NITA ( ISTRATI) ANA LOREDANA-AMG-ID

OPTIMUM MOTIVATIONAL

Optimum motivaţional se obţine prin acţiunea asupra celor două variabile care intră
în joc: obişnuirea indivizilor de a percepe cât mai corect dificultatea sarcinii, prin atragerea
atenţiei asupra importanţei ei, prin sublinierea momentelor ei mai grele etc. sau prin
manipularea intensităţii motivaţiei în sensul creşterii sau scăderii ei – inducerea unor emoţii
puternice, de anxietate sau frică, ar putea creşte intensitatea motivaţiei.

Motivatia nu trebuie considerata si interpretata ca un scop in sine, ci pusa in slujba

obtinerii unor performante inalte. Performanta este un nivel superior de indeplinire a
scopului.

Relatia dintre motivatie (intensitate) si nivelul performantei estedependenta de

complexitatea activitatii pe care subiectul o are de indeplinit.

In sarcinile simple, pe masura ce creste intensitatea motivationala, creste si nivelul

performantei; in sarcinile complexe, pe masura ce creste intensitatea motivationala creste si
nivelul performantei, dar pana la un anumit punct, dupa care scade.

Eficienta activitatilor depinde nu numai de relatia dintre intensitatea motivatiei si

complexitatea sarcinii, ci si de relatia dintre intensitatea motivationala si gradul de
dificultatea a sarcinii cu care se confrunta individul. Cu cat intre marimea intensitatii
motivationale si gradul de dificultate a sarcinii exista o mare corespondenta si
adecvare, cu atat eficienta activitatii va fi asigurata. In acest context, a aparut ideea de optim
motivational -o intensitate optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante
inalte sau cel putin a celor scontate (legea lui Yerkes-Dodson).

Legea optimumului motivational – Legea Yorkes-Dodson :

 cresterea performantei este proportionala cu intensificarea motivatiei pana la un punct,

dincolo urmeaza stagnarea sau chiar regresul ;
 eficienta activitatii este maxima la o anumita marime a intensitatii motivatiei, numita
optim motivational ;
 atat supramotivarea cat si submotivarea intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe
sau chiar la esec;
 supramotivarea determina o mobilizare energetica maxima si o tensiune emotionala ce
pot duce la blocaje psihice, stres, dezorganizarea conduitei si, in final, esecul;
 submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica, la tratarea cu
superficialitate a sarcinilor, in final nereusita;
  persoanele care apartin tipului puternic, echilibrat sunt capabile sa suporte tensiuni
psihice puternice, provocate de stari emotionale mai intense sau de sarcini mai dificile;
 persoanele care apartin tipului slab si celui neechilibrat nu reusesc sa depaseasca
dificultatile ceea ce va duce la stres, anxietate, incompatibilitate cu mediul social,
educational .

De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii: cand dificultatea sarcinii este
perceputa corect de catre subiect- in acest caz optimul motivational inseamna relatia de
corespondenta, si cand dificultatea sarcinii este perceputa incorect de catre subiect: se
intalnesc doua cazuri- subaprecierea semnificatiei sau dificultatii sarcinii, fie supraaprecierea
ei.

Intre nivelul de activare (ca expresie concentrata a gradului de motivare) si prestatia

efectiva nu exista practic o relatie liniara; randamentul efectiv creste paralel cu nivelul
activarii pana la un punct sau nivel critic, dincolo de care un plus de motivare antreneaza un
declin al prestatiei, supramotivarea prezinta deci efecte negative.

Frustrare, refulare si reprimare

In mod normal, exista o corelare si o armonizare intre dinamica motivationala interna

si conditiile reale de satisfacere. Totusi, se intalnesc destul de frecvent discrepante mai mari
sau mai mici care duc la fenomenul de frustrare.

Notiunea de frustrare a fost elaborate de S. Freud si ea exprima

limitarea, ingradirea sa stoparea satisfacerii unei trebuinte. In limite
rezonabile, frustrarea indeplineste un rol pozitiv, ea incitand si stimuland procesul
dezvoltarii. Fiecare stim din propria experienta ca numai existenta unui obstacol, si a unei
anumite conditionari ne obliga la cautari, la un efort de gandire si de vointa, pentru a gasi
mijloace adecvate pentru satisfacerea unei trebuinte si atingerea unui scop.

