Mihail

Sebastian
 Biografie
Pe numele adevărat Iosif Mendel Hechter, Mihail Sebastian s-a născut pe 18 octombrie 1907, la Brăila,
într-o familie de evrei. A urmat studiile universitare de drept și filosofie la București. A lucrat ca secretar
la o casă de avocatură și mai apoi ca avocat.

Este invitat de Nae Ionescu, cel care a fost președintele comisiei sale de bacalaureat, sa colaboreze la
revista “Cuvantul”. Aici il cunoaste pe Mircea Eliade, de care-l va lega o lungă prietenie.

Începând cu anul 1940, Mihail Sebastian a fost supus persecuției antisemite. I s-a interzis să publice în
calitate de ziarist și i s-a retras licența de avocat. Din cauza originii sale evreiești, piesele sale au fost
interzise. Pentru a reuși să puna in scena piesa "Steaua fără nume", Mihai Sebastian a ales să
foloseasca un pseudonim: Victor Mincu.

Scriitorul a fost etichetat drept "evreu improbabil", fiind condamnat de antisemiți din cauza originii sale,
dar și respins de către evrei, care l-au considerat trădător și asociat cu Partidul Comunist în 1944. Una
dintre relațiile sale cele mai controversate a fost cea cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în primii
ani ai regimului comunist. În romanul "După două mii de ani", Mihail Sebastian a expus gândurile sale cu
privire la ceea ce înseamnă să fii evreu.

În 1945, Mihail Sebastian era un scriitor cunoscut, un dramaturg de succes și un publicist care părea să
aibă mulți ani de carieră înainte. Pe 29 mai, viața lui s-a curmat subit, în urma unui accident de mașină.
 Opera literara
Mihail Sebastian a scris romane, dramaturgie și
critică literară.

Debuteaza in literatura in 1932 cu volumul

“Fragmente dintr-un carnet găsit”. In acelasi an
publica volumul de nuvele intitulat “Femei”.

Intre romanele publicate, se remarca cele

influentate de romancieri francezi va Marcel
Proust sau Gustave Flaubert: “Orasul cu
salcami” (1935) – roman al adolescentei si
“Accidentul” (1940) – roman de dragoste.
Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, care cuprindea cinci capitole, i-a fost furat lui Sebastian
când se afla în Franța. Autorul nu a fost găsit, iar manuscrisul s-a pierdut pentru totdeauna. Scriitorul a
fost nevoit să reia romanul de la zero.

In 1934 publica volumul “De doua mii de ani”, a carui prefata este semnata de insusi Nae Ionescu si
care il adduce pe Mihail Sebastian in centrul atentiei pe scena literara. In acest volum , Mihail
Sebastian detaliaza ce inseamna sa fii evreu in Romania. La scurt timp va publica și “Cum am devenit
hooligan”, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale.
 Opera literara
Mihail Sebastian ramane cunoscut insa în literatura română in special ca dramaturg cu
piesele de teatru:

- “Steaua fără nume” (1939)

- “Jocul de-a vacanța” (1942)
- “Ultima oră”
- “Insula” a rămas neîncheiată (a scris doar primele doua acte)

• «Steaua fara nume» - Premiera piesei a avut loc la 1 martie 1944 la Teatrul de revistă
„Alhambra”. Ulterior, in 1966, a fost ecranizata sub numele in franceză «Mona, l'étoile sans
nom» de Henri Colpi.

• «Jocul de-a vacanta» a fost scrisa pentru actrita Leny Caler, considerata una dintre
frumusetile Bucurestiului interbelic, de care Mihail Sebastian a fost indragostit. Deși opera
a fost scrisă special pentru ca Leny să interpreteze rolul principal, după primele audiții,
autorului i s-a părut că actrița nu pune suficient suflet în interpretare. Când a vrut să dea
rolul principal altei actrițe, au început certurile si relatia a luat sfarsit.

• «Ultima ora» este o comedia in trei acte , prima publicare avand loc in 1945. Piesa a avut
parte și de o ecranizare în anul 1955, sub numele „Afacerea Protar” în regia lui Haralambie
Boroș. Filmul a participat la Festivalul de la Cannes un an mai târziu, în 1956.
 Opera literara
"Jurnalul" lui Mihail Sebastian reprezintă o lucrare semnificativă în literatura sa. Acesta a fost
un jurnal personal pe care scriitorul l-a ținut între anii 1935 și 1944. Acest document oferă o
privire profundă în gândurile, emoțiile și experiențele sale într-o perioadă tumultuoasă din
istoria României, inclusiv perioada celui de-al Doilea Război Mondial și ocupația nazistă.

Jurnalul dezvăluie reflecțiile sale privind viața culturală, relațiile personale, experiențele
antisemite, precum și dilemele sale interioare.

"Jurnalul" său a fost publicat postum, in 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier
diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. Lucrarea a
câștigat apreciere pentru sinceritatea și complexitatea sa și a devenit o sursă importantă de
înțelegere a vieții intime și a climatului social și cultural din acea perioadă în România.

Jurnalul a fost publicat și în Franța, SUA, Țările de Jos, Cehia și în Germania și Suedia. Pentru
acest Jurnal, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München
importantul premiu de carte „Geschwister Scholl”, premiu ce este conferit în fiecare an
începând din 1985 de către Asociația germană a librarilor.
 Controverse
Viața și opera lui Mihail Sebastian au fost adesea asociate cu diverse controverse. Iată câteva
aspecte notabile care au stârnit discuții și dezbateri:

1. Antisemitismul și perioada interbelică: Mihail Sebastian a fost evreu într-o perioadă

marcată de antisemitism în România. În jurnalele sale, a reflectat asupra discriminării și
persecuțiilor evreilor. Cu toate acestea, există dezacorduri în interpretarea modului în care
Sebastian a gestionat această realitate și cum a relaționat cu identitatea sa evreiască în contextul
social al vremii.

2. Relația cu comunismul: Mihail Sebastian a fost acuzat de colaborare cu regimul comunist în

perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. Relația sa cu Lucrețiu Pătrășcanu a
adus critici și speculații asupra opoziției sale față de regim.

3. Opțiuni personale și dileme morale: Jurnalele sale conțin uneori reflectări asupra deciziilor
morale dificile pe care le-a avut de luat în viața de zi cu zi, inclusiv relații interpersonale și dileme
etice. Aceste aspecte au fost supuse criticii și interpretărilor variate.

4. Publicarea postumă: Faptul că unele dintre lucrările sale, inclusiv "Jurnalul", au fost publicate
postum și, prin urmare, fără aprobarea sa directă, a generat dezbateri în privința intimității și a
drepturilor de autor.