MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ.

OPTIMUM MOTIVAŢIONAL

 Motivaţia trebuie pusă în slujba obţinerii unor

performanţe înalte
Performanţa este un nivel superior de îndeplinire a
scopului.
 importante pentru activitatea umană (joc, învăţare,
muncă şi creaţie): valoarea motivaţiei şi eficienţa ei
propulsivă
Problema relaţiei dintre motivaţie şi performanţă are o
importanţă teoretică dar, mai ales, practică.

Prof. Laura Dumitru 1

 MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ.
OPTIMUM MOTIVAŢIONAL
Relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi nivelul performanţei:
 dependentă de complexitatea activităţii (sarcinii) pe care o are de
îndeplinit subiectul:
a. sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu puţine alternative de soluţionare):
- pe măsură ce creşte intensitatea motivaţiei, creşte şi nivelul
performanţei
b. sarcinile complexe (creative, bogate în conţinut şi în alternative de
rezolvare): creşterea intensităţii motivaţiei se asociază până la un punct cu
creşterea performanţei, după care aceasta din urmă scade

Prof. Laura Dumitru 2

Prof. Laura Dumitru 3
 MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ.
OPTIMUM MOTIVAŢIONAL

 eficienţa activităţii depinde şi de relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi gradul de

dificultate a sarcinii cu care se confruntă individul.
Optimum motivaţional:
Intensitatea optimă a motivaţiei care să permită obţinerea unor performanţe înalte.
 două situaţii în care putem vorbi despre optimum motivaţional:
1. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) corect de către subiect
2. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) incorect de către subiect

Prof. Laura Dumitru 4

 MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ.
OPTIMUM MOTIVAŢIONAL
A. dificultatea sarcinii este
percepută (apreciată) corect de
către subiect
 Optimum motivaţional= relaţia
de corespondenţă , chiar de
echivalenţă între mărimile celor
două variabile.
Prof. Laura Dumitru
B. dificultatea sarcinii este percepută
(apreciată) incorect de către subiect
1. subaprecierea semnificaţiei sau
dificultăţii sarcinii
 subiectul este submotivat (deficit
energetic, efort necorespunzător
nerealizarea sarcinii)
2. supraaprecierea semnificaţiei sau
dificultăţii sarcinii
 subiectul este supramotivat (surplus
energetic, dezorganizare, stres,
cheltuirea resurselor energetice,
chiar înainte de a se confrunta cu
sarcina eşec)
5
MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ

Optimum motivaţional
Pentru a obţine optimum motivaţional este necesară o uşoară dezechilibrare între
intensitatea motivaţiei şi dificultatea sarcinii.
 Ex. dificultatea sarcinii este medie, dar este apreciată (incorect) ca fiind mare: o
intensitate medie a motivaţiei este suficientă pentru realizarea ei (o uşoară
submotivare);
Optimumul motivaţional se obţine prin:
1. obişnuirea indivizilor de a percepe cât mai corect dificultatea sarcinii;
2. manipularea intensităţii motivaţiei în sensul creşterii sau scăderii ei.

Prof. Laura Dumitru 6

MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ

Emoţiile pozitive favorizează:

 concentrarea şi creativitatea, capacitatea de memorare şi de
calcul, implicarea în activităţi
 rezistenţa la frustrare, efort îndelungat şi ambiguitate

Emoţiile negative blochează, de regulă,:

 capacitatea de concentrare, de memorare şi de rezolvare a
problemelor
 conduc la comportamente de evitare

Prof. Laura Dumitru 7

MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ

Intensitatea emoţiilor
1. intensitatea scăzută:
va determina o stare de relaxare, nefavorabilă implicării şi
susţinerii energetice a activităţilor
performanţe scăzute
2. intensitate ridicată:
determină, de cele mai multe ori, o mobilizare energetică
excesivă, cu efect de dezorganizare asupra
comportamentului
3. intensitate moderată:
este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică

Prof. Laura Dumitru 8

IMPORTANŢA MOTIVAŢIEI
• cele mai multe teorii ale motivaţiei consideră că aceasta este implicată în
performanţa tuturor răspunsurilor învăţate.
•relaţia dintre motivaţie şi performanţă se prezintă sub forma unei curbe U
inversate (legea Yerkes-Dodson).Un nivel mediu de motivaţie duce la cele
mai bune performanţe.

PERFORMANŢA

MOTIVAŢIE
9
Prof. Laura Dumitru
 MOTIVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ.
NIVEL DE ASPIRAŢIE

Stimulul motivaţional care împinge spre realizarea unor progrese şi autodepăşiri evidente se
numeşte nivel de aspiraţie.
sau
Standardul pe care o persoană se aşteaptă şi speră să îl atingă într-o peformanţă dată.
 nu orice dorinţă constituie o aspiraţie (,,doresc să mănânc o îngheţată”; ,,aspir să devin
medic”)
 eforturile făcute de fiecare sunt în funcţie de nivelul de aspiraţie
satisfacţia sau insatisfacţia trăite după un anume rezultat.
 nivelul de aspiraţie trebuie raportat la posibilităţile şi aptitudinile subiectului; există diferenţe
individuale:
1. unii care ridică mereu nivelul pretenţiilor
sunt ambiţioşi
2. alţii prevăd mereu performanţe scăzute
la aceştia domină frica de eşec
Pentru a avea un efect pozitiv, este bine ca nivelul de aspiraţie să fie cu puţin peste
posibilităţile de moment ale subiectului.
Prof. Laura Dumitru 10