In dinamica motivationala, ne intalnim si cu alte 2 fenomene importante, descrise de

Freud: fenomenul refularii si cel al reprimarii. Intr-un sens mai general, refularea este un
proces de stopare si inlaturare de la „poarta constiintei”a impulsurilor si dorintelor care in
situatia data nu pot fi satisfacute; reprimarea este procesul violent, dur, de impingere inapoi
in inconstient a unui continut motivational (impuls, tendinta, dorinta) considerat idezirabil-
neplacut sau inacceptabil social.

Nivelul de aspiratie

Reglarea relaţiei dintre motivaţie şi performanţă se realizează şi prin intermediul

nivelului de aspiraţie.

Când un elev îndeplineşte o sarcină de învăţare, el poate avea un sentiment de reuşită

sau de nereuşită. Acest sentiment rezultă din compararea unei informaţii actuale, rezultatul
obţinut în sarcina cu o informaţie de referinţă numită nivel de aspiraţie.
 Nivelul de aspiraţie este definit drept „aşteptările, scopurile ori pretenţiile unei
persoane privind realizarea viitoare a unei sarcini date” [E.Hoppe apud 10] sau „scopurile pe
care subiectul îşi propune să le atingă într-o activitate sau sferă de activităţi în care este
angajat […] profesional, social, intelectual” [F.Robaye, apud 10].

Nivelul de aspiraţie este o modalitate prin care individul îţi fixează valoarea sau
stacheta scopurilor în general sau în raport cu diferite categorii de sarcini. El depinde, aşadar,
de previziunea individului asupra posibilităţilor sale de reuşită într-o activitate.

Psihologii au introdus o distincţie între nivelul de aspiraţie, care se referă la o realizare

mai îndepărtată, la îndeplinirea unor obiective de amploare, şi nivelul de expectanţă, care
exprimă rezultatul concret la care subiectul se aşteaptă în urma rezolvării unei anumite
sarcini.

În mod concret însă, se operează cu conceptul de nivel de aspiraţie, care poate sa

acopere ambele situaţii. Acesta trebuie raportat la posibilităţile şi aptitudinile elevului (un
şapte va fi un nivel de aspiraţie crescut pentru un elev slab, acceptabil, pentru unul mediocru,
dar o decepţie pentru unul bun). Pentru elevii slabi şi mediocri, nivelurile de aspiraţie relativ
scăzute reprezintă succes, în timp ce pentru cei cu aptitudini, un regres, ei vor regresa chiar şi
sub raportul valorificării capacităţilor de care dispun. De aceea, este bine ca nivelul de
aspiraţie – pentru a avea un efect pozitiv – să fie cu puţin peste posibilităţile de moment. Nu
trebuie uitat niciodată că discrepanţa prea mare dintre capacităţi şi aspiraţii este periculoasă.

Aspiratiile, motivatia de realizare, ambitia contribuie la sporirea eficientei muncii, a

invatarii si chiar la solutionarea unor probleme. Totusi cresterea performantelor nu e tot
timpul intr-un raport direct cu intensitatea motivatiei.

Cercetarile au dus la o constatare cunoscuta azi ca fiind „legea lui Yerkes-

Dodson”, conform careia cresterea performantei este proportionala cu intensificarea
motivatiei numai pana la un punct, dupa care incep o stagnare si chiar un declin.

Persoanele foarte ambiţioase nu renunţă la ţelurile lor chiar dacă au avut un eşec.
Aceste reacţii atipice se datorează, pe de o parte, trăsăturilor de personalitate, iar, pe de altă
parte, mediului familial şi educaţiei.

Condiţiile educative din familie şi şcoală pot favoriza dorinţa realizării de sine,
ambiţia, efortul sistematic, ceea ce va permite menţinerea aspiraţiilor la acelaşi nivel, în
pofida unor eventuale eşecuri.

Nivelul de aspiraţie trebuie să fie în concordanţă cu posibilităţile individului.

Cunoaşterea propriilor posibilităţi este foarte importantă. Un nivel de aspiraţie mult prea
ridicat în raport cu posibilităţile reale este dăunător, deoarece îl va angaja pe elev în activităţi
pe care nu le poate îndeplini şi din care se va alege doar cu insuccese şi decepţii. Sentimentul
înfrângerii este demobilizator. El atrage după sine pierderea încrederii în forţele proprii,
frustrarea şi chiar resemnarea. Eşecul este resimţit cu atât mai puternic cu cat aspiraţiile sunt
mai inalte.
 BIBLIOGRAFIE

https://www.didactic.ro/materiale/131812_optimum-motivational

http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/sociologie

http://www.infogates.ro/rolul_mediului_in_dezvoltarea_personalitatii/motivatia.html