MANAGEMENTUL FIRMEI

Curs 8
Motivarea şi motivaţia

Cătălina RADU

Exerciţiu (1)
 Este 9 decembrie 2019, luni dimineața, abia
ce s-a terminat weekendul, iar marțea nu
aveți ore. Afară a început să fie cam frig.
 Unii colegi încă nu s-au decis dacă pot să își
facă o mini-vacanță până miercuri.
 Alţi colegi voiau să vină la curs, dar s-au trezit
târziu astăzi și nu au mai venit deloc către
ASE, deși ar fi putut.
 Iar alţii lipsesc pentru că au treabă.
 Scrie pe o foaie cel mai important motiv
pentru care tu ai venit la acest curs. Scrie apoi
un al doilea motiv.  (maxim 2 minute).

1
 Exerciţiu (2)

 Uită-te la ce au scris alţi colegi din jur şi

copiază trei alte motive care ți se par cele
mai interesante, motive care au fost
numărul 1 pe alte foi (nu este nevoie să
precizezi şi de la cine ai copiat ).

 Scrie numele tău pe foaie.

 Primii trei studenţi care vor veni cu foile

completate corect vor avea bonus 3 puncte.

Ce este motivaţia?
(1)
 Una şi aceeaşi influenţă externă produce
efecte / reacţii diferite la persoane diferite
sau la aceeaşi persoană în momente diferite
ale existenţei sale.
 Motivaţia reprezintă suma energiilor interne
şi externe care iniţiază şi dirijează
comportamentul spre un scop care, odată
atins, determină satisfacerea unei necesităţi.
 Procesul de bază al motivaţiei:
NEVOI -> IMPULSURI -> OBIECTIVE

2
 Ce este motivaţia?
(2)
 Motivaţia este gradul de orientare a unui
efort permanent spre realizarea unuia sau
a mai multor obiective.
 Un individ care nu depune un efort
persistent în muncă, chiar dacă obţine
rezultate bune, nu este motivat!
 Motivaţia este deosebit de importantă:
P = A x M x R!
 P = performanţe, A = abilităţi, M =
motivaţie, R = recompense

Problema lumânării –
Exercițiu

3
Problema lumânării –
Soluție

Mai simplu...

4
 Problema lumânării –
motivare și creativitate

 Psiholog Karl Dunker – 1945

 Sam Glucksberg, Universitatea Princeton –

stimulente materiale – experiment cu două
grupuri care a fost repetat ulterior de
nenumărate ori

Forme ale motivaţiei (1)

 Motivaţia intrinsecă (directă) reprezintă

procesul de angajare a persoanei la un
efort susţinut, datorită sentimentului de
realizare, împlinire, pe care îl resimte în
urma îndeplinirii sarcinilor ce-i revin.
 Motivaţia extrinsecă (indirectă) reprezintă
procesul de angajare a persoanei la un
efort susţinut pentru îndeplinirea unei
sarcini, ca urmare a unor factori din afara
mediului de muncă şi conţinutului muncii –
motivarea realizată de alte persoane, de
regulă de manageri.

5
 Forme ale motivaţiei (2)

 Motivarea pozitivă constă în amplificarea

recompenselor pe măsură ce persoana
obţine rezultate superioare în muncă (ex:
salariu mare, promovare, recunoaştere).
 Motivarea negativă constă în ameninţarea cu
sancţiuni (şi folosirea acestora) în cazul
neparticipării persoanei cu un efort susţinut
la realizarea sarcinilor ce îi revin.

Teorii ale motivaţiei

 Motivaţia poate fi observată prin
comportamentul cauzat de un oarecare element
stimulator, dar îndreptat spre un anumit
rezultat dorit.
 Accent pe stimul (cauză) => teorii de conţinut:
teoria ierarhiei nevoilor umane, teoria
bifactorială motivaţie-igienă, teoria ERG, teoria
necesităţilor
 Accent pe comportament => teorii de proces:
teoria aşteptării (speranţei), teoria echităţii,
teoria motivării bazate pe stabilirea obiectivelor.

6
 Teoria ierarhiei nevoilor
umane a lui Maslow (1)
Nevoi de
autorealizare
(dezvoltare
profesională)

Nevoi de stimă
(reuşită, recunoaştere)

Nevoi sociale
(apartenenţa la un grup)

Nevoi de securitate
(protecţie, ordine)

Nevoi fiziologice
(apă, hrană, îmbrăcăminte, somn)

Teoria ierarhiei nevoilor

umane a lui Maslow (2)

 Oamenii tind să-şi satisfacă progresiv

trebuinţele, mai întâi pe cele percepute la
nivelul cel mai coborât, după care ele
încetează să motiveze, trecându-se treptat
la cele de nivel superior.

7
 Teoria bifactorială motivaţie-
igienă a lui Herzberg
Două categorii de factori:
1. Factori de motivaţie – sunt intrinseci muncii
(provin din relaţia omului cu sarcina de
îndeplinit); aşa cum le spune numele,
motivează; ex: munca în sine,
responsabilităţile, recunoaşterea.
2. Factori de igienă – sunt extrinseci muncii
(provin din afara relaţiei cu sarcina de
îndeplinit); nu motivează, dar, dacă lipsesc,
provoacă insatisfacţie; ex: salariile,
siguranţa postului, condiţiile de muncă

Teoria ERG a lui Alderfer

 Seamănă cu teoria lui Maslow, dar nevoile
se manifestă într-un singur plan, continuu,
nu sub forma unei ierarhii.
 Nu sunt cinci grupe de nevoi, ci doar trei:
1. Existenţiale (existance) – corespund
nevoilor primare din piramida lui
Maslow: fiziologice şi de securitate;
2. De relaţionare (relatedness) – nevoi
sociale;
3. De creştere (growth) – nevoi de ordin
superior, de dezvoltare a indivizilor.

8
 Teoria necesităţilor a lui
McClelland
Trei tipuri de nevoi mai importante:
1. Nevoia de realizare – factorul nAch (need
for achievement)
2. Nevoia de asociere (afiliere) – factorul nAff
(need for affiliation)
3. Nevoia de putere – factorul nPow (need
for power)
Motivarea oamenilor trebuie făcută în
funcţie de nevoile dominante ale acestora.

Teoria aşteptării (speranţei)

a lui Vroom
 Teoria aşteptării are la bază convingerea că
oamenii vor acţiona pentru maximizarea
recompenselor lor.
Motivaţia = (Convingerea că efortul va fi
recompensat) x (Valoarea ataşată unei
recompense specifice)
 Două categorii de aşteptări (speranţe) =>
Motivaţia = (Credinţa că efortul va duce la
performanţă) x (Credinţa că performanţa va
duce la recompense) x (Valoarea ataşată
unei recompense specifice)

9
 Teoria echităţii

 Indivizii sunt motivaţi de dorinţa de a fi trataţi

echitabil în procesul muncii (raportul dintre
rezultatele proprii şi eforturile depuse ar trebui
să fie egal cu acelaşi raport calculat pentru o
persoană de referinţă).
 Persoana care se consideră subcompensată îşi
poate diminua efortul depus, poate face
presiuni pentru creşterea recompenselor sau
poate chiar să-şi părăsească locul de muncă.
 Persoana care se consideră supracompensată
îşi va alege, probabil, o altă persoană de
referinţă.

Teoria motivaţiei bazate pe

stabilirea obiectivelor

 Elementul de motivare este chiar scopul

urmărit de individ şi nu doar satisfacţia
produsă prin atingerea acestui scop.
 Implicarea personalului în stabilirea
obiectivelor poate fi un factor motivator
important, ceea ce mobilizează efectiv
oamenii să treacă la acţiune fiind scopurile
prin ele însele.

10
 Motivaţia aplicată (1)

 Îmbogăţirea muncii (Job enrichment) –

angajatul preia o parte din sarcinile
superiorului direct.
 Rotaţia locurilor de muncă (Job rotation) –
lucrătorii îşi diversifică activitatea şi se
previne instalarea rutinei.

Motivaţia aplicată (2)

 Modulele de lucru (Work modules) – rotaţie

foarte rapidă a locurilor de muncă, chiar până
la punctul la care un angajat preia noi activităţi
la fiecare câteva ore.
 Metoda programului flexibil (Flex-time) –
angajaţii lucrează un anumit număr de ore pe
săptămână, dar sunt liberi să varieze
programul între anumite limite (nucleu comun
+ intervale flexibile)

11
 Motivaţia aplicată (3)

 Munca la domiciliu – de obicei în cazul

procesării datelor
 Scurtarea săptămânii de lucru (ex: 4 zile a 10
ore)
 Împărţirea muncii – doi oameni împart aceeaşi
slujbă cu program întreg.

?
12