cunoscute
– sistem de soluţii preexistente la problemele
cu care se confruntă individul
Ce este cultura?
Un model integrat de comportament
uman care include ganduri, comunicari,
limbaj, practici, crezuri, valori, obiceiuri
ritualuri, maniere de interactiune,
roluri, relatii si comportamente ale unui
grup rasial/ etnic/ religios/ social

+ capacitatea de a transmite aceste

caracteristicigeneratiilor urmatoare.
Source: National Center for Cultural Competence, Georgetown University
Ce este cultura?

Cand cultura este ignorata, oamenii

riscă să NU obțină sprijinul de care au
nevoie sau chiar pot obtine o asistență
care poate fi mai curând daunatoare
decat folositoare.
Ce este cultura?
• Este un filtru prin care se proceseaza
experientele si evenimentele de viață

• Influenteaza valorile, actiunile si

asteptarile de sine + impact asupra
perceptiilor si asteptarilor despre si
de la altii
 Cultura - factor determinant in
practica medicală

• fundament al comportamentul in sanatate si al

modalităților de a cauta/evita ingrijirile medicale

• influenteaza modul cum furnizam educatia

terapeutica

• influenteaza modul cum centram ingrijirile pe

pacient.
Cultura - factor determinant in
practica medicală

– Rol determinant în procesul de vindecare

Influenţează răspunsul la boală şi tratament,

evoluţia şi remisiunea bolii
Ce este diversitatea
culturală ?
Armonie ?
Putere ?
 Semnificaţia diversităţii
culturale

• Anumite grupuri religioase  purtătoare

ale unor credinţe legate de boală,
sănătate, suferinţă, care nu sunt
întotdeauna familiare experţilor sau
decidenţilor din sănătate

Pot genera conflicte

 Semnificaţia diversităţii
culturale

• Preocuparea pentru respectul judecăţii

individuale  adoptarea unei poziţii de
toleranţă în societate şi în politicile
sociale

Lipsa de respect faţă de diversitatea

culturală poate părea ofensatoare într-o
societate eminamente liberală
 Semnificaţia diversităţii
culturale

• Lipsa de respect  se poate concretiza

într-o atitudine:
– De tip paternalist  dominantă este
autoritatea medicului
– De tip utilitar: cea mai mare cantitate de
bine pt cea mai mare “cantitate de oameni”
(ignorând deci minorităţile)
Ce este competența
culturală
Integrarea si transformarea cunostintelor
despre indivizi/grupuri in standarde,
politici, practici si atitudini specifice
utilizate, pentru a creste calitatea
serviciilor medicale și deci a starii de
sanatate a indivizilor/ comunitatii.
Abilitatea de a gandi, simti, si
actiona in moduri care arata respect
si promoveaza diversitatea etnica și
socio-culturala.
Cum dobandim competenta
culturala?
• Recunoscand dimensiunile majore ale
culturii
• Respectand familiile ca surse primare
pentru definirea nevoilor de sanatate
si a prioritatilor.
Cum dobandim competenta
culturala?
• Prin schimbarea luarii deciziilor medicale
incluzand familiile si comunitatile

• Politici flexibile ce promoveaza

diversitatea culturala
 Cum dobandim competenta
culturala?
Individual
• Aveți relatii personale stranse cu
oameni diferiti, din punct de vedere
cultural si socio-economic?

• Aveți dorinta, cunostintele si

aptitudinile de a integrea consideratiile
culturale in munca Dvoastră?
Cum dobandim competenta
culturala?
Individual
• Cum influenteaza munca ta experienta
si valorile tale culturale?

• Cum te angajezi intr-un dialog deschis

si onest despre cultură si diversitate
cu diferiți indivizi/ diverse grupuri?
 Cum dobandim competenta
culturala?
Organizațional
• Apreciaza diversitatea
• Identifica dinamica dintre diverse grupuri
• Institutionalizeaza cunostintele culturale
• Adapteaza serviciile la diversitatea din si
dintre culturi
 Particularităţi ale
diversităţii culturale în
diverse societăţi
Japonia: prevalenţa drepturilor
comunităţii asupra drepturilor individului

– Respectul autorităţii familiale: luarea

deciziilor = proces familial (pacienţii decid
în funcţie de preferinţele familiei)
 Particularităţi ale
diversităţii culturale în
diverse societăţi
Franţa:
• Un spectru larg de simptome este
atribuit ...ficatului şi terenului individual

Explică de ce francezii folosesc proceduri

mult mai puţin invazive în secţiile de
terapie intensivă (comparativ cu americanii)
 Particularităţi ale
diversităţii culturale în
diverse societăţi
Germania:

• Diagnosticele se focalizează în special pe

aparatul cardiovascular
• Utilizare scăzută a antibioticelor şi accent pe
medicina naturistă.
 Particularităţi ale
diversităţii culturale în
diverse societăţi
Anglia

• Reticenţa în a interveni activ, fidelitate faţă

de medicina bazată pe dovezi
• Medicina geriatrică foarte dezvoltată
 Particularităţi ale
diversităţii culturale în
diverse societăţi
SUA

• Componentă agresivă a culturii medicale:

atitudine de tip “poţi face orice pentru a
învinge boala”
• Accent pus pe viruşi şi alergii.
 Ilustrări ale diversităţii
culturale în context medical

• Respectul faţă de comunitatea surzilor

• Libertatea religioasă (ex: martorii lui

Jehova)

• Mutilarea genitală la copil

1. Modele evolutive ale relaţiei
medic-pacient
• Model american
• Model european
• Model japonez
 SUA
1. Model tradiţional: centrat pe rolul
dominant al medicului
– de la Hippocrate --> 1955: apogeul etosului
medical
– 1955-1990: prestigiu social, atribute nobile,
remunerare
 SUA

2. Model centrat de decizia

pacientului: după 1960:
autonomia pacientului = valoare
dominantă

pacientul este perceput şi tratat

ca o persoană cu o integritate
morală şi fizică inviolabile
 Modelul European

Model moralist paternalist

Model liberal
Model post liberal
Europa
• Model moralist – paternalist:
Model moralist-paternalist

• Practica medicală este puternic

paternalistă:

– medicii acţionează spre “binele” pacienţilor, apreciind

ceea ce este bine atât în sensul moral cât şi non-
moral
– normele morale sunt necontroversate, fiind bazate pe
moralitatea tradiţională, larg acceptată de întreaga
societate

moralism = paternalism
Model moralist-paternalist

Avantaje: decizie rapidă a medicului, fără

prea multe consultări
Model moralist-paternalist
Dezavantaje:
• proces general de emancipare a societăţii (>
anii ‘60): focalizare asupra drepturilor omului

• moralitatea “tradiţională” suferă profunde

schimbări --> caract. pluralist

• model static, nu propune soluţii la probl.

ridicate ca urmare a schimbărilor sociale,
tehnologice sau în îngrijirile de sănătate
 Model liberal
• Moralitatea trebuie să apară
explicit şi să fie un obiect al
reflecţiilor etice, deliberărilor,
reformulărilor, în lumina modificărilor
societăţii.

Recunoaşte şi protejează autonomia şi

drepturile pacienţilor
În cadrul modelului european
de relaţie medic-pacient:

3 modele:
• modelul deontologic din sud-estul Europei
• modelul liberal din vestul Europei
• modelul social din Nordul Europei

• conceptul imperialist - fosta URSS

Modelul deontologic din sud-estul
Europei:

Pacientul are datoria şi responsabilitatea de a

urma recomandările medicului, pentru a-şi
maximiza starea de sănătate

Azi: - atitudine pozitivă faţă de noile tehnologii

- drepturile pacienţilor - legiferate
 Modelul nordic:
• controversele sunt puţin probabil să apară dacă
sistemul social şi administrativ este bine pus la punct

• dacă totuşi apar: sunt rezolvate de reprezentanţii

sistemului, nu prin apel la datoriile medicilor sau
drepturile pacienţilor
– se presupune că orice conflict se poate rezolva în sistemul
de sănătate publică a cărui funcţionare se bazează pe
virtutea solidarităţii şi universalităţii
 Modelul nordic:

• este insuficient sau nerelevant a acorda drepturi

pacienţilor dacă nu se creează structura , cadrul şi
facilitarea exercitării acestor drepturi: drepturile
pacienţilor sunt concepute în context social

– Ex: ţările Scandinavice: puţin pluralism, respect secularizat pentru

demnitatea şi integritatea umana --> accent scăzut în Constituţie
asupra drepturilor omului
 Modelul vest European

• pacientul are un drept negativ de a ignora/trece

peste opiniile medicale, spre a-şi urma propria
percepţie cu privire la starea de bine

• etica medicală este percepută ca o problemă de

atitudine corectă şi de proscriere a unui anumit
comportament
 Modelul vest European - variabil:
• modelul italian: Codul deontologic (1995):
promovează mai curând complianţa la recomandările
medicale decât drepturile pacienţilor
– în practică: rămâne la latitudinea doctorului să rezolve un
conflict potenţial între dreptul pacientului de a fi informat
şi complianţa la tratament

– valorile de bază: profesionalismul medical şi demnitatea

pacienţilor (nu drepturile pacienţilor)
 Modelul vest European - variabil:

• modelul englez: standardul “doctorului rezonabil”

nu al “pacientului rezonabil”
– diferenţiere clară între refuzul unui tratament clasic şi
cel al tratamentului psihiatric
 Modelul vest European - variabil:

• modelul vest European tipic (Olanda):

– pacienţii sunt persoane “consumatoare de servicii”

Ex.: în psihiatrie: nu se ia în consideraţie noţiunea de

“competenţă mentală” (discernământ): legea nu face
distincţie între drepturile unui pacient competent vs
incompetent mental
 Modelul vest European - variabil:

• modelul vest European tipic (Olanda):

Ex: - pacienţilor în detenţie psihiatrică li se
respectă refuzul tratamentului medical psihiatric.
Consimţământul de la membrii familiei nu poate
întrece refuzul pacientului

– consimţământulul pacienţilor este imperios necesar

şi în cazul internării pacienţilor autişti, cu
tulburări neuropsih sau senili (ceea ce nu se
întâmplă în Anglia)
 Modelul japonez
• Autoritate medicului dublată de
politica de sănătate

• împrumut din sistemul medical militar

german --> disciplină militară, ierarhie
rigidă
 Recomandări pentru abordarea
etică a diversităţii culturale în
context medical
• Identificarea şi răspunsul la trei întrebări
problemă:
– Cerinţa sau pretenţia respectivă vine în conflict cu
indicaţiile clinice, legale sau de altă natură?

– Cerinţa pacientului ar putea declanşa un conflict de

conştiinţă pentru cei care oferă servicii medicale?

– Aspectul cultural sau religios subsidiar este sprijinit de

comunitatea pacientului sau reprezintă mai curând
rezultatul propriei (hiper)sensibilităţi?
 Recomandări pentru abordarea
etică a diversităţii culturale în
context medical
• DIALOG REZONABIL, în care NU trebuie să
se uite:
– Valoarea pe care noi o atribuim identităţii individului
tinde să se apropie de absolut
– Într-o abordare analitică, printr-o metodologie
empirică, doar ceea ce poate fi măsurat este
semnificativ
– Tendinţa tot mai mare de a personaliza cerinţele sau
pretenţiile, în numele credinţei, religiei
 Concluzii
• Nu trebuie să greşim prin a confunda
convingerile personale cu valoarea
identităţii personale

Respectă persoana, critică pretenţiile ei!

 Concluzii
• A eticheta pe cei care sunt ...”diferiţi”
în baza unor stereotipuri comune şi
ignorante înseamnă a fi educat cultural

• Exponenţii sistemului medical trebuie

educaţi în spiritul diversităţii şi
heterogenităţii culturale, fapt ce va
îmbunătăţi considerabil relaţiile
terapeutice şi satisfacţia pacientului.