Funcţia de motivare

Vrei profit când alţii dau faliment?

Motivează-ţi inteligent oamenii cu care lucrezi - cel mai important "activ" al

firmei tale!
1.Esenţa şi evoluţia noţiunii de motivare.
2. Teoriile conceptuale ale motivării.
3. Teoriile procesuale ale motivării.
4. Mecanisme motivaţionale şi tipuri de
motivare folosite în practică.
Obiective:
 - analiza conceptelor motivare/demotivare
 studierea evoluţiei teoriilor motivaţionale;
 - analiza piramidei necesităţilor după Maslow şi
McClelland;
 - analiza teoriei motivării după F. Hertzberg;
 - cercetarea teoriei echităţii, teoriei aşteptării şi -
cunoaşterea tipurilor de motivare;
 - formarea deprinderilor de utilizare a teoriilor
motivaţionale.
 Motivarea
 Procesul de selecţie, orientare şi
menţienre a comportamentului uman în
funcţie de anumite nevoi şi aspiraţii
Motivarea explică:
- diferenţele de comportament ale
indivizilor;
- direcţia comportamentului.
Motivarea reprezintă procesul instinctiv şi raţional care apare la un
individ atunci cînd caută să satisfacă anumite nevoi şi dorinţe.

Motivarea înglobează nevoi, tendinţe, idealuri, care stau la baza

condiţiei umane şi care susţin realizarea anumitor acţiuni, fapte,
atitudini.
Motivarea este o stare interioară, o dorinţă puternică, o forţă care
pune în mişcare un individ, în vederea atingerii unui obiectiv.

A cunoaşte motivaţia unei persoane echivalează cu găsirea

răspunsului la întrebarea ,,de ce'' înteprinde o activitate.
Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanşatoare sunt multiple
şi nu se pot reduce doar la stimulii externi.
Componentele motivaţiei:
Nevoile/necesităţile
 Motivele

 Stimulentele/factori motivaţionali
 „Motivarea este o modificare psihologică
şi fiziologică care se produce în fiinţa
umană ori de câte ori apare o nevoie;
pentru satisfacerea acelei nevoi,
individul adoptă un comportament care
vizează refacerea echilibrului psihologic
şi fiziologic”.
(Larousse)
 Rolul motivării

Motivaţia este esenţială în activitatea psihică şi în dezvoltarea

personalităţii:

1. Este primul element cronologic al oricărei activităţi, cauza ei internă;

2. Semnalizează deficituri fiziologice şi psihologice.

(ex: nevoia de afiliere este semnalizată de sentimentul de singurătate);

3. Selectează şi declanşează activităţile corespunzătoare propriei

satisfaceri şi le susţine energetic.
(ex:participare la concursuri);

4. Contibuie la formarea şi consolidarea unor însuşiri ale personalităţii

(ex:interesul pentru muzică favorizeaza capacitatea de execuţie a unei
lucrări muzicale).
Demotivarea
Procesul de alterare a
comportamentului uman generat de
dificultăţile în realizarea obiectivelor
individuale.
Răspunsul individului la demotivaţie:
„+” şi „-”
Comportament demotivant
negativ:
 Agresiunea
 Regresia (comportament
infantil/primitiv);
 Fixaţia (comportament persistent, ex:
încercări repetate a pune în funcţiune o
maşină căreia îi lipseşte o componentă)
Tipuri de motivare
Pozitivă
Cognitivă Negativă

Afectivă Motivarea Economică

Extrinsecă Spirituală

Intrinsecă
Factorii care stimulează
oamenii:
1. Atribuirea de responsabilitate (acestei pârghii I se
acordă 24% din economia generală a mijloacelor de
stimulare);
2. Delegarea de autoritate 16%;
3. Salariul 15%;
4. Stimularea salariatului de a-și forma o carieră 14,7%;
5. Ambiția 8,8%;
6. Crearea posibilității ca salariatul să-și formeze un
renume 6,7%;
7. Gradul de siguranță pe care îl garantează firma;
8. Politica de cadru a firmei 3,6%;
9. Premierea 2%;
10. Ancorarea orarului de lucru la interesele salariaților;
"Motivarea este arta de a face oamenii să facă ceea ce vrei
tu să facă, pentru că Ei vor să o facă.“
Dwight D. Eisenhower

Prima tehnică utilizată a fost - tehnica „ morcovi

şi bastoane”
sau metoda „biciului şi a dulcelui”.

Teoriile motivaţionale au fost divizate în:

 teorii conceptuale( bazate pe nevoi)

 teorii procesuale ( bazate pe aşteptări)

Teoriile conceptuale ale
motivării
Ierarhia necesităţilor după Abraham Maslow
Teoria lui F. Hertzberg
1. Factori de igienă (legaţi de mediul în care se desfăşoară
activitatea):
-Politica firmei; Condiţii de muncă; Salariul; Stimulentele materiale;

Relaţii cu colegii; Relaţii cu subalternii; Relaţii cu conducerea;

Securitatea locului de muncă.
2.Factori determinanţi ai satisfacţiei, numiţi motivatori sau
intrinseci (ei ţin în mare măsură de activitatea profesională);
-Realizare; -Recunoaştere; -Responsabilitate; -Promovare; -Munca
în sine.
În lipsa lor salariatul simte un discomfort, dar şi prezenţa lor nu
înseamnă că totul e bine.
Teoria necesităţilor de David McClleland
McClelland nu a fost interesat de stabilirea unei ierarhii a nevoilor,
fiind mai degrabă interesat de efectele comportamentale ale
necesităţilor.
McClleland a ilustrat că principalii agenţi de motivare sunt:
• Nevoia de împlinire de sine (Realizare) – dorinţa
permanentă a individului de a dori reuşita şi autodepăşirea.
• Nevoia de putere – dorinţa de a-i influenţa pe ceilalţi şi de a-i
conduce. Este foarte puternică în cazul celor care au o profesie
în domeniul managementului întreprinderii.
• Nevoia de afiliere – dorinţa de a stabili, menţine şi consolida o
relaţie afectivă pozitivă cu ceilalţi.
Întrebare:

Mulţi milionari continuă să lucreze mult şi

din greu, uneori chiar şi după vârsta
obişnuită de pensionare.
Încercaţi să explicaţi care sunt motivele
de a munci chiar dacă dispui de foarte
mulţi bani. Mai este creşterea averii un
motivator pentru aceşti indivizi?
Teoriile procesuale ale
motivaţiei muncii
Teoriile procesuale au apărut în opoziţie cu teoriile
motivaţiei bazate pe nevoi, ele punând accentul nu
pe ce anume motivează oamenii, ci cum anume
sunt motivaţi oamenii.
Altfel spus, teoriile motivaţiei procesuale specifică
detaliile asupra modului în care apare motivaţia.
În rândul teoriilor procesuale se numără:
 Teoria aşteptărilor;
 Teoria echităţii;
Teoria aşteptării a lui
V. Vroom
 Teoria echităţii
 Raportarea recompenselor primite cu
eforturile depuse în comparaţie cu
remunerarea altor persoane ce execută
activităţi analogice.
TEHNICI
MOTIVATIONALE:

a) Tehnica ascultă şi răspunde ;

b) Tehnica feed-back-ului sau a recunoaşterii
meritelor (implică aprecieri faţă de subordonatul
care a realizat ceva aşa cum trebuie) ;
c) Tehnica dezvoltării personale ( implică
posibilităţile angajatului de a se perfecţiona
continuu în plan profesional prin participarea la la
cursuri, seminare, etc.,
precum şi posibilităţile acestuia de a promova în
ierarhia organizaţiei.
Reguli de motivare a angajaților
(Mecanisme motivaționale)!!!!!

 Comunicați angajaților în ce măsură le

apreciați munca.
 Recompensați material performanțele.
 Căutați metode inedite de motivare.
 Creați simboluri motivaționale.
 Evitați plafonarea angajaților.
 Țineți-vă promisiunile și fiți un model.
Soluţionarea problemelor manageriale
legate de motivare

 Tehnica feed-back-ului motivaţional

(pozitiv sau negativ).
 Extinderea postului – combinări de sarcini
referitoare unor posturi ce vizează procese de
muncă înrudite şi/sau complementare cu
anumite domenii de activitate (se referă doar
la posturile de execuţie)
Îmbogăţirea postului
Încorporarea în conţinutul unui post de
executat a unei game mai variate şi mai
importante de sarcini, competenţe şi
responsabilităţi de execuţie şi
conducere, amplificând autonomia şi
rolul postului respectiv.