Sunteți pe pagina 1din 2

Motivatia intrinseca vs Motivatia extrinseca

Motivatia intrinseca Definitie: Motivatia intrinseca se refera la motivatia care vine din interiorul unui individ si nu din recompense exterioare, cum ar fi banii, cadourile sau notele de la scoala. Motivatia unui individ vine din placerea de care acesta se bucura atunci cand duce o sarcina la bun sfarsit sau vine dintr-un sentiment de satisfactie cand lucreaza intr-un proiect, reuseste prin propriile puteri, ajuta o persoana draga si multe altele. O persoana cu o motivatie intrinseca va lucra la o ecuatie de matematica, de exemplu, pentru ca este distractiv si ii face placere. Sau, o persoana cu o motivatie interioara puternica va incerca sa gaseasca solutii la o problema datorita faptului ca e extrem de implicat in ce face. Motivatia extrinseca Definitie: Motivatia extrinseca se refera la motivatia care vine din recompensele si darurile celorlalti. Factorii motivationali sunt externi, sub forma unor recompense, bani sau note, care ofera satisfactie, recunoastere. O persoana cu o motivatie extrinseca va lucra la o sarcina chiar daca nu va avea un interes profund, dar va avea in considerare toata satisfactia indeplinirii acesteia. Recompensele pot fi minore, un simplu zambet, dar si majore, faima sau puterea. De exemplu, un elev motivat extrinsec va reusi sa termine toate temele pana la sfarsitul saptamanii pentru ca va stii ca pleaca in excursie.

Definirea si caracterizarea generala a principiilor didactice Principiile didactice sunt norme sau teze generale care orienteaza si imprima un sens functional procesului de invatamant, asigurandu-i astfel premisele neceare indeplinirii obiectivelor si sarnicilor pe care le urmareste in desfasurarea sa. Caracterul orientativ al principiilor didactice este determinat de complexitatea si dinamismul procesului de invatamant, cauza pentru care adaptarea sa neintrerupta la situatii noi se impune cu necesitate. Ori, pentru ca acest lucru sa nu se faca in mod intamplator, sunt necesare asemenea norme care sa-l calauzeasca pe profesor in activitatea sa. In cele din urma, deci, aceste principii se refera la activitatea profesorului, iar prin intermediul ei, in mod implicit, si la activitatea elevilor. Conducandu-se dupa astfel de norme profesorul imprima procesului de invatamant un sens care sa fie in corcondanta cu logica interioara a desfasuraruii sale, evitand alunecarea pe panta unor improvizatii si rezolvari spontane. Nu

inseamna ca prin aceasta se inlatura cu desavarsire aparitia unor fenomene si manifestari intamplatoare, neprevazute. Din contra, logica procesului de invatamant se realizeaza, asa dupa cum am vazut, pe fondul interdependentei dintre factorii necesari si intamplatori, respectarea principiilor didactice asigurand desfasurarea logica a procesului de invatamant si anihilarea actiunii acestor factori intamplatori si neprevazuti. Inainte de a deveni norme calauzitoare pentru desfasurarea propriu-zisa a procesului de invatamant, principiile au constituit obiectul unei elaborari pe baza generalizarii experientei in organizarea acestui proces si a valorificarii rezultatelor stiintelor ce vin in sprijinul didacticii. Astefel se explica nu numai geneza acestor principii, ci si imbogatirea continutului lor de la o etapa istorica la alta. Cel care a realizat o prima prezentare sistematica a principiilor didactice a fost J.A. Comenius. De atunci si pana astazi s-a integistrat o restructurare continua a lor nu numai prin faptul ca unele si-au pierdut valabilitatea, aparand altele noi, ci si prin imbogatirea continutului celor elaborate initial. Mai mult, in zilele noastre asistam la diverse controverse privitoare la aceste principii. Cauzele se afla, pe de o parte, in lipsa unei delimitari cat mai clare a ariei pe care o acopera principiile didactice, iar pe de alta parte, printr-o preluare si aplicare simplista a descoperirilor psihologiei contemporane. Pornind de la afirmatiile potrivit carora procesul de invatamant este forma cea mai organizata prin care se realizeaza educatia, admitem de la inceput necesitatea unor principii care sa orienteze si sa imprime un anumit sens acestui proces. Subliniem, insa, ca in viziunea noastra, asa cum rezulta din definitia pe care am dat-o, pricipiile didactice se refera la procesul de invatamant din punct de vedere al functionalitatii sale, al interdependentei si relatiilor dintre componentele sale, dintre acestea si continutului sau. Cu alte cuvinte, ele nu se imiteaza numai la cunostinte sau eventual numai la o anumita latura a educatiei, ci la procesul de invatamant ca un sistem prin care se urmareste, in ultima instanta, realizarea idealului educational, dezvoltarea integral-vocationala a personalitatii umane. Dearece infaptuirea acestei finalitati nu se restrange si nu este epuizata prin procesul de invatamant, dupa cum atingerea unor obiective concrete privitoare la o latura sau alta a educatiei necesitao orientare adecvatam ramane deschisa posibilitatea elaborarii si actiunii unor principii care sa raspunda acestor necesitati